ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 812/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 812/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 461 din 20

decembrie 2004 Tribunalul Gorj (rejudecând cauza) a condamnat pe inculpații T.I.G.

și M.P., la câte 21 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor deosebit de

grav prevăzută și pedepsită de art. 174 – art. 175 lit. d) și art. 176 lit. d)

și la câte 7 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzută

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; la câte 10 ani închisoare, pentru comiterea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2

1

)

lit. a) și b) C. pen., și la câte 5 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele, aplicând fiecărui inculpat pedeapsa cea

mai grea de 21 ani închisoare plus câte un spor de 2 ani închisoare, așa încât

fiecare inculpat are de executat câte 23 ani de închisoare și câte 7 ani

pedeapsă complementară.

S-a dedus din pedeapsă perioadele de

arest preventiv pentru fiecare inculpat de la 29 iunie 2002 la zi.

S-a menținut starea de arest a

inculpaților.

S-a constatat ca fiind recuperat

prejudiciul produs prin tâlhărie.

Inculpații au fost obligați în

solidar să plătească părții civile P.D.N. suma de 20 milioane lei despăgubiri

civile.

Instanța de fond, rejudecând

potrivit probelor administrate, a reținut, în fapt, că vinovăția și

participația celor doi inculpați este demonstrată de declarațiile acestora din

care rezultă fără dubiu că inculpatul M.P. a participat la săvârșirea faptelor

iar tot pe baza declarațiilor date, inculpatul T.I.G. am participat doar la

efectuarea schimbului în valută, a sumei furată din locuința victimei.

A mai apreciat prima instanță că

declarația inculpatului M.P. prin care este exclus coinculpatul T.I.G. de la

săvârșirea celor trei infracțiuni, sunt nesincere, în planul adoptării soluției

fiind valorificate și apreciate ca veridice acele arătări ale inculpatului date

la debutul urmăririi penale și prin care a relatat în detaliu modul de comiterea

faptelor împreună cu inculpatul T.I.G.

S-a mai reținut în soluția adoptată

că, împrejurările de fapt sunt confirmate și de primele declarații ale martorei

D.L. care în privința inculpatului T.I.G., confirmă faptul că, a plecat din

domiciliul său împreună cu inculpatul M.P. înainte de orele 16.

Acestor elemente de probă li se

alătură buletinul de schimb valutar din cuprinsul cărui rezultă că ora de

efectuare a operației a fost 16,50 care deci nu poate fi pusă la îndoială, cum

nu poate fi puse la îndoială nici concluziile raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 266/2003 a Serviciului de Criminalistică al I.P.J. Gorj,

din care rezultă că nodurile de la legătura cu care a fost imobilizată victima,

erau atipice, profesionale și care din punctul de vedere al complexității,

implicau participare a două persoane.

În hotărârea criticată în sprijinul

învinuirii, au fost invocate și rezultatele testului poligraf și potrivit

căruia la întrebările relevante puse celor doi inculpați, s-au evidențiat

modificări psihofiziologice, semnificativ caracteristice reactivității

emoționale și care relevă detecția comportamentului simulat al inculpaților.

Susținerea inculpatului T.I.G. în

sensul că nu a participat efectiv la săvârșirea faptelor ci doar la efectuarea

schimbului valutar alături de inculpatul M.P., numai după orele 16,30 - 17,00,

s-a apreciat că este infirmată de depoziția martorei D.L., dată în fața

procurorului, declarație care se coroborează cu momentul indubitabilului al

efectuării schimbului valutar, ora 16,50, operație la care aui fost prezenți

ambii inculpați.

Apărarea aceluiași inculpat (T.I.G.)

este infirmată și de legăturile apropiate pe care acesta le avea cu inculpatul M.P.

cât și de împrejurarea că, în copilărie locuise într-un apartament aflat în

vecinătatea locuinței victimei și astfel cunoștea locul în care s-au săvârșit

faptele.

La individualizarea pedepselor ce

s-au aplicat inculpaților, instanța a avut în vedere cerințele art. 72 C. pen.,

respectiv gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor comise pe de

o parte iar pe de altă parte datele ce caracterizează persoana făptuitorilor.

Rezolvând latura civilă a cauzei

potrivit probelor administrate și în baza art. 14 C. proc. pen., și art. 998 și

art. 999 C. civ., instanța de fond a obligat pe inculpați în solidar la 20

milioane lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă P.N.D.,

reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de înmormântarea mamei

sale, victima S.M.

Împotriva acestei sentințe cei doi

inculpați au declarat apel invocând netemeinicia și nelegalitatea sub

următoarele aspecte:

Inculpatul M.P. atât în memoriile

scrise precum și prin susținerile orale ale apărătorului său a susținut că

pedepsele aplicate sunt nejustificat de aspre motiv pentru care a cerut

reducerea acestora.

Inculpatul T.I.G. atât în motivele

scrise precum și în cele dezvoltate oral de apărătorul său ales a susținut că a

fost greșit condamnat pentru toate cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa

prin rechizitoriu, că în baza probatoriului administrat nu este confirmată

participarea sa în calitate de coautor, că în realitate unicul autor al

acestora este inculpatul M.P.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 284 din 22 septembrie 2005, a admis apelurile declarate de cei doi

inculpați T.I.G. și M.P., a desființat sentința penală nr. 461 din 20 decembrie

2004 a Tribunalului Gorj sub aspectul laturii penale și civile în sensul că;

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul T.I.G.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. d) și art.

176 lit. d) C. pen., art. 211 alin. (1) și (2

1

) lit. a) și c) C.

pen. și art. 192 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc.

pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestui inculpat, dacă nu

este arestat în altă cauză.

s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului

M.P. din art. 192 alin. (2) C. pen., în art. 192 alin. (1) C. pen., și din art.

211 alin. (1) și (2

1

) lit. a) și c) C. pen., în art. 211 alin. (1) și

(2

1

) lit. c) C. pen.

În baza art. 192 alin. (1) C. pen., inculpatul

M.P. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (1) și (2

1

)

lit. c) C. pen., același inculpat a fost condamnat, la 10 ani închisoare, iar

în baza art. 174 și art. 175 lit. d), raportat la art. 176 lit. d) C. pen.,

inculpatul M.P. a fost condamnat, la 21 ani închisoare și 7 ani interzicerea

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul M.P. să execute pedeapsa cea mai grea de

21 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

Aplică dispozițiile art. 64 și art. 71

C. pen.

Deduce în continuare detenția

preventivă începând cu 20 decembrie 2004 la zi, menținând starea de arest față

de inculpatul M.P.

Obligă pe inculpatul M.P. la plata

despăgubirilor civile în sumă de 2.000 lei RON către partea civilă P.D.N. și

înlătură dispoziția de obligare solidară cu inculpatul T.I.G. la plata acestei

sume.

Menține dispoziția de obligare a inculpatului

M.P. la plata sumei de 1100 lei RON cheltuieli judiciare către stat stabilite

prin sentința instanței de fond.

Împotriva acestei decizii nr. 284

din 22 septembrie 2005 nemulțumiți fiind, în termenul legal, au declarat recurs

parchetul și inculpatul M.P.

Prin recursul declarat de parchet

decizia este criticată pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul evaluării

eronate și prin încălcarea dispozițiilor art. 62 și art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., a probelor administrate atât la urmărirea penală cât și în fața celor

două instanțe de fond, comparativ cu cele administrate de către instanța de

apel și care au fost avute în vedere în exclusivitate, ca suport de fapt al

deciziei atacate.

Drept urmare s-a solicitat

examinarea, prin coroborare, conform art. 63 C. proc. pen., a întregului

material probator indiferent de faza procesuală în care a fost administrat,

singurul obiectiv al cercetării judecătorești fiind numai aflarea adevărului și

aplicarea sancțiunii penale față de cel sau cei vinovați de încălcarea legii

penale, neexistând valori dinainte stabilite.

Recursul declarat de parchet este

fondat.

Verificându-se decizia atacată în

raport de criticile aduse precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:

Potrivit art. 62 C. proc. pen., „în

vederea aflării adevărului atât organul de urmărire penală precum și instanța

de judecată sunt obligate să lămurească sub toate aspectele, o cauză și aceasta

se realizează pe bază de probe”.

Dar ce cuprinde sfera noțiunii de

probă în procesul penal, ne-o arată textul următor respectiv art. 63 C. proc.

pen., ce mai prevede și condițiile de apreciere a acestora.

Astfel, „orice element de fapt”

constituie o probă ce, va servi la constatarea existenței sau inexistenței unei

infracțiuni, la identificarea persoanei ce a comis-o și la cunoașterea

împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei” se arată în art. 63 alin.

(1) C. proc. pen.

În alin. (2) al aceluiași articol,

se prevede că „probele nu au o valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea

fiecărei probe, se face în urma examinării tuturor probelor administrate, în

scopul aflării adevărului”.

Așa fiind, erorile comise de către

instanța de apel, derivă tocmai din aprecierea disparată, trunchiată sau

preferențială a unora față de altele, deci în mod nelegal. Astfel, unele din

probe deși administrate în chiar clipele imediat următoare comiterii omorului

deosebit de grav, au fost ignorate de către instanța de apel, încălcându-se în

acest mod prevăzută art. 62 și art. 63 C. proc. pen.

Ca urmare a examinării coroborate, a

tuturor probelor administrate în cauza de față, cu referire specială la

declarațiile inculpatului M.P. de la urmărirea penală, date la doar câteva ore

de la comiterea faptei și de la despărțirea de prietenul său coinculpatul T.I.G.,

Curtea reține că, inculpații împreună au comis violarea de domiciliu a

victimei, tâlhărirea și omorârea acesteia.

Se mai constată că cei doi inculpați

au fost trimiși în judecată, în stare de arest pentru comiterea infracțiunilor

sus-menționate, în concurs real, prin două rechizitorii și anume cel din 15

noiembrie 2002 și cel din 30 iulie 2003, ambele întocmite de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Gorj.

Cele două acte de inculpare rețin în

fapt că, din anul 2001 inculpatul M.P. începe să lucreze în Tg. Jiu la o

societate comercială unde a cunoscut pe partea civilă P.N.D. iar din octombrie

2001 s-a angajat la Asociația familială a acestuia, ca muncitor necalificat în

lucrări de construcții.

Din luna martie 2001, inculpatul M.P.

îl cunoaște și pe inculpatul T.I.G., se împrietenesc menținându-se aceste

relații până la data comiterii faptelor, ce constituie obiectul cauzei de față.

Tot în această perioadă inculpatul M.P.

ajunge și concubinul cumnatei inculpatului T.I.G. și anume martora D.L.

În primăvara anului 2002 cei doi

inculpați au hotărât să plece să lucreze în străinătate și au amânat aceasta

până vor putea aduna banii necesari cumpărării biletelor de transport.

În aceste condiții la începutul

lunii iunie 2002 cei doi inculpați au reluat discuțiile pe tema de mai sus, dar

au și hotărât să sustragă valorile din locuința patronului P.D.N. pe care ambii

îl cunoșteau. Ei mai știau că el locuia cu mama sa, victima S.M. în vârstă de

peste 73 ani, imobilizată la pat suferindă fiind locomotor și chiar cu

hemipareză stângă. Pentru aceste motive, pe timpul zile, ușa de acces în

locuință rămânea deschisă, pentru ca vecinii să o poată ajuta în caz de nevoie.

Pe baza acestor date, dar profitând

și de faptul că fiul și nora victimei (familia P.) veneau seara târziu acasă,

inculpații au luat hotărârea să acționeze în după amiaza zilei de 28 iunie 2002.

De aceea inculpatul T.I.G., a părăsit locul de muncă, din localitatea Runcu, în

ziua de 28 iunie 2002, în jurul orelor 13,30, și a folosit o mașină de ocazie

pentru a ajunge la timp la domiciliul său din Tg. Jiu.

Astfel, în jurul orelor 15 – 15,30,

inculpatul T.I.G. a ajuns acasă în str. Ciocârlău din orașul Tg. Jiu unde a

găsit-o pe soția sa și martora (vecina lor) T.L.

La scurt timp a venit în

apartamentul inculpatului T.I.G. și inculpatul M.P. și pentru ca cei doi

inculpați să-și realizeze hotărârea infracțională (anterior expusă) au plecat

de îndată cu troleibuzul 112 spre centrul orașului și, în jurul orelor 15,45,

au coborât în apropierea cartierului Grivița unde locuia victima. Intrând în

apartamentul în care locuia partea vătămată S.M. și unde, după cum știau au

găsit ușa deschisă și astfel ușor au pătruns, găsind-o pe aceasta în patul din

sufragerie urmărind un program TV.

Cei doi inculpați și-au împărțit

„rolurile” și pentru ca victima să nu țipe și să fie alertați vecinii, i-au pus

un căluș din material textil în gură, peste care au legat-o cu un prosop, iar

peste acesta au înfășurat și un cearceaf și cu un alt prosop i-au legat mâinile

la spate.

După toate aceste operații,

inculpatul T.I.G. a rămas în sufragerie, „să se ocupe” de bătrână, iar

inculpatul M.P. a forțat cu umărul ușa de intrare în dormitorul apartamentului,

unde știa că se țin bunurile de valoare și banii, pentru că în permanență

această încăpere era încuiată.

După căutări insistente inculpatul M.P.

a găsit în buzunarul unui sacou din dulap, suma de 15.600.000 lei și pe care

i-a sustras. Imediat cei doi inculpați au părăsit apartamentul și au lăsat

victima imobilizată și având în continuare căile respiratorii astupate.

Tot împreună cei doi inculpați au

plecat spre centrul orașului și după mai multe încercări, au reușit la casa de schimb

valutar L. Tg. Jiu să schimbe banii tâlhăriți în 400 EURO și cu un rest de

1.700.000 lei în bancnote de 100.000 lei.

Schimbul valutar la care s-au

folosit banii tâlhăriți potrivit bonului emis s-a efectuat la ora 16,50 iar

raportul medico-legal apreciază că decesul victimei a avut loc, pe data de 28

iunie 2002, înainte de ora 16,30, iar cercetarea locului faptei a început la

aceeași dată în jurul orei 17,40. Astfel, s-au cunoscut împrejurările în care a

survenit moartea părții vătămate.

Mai trebuie arătat că inculpatul M.P.

neavând buletinul de identitate asupra sa, schimbul valutar s-a efectuat pe

baza datelor buletinului de identitate a inculpatului T.I.G.

După ce au reușit să transforme suma

tâlhărită în valută, cei doi inculpați s-au interesat, care este costul unui

bilet pe ruta Tg. Jiu Milano, după care s-au oprit tot împreună și au consumat

bere la un bar din apropierea locuinței inculpatului T.I.G. Abia după toate

acestea, inculpații s-au despărțit și în aceeași, seară de 28 iulie 2002, în

jurul orelor 22,30, a fost identificat inculpatul M.P. de către organele de

poliție. A fost percheziționat corporal ocazie cu care s-au găsit asupra sa, 8

bancnote a câte 50 Euro fiecare, suma de 1.700.000 lei în bancnote de câte

100.000 lei, biletul cu mențiunea „cursă regulată Tg. Jiu – Milano”, iar cu

prilejul ascultării sale inculpatul M.P. a dat detalii asupra comiterii

faptelor de mai sus împreună cu inculpatul T.I.G., informații pe baza cărora

s-a procedat la recunoașterea din grup a celui din urmă făptuitor.

În aceste împrejurări martorul C.V.G.

l-a recunoscut din grup pe inculpatul T.I.G. ca fiind persoana ce s-a prezentat

pentru schimbul valutar perfectat la ora 16,50.

Susținerile inculpatului T.I.G. în

sensul că nu a participat la săvârșirea infracțiunilor ci numai la efectuarea

schimbului valutar se constată față de cele expuse că, au fost temeinic

înlăturate, ca simple apărări infirmate de probatoriul cauzei și în special de

către depoziția martorei D.L., care a fost cercetată pentru mărturie mincinoasă

și a revenit asupra acestei declarații la 4 iulie 2002. Această martoră a fost

și sancționată cu amendă administrativă aplicată pentru mărturie mincinoasă în

baza art. 18

1

și art. 91 lit. c) C. pen. (a se vedea rechizitoriul

din 15 noiembrie 2002).

În același context de probe trebuie

avut în vedere și comportamentul de influențare a martorilor pe care l-a

întreprins, fratele inculpatului T.I.G. Astfel numitul T.M.G., fratele

inculpatului T.I.G. (ce se pretinde că în prezent este plecat în Portugalia) fost

subofițer la Penitenciarul Tg. Jiu a influențat pe martorii S.V. și S.I. cerându-le

să nu declare adevărul în legătură cu faptele „pentru care este cercetat

fratele său”.

Prin aceste activități a fost

îngreunată urmărirea penală și sus-numitul T.I.G. a fost cercetat pentru

săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C.

pen. Fapta nu a fost însă pedepsită, potrivit art. 264 alin. final C. pen.,

față de calitatea sa de frate, al inculpatului favorizat.

Tot în acest cadru de analiza

probatoriilor se reține că și revenirea inculpatului M.P., de la primele sale

declarații a fost infirmată de probe și combătută chiar și de testul poligraf

care a evidențiat comportamentul său simulat.

Pentru toate aceste considerente

încălcate fiind dispozițiile art. 62 și 63 C. proc. pen., în aprecierea și

evaluarea probelor de către instanța de apel, urmează a fi admis recursul

declarat de parchet în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,

cu majoritate de voturi, casată decizia atacată și menținută sentința penală nr.

461 din 20 decembrie 2004 a Tribunalului Gorj ca temeinică și legală.

Trecând la analiza recursului

declarat de inculpatul M.P. și care vizează schimbarea încadrării juridice

potrivit celor arătate în încheierea de dezbatere în fond de la 13 ianuarie

2006 precum și reducerea pedepsei, pentru motivele avute în vedere la

examinarea recursului parchetului, de asemenea cu majoritate de voturi, urmează

a fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Din cele verificate și expuse se

desprinde fără putință de tăgadă că, atât încadrarea juridică dată prin

sentința penală precum și pedepsele aplicate inculpatului M.P. ca de altfel și

sporul de sancțiune de 2 ani închisoare, sunt în limitele legale și corespunzătoare

gravității faptelor comise, a nesincerității sale, cu atât mai mult cu cât, el

era o cunoștință de a părții civile și a mamei sale și în această calitate,

profitând și de neputința victimei bolnavă (suferindă locomotor) în vârstă de

peste 73 ani, nu a renunțat la realizarea scopului infracțional. Ca atare,

pedeapsa ce o are de executat, va realiza atât prevenția generală precum și

reinserția socială a făptuitorului, cerințe prevăzute de art. 52 C. pen.

În consecință, ca urmare a aplicării

art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.P.

timpul arestării preventive de la 29 iunie 2002 la zi și pentru inculpatul T.I.G.

de la 29 iunie 2002 până la data punerii efective în libertate, dispusă prin

decizia atacată.

Se va face și aplicarea

dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., față de inculpatul recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate de voturi:

Admite recursul declarat Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 284 din 22

septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpații T.I.G. și M.P.

Casează decizia penală atacată și

menține sentința penală nr. 461 din 20 decembrie 2004 a Tribunalului Gorj.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 284 din 22 septembrie

2005 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului M.P., timpul arestării preventive de la 29 iunie 2002 la 8

februarie 2006 și pentru inculpatul T.I.G. de la 29 iunie 2002 până la data

punerii efective în libertate dispusă prin decizia atacată.

Obligă recurentul inculpat M.P. la

plata sumei de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

februarie 2006.