ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 812/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 461 din 20 decembrie 2004 Tribunalul Gorj (rejudecând cauza) a condamnat pe inculpații T.I.G. și M.P., la câte 21 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută și pedepsită de art. 174 – art. 175 lit. d) și art. 176 lit. d) și la câte 7 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; la câte 10 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., și la câte 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, aplicând fiecărui inculpat pedeapsa cea mai grea de 21 ani închisoare plus câte un spor de 2 ani închisoare, așa încât fiecare inculpat are de executat câte 23 ani de închisoare și câte 7 ani pedeapsă complementară. S-a dedus din pedeapsă perioadele de arest preventiv pentru fiecare inculpat de la 29 iunie 2002 la zi. S-a menținut starea de arest a inculpaților. S-a constatat ca fiind recuperat prejudiciul produs prin tâlhărie. Inculpații au fost obligați în solidar să plătească părții civile P.D.N. suma de 20 milioane lei despăgubiri civile. Instanța de fond, rejudecând potrivit probelor administrate, a reținut, în fapt, că vinovăția și participația celor doi inculpați este demonstrată de declarațiile acestora din care rezultă fără dubiu că inculpatul M.P.

a participat la săvârșirea faptelor iar tot pe baza declarațiilor date, inculpatul T.I.G. am participat doar la efectuarea schimbului în valută, a sumei furată din locuința victimei. A mai apreciat prima instanță că declarația inculpatului M.P. prin care este exclus coinculpatul T.I.G. de la săvârșirea celor trei infracțiuni, sunt nesincere, în planul adoptării soluției fiind valorificate și apreciate ca veridice acele arătări ale inculpatului date la debutul urmăririi penale și prin care a relatat în detaliu modul de comiterea faptelor împreună cu inculpatul T.I.G. S-a mai reținut în soluția adoptată că, împrejurările de fapt sunt confirmate și de primele declarații ale martorei D.L. care în privința inculpatului T.I.G., confirmă faptul că, a plecat din domiciliul său împreună cu inculpatul M.P.

înainte de orele 16. Acestor elemente de probă li se alătură buletinul de schimb valutar din cuprinsul cărui rezultă că ora de efectuare a operației a fost 16,50 care deci nu poate fi pusă la îndoială, cum nu poate fi puse la îndoială nici concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 266/2003 a Serviciului de Criminalistică al I.P.J. Gorj, din care rezultă că nodurile de la legătura cu care a fost imobilizată victima, erau atipice, profesionale și care din punctul de vedere al complexității, implicau participare a două persoane. În hotărârea criticată în sprijinul învinuirii, au fost invocate și rezultatele testului poligraf și potrivit căruia la întrebările relevante puse celor doi inculpați, s-au evidențiat modificări psihofiziologice, semnificativ caracteristice reactivității emoționale și care relevă detecția comportamentului simulat al inculpaților.

Susținerea inculpatului T.I.G. în sensul că nu a participat efectiv la săvârșirea faptelor ci doar la efectuarea schimbului valutar alături de inculpatul M.P., numai după orele 16,30 - 17,00, s-a apreciat că este infirmată de depoziția martorei D.L., dată în fața procurorului, declarație care se coroborează cu momentul indubitabilului al efectuării schimbului valutar, ora 16,50, operație la care aui fost prezenți ambii inculpați. Apărarea aceluiași inculpat (T.I.G.) este infirmată și de legăturile apropiate pe care acesta le avea cu inculpatul M.P. cât și de împrejurarea că, în copilărie locuise într-un apartament aflat în vecinătatea locuinței victimei și astfel cunoștea locul în care s-au săvârșit faptele.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, instanța a avut în vedere cerințele art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor comise pe de o parte iar pe de altă parte datele ce caracterizează persoana făptuitorilor. Rezolvând latura civilă a cauzei potrivit probelor administrate și în baza art. 14 C. proc. pen., și art. 998 și art. 999 C. civ., instanța de fond a obligat pe inculpați în solidar la 20 milioane lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă P.N.D., reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de înmormântarea mamei sale, victima S.M. Împotriva acestei sentințe cei doi inculpați au declarat apel invocând netemeinicia și nelegalitatea sub următoarele aspecte: Inculpatul M.P.

atât în memoriile scrise precum și prin susținerile orale ale apărătorului său a susținut că pedepsele aplicate sunt nejustificat de aspre motiv pentru care a cerut reducerea acestora. Inculpatul T.I.G. atât în motivele scrise precum și în cele dezvoltate oral de apărătorul său ales a susținut că a fost greșit condamnat pentru toate cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, că în baza probatoriului administrat nu este confirmată participarea sa în calitate de coautor, că în realitate unicul autor al acestora este inculpatul M.P. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 284 din 22 septembrie 2005, a admis apelurile declarate de cei doi inculpați T.I.G. și M.P., a desființat sentința penală nr. 461 din 20 decembrie 2004 a Tribunalului Gorj sub aspectul laturii penale și civile în sensul că; 1. - În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., a achitat pe inculpatul T.I.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. d) și art. 176 lit. d) C. pen., art. 211 alin. (1) și (2 1 ) lit. a) și c) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen. În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestui inculpat, dacă nu este arestat în altă cauză. 2. - În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului M.P. din art. 192 alin. (2) C. pen., în art. 192 alin. (1) C. pen., și din art. 211 alin. (1) și (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., în art. 211 alin. (1) și (2 1 ) lit. c) C. pen. În baza art. 192 alin. (1) C. pen., inculpatul M.P.

a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 211 alin. (1) și (2 1 ) lit. c) C. pen., același inculpat a fost condamnat, la 10 ani închisoare, iar în baza art. 174 și art. 175 lit. d), raportat la art. 176 lit. d) C. pen., inculpatul M.P. a fost condamnat, la 21 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul M.P. să execute pedeapsa cea mai grea de 21 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Aplică dispozițiile art. 64 și art. 71 C. pen. Deduce în continuare detenția preventivă începând cu 20 decembrie 2004 la zi, menținând starea de arest față de inculpatul M.P.

Obligă pe inculpatul M.P. la plata despăgubirilor civile în sumă de 2.000 lei RON către partea civilă P.D.N. și înlătură dispoziția de obligare solidară cu inculpatul T.I.G. la plata acestei sume. Menține dispoziția de obligare a inculpatului M.P. la plata sumei de 1100 lei RON cheltuieli judiciare către stat stabilite prin sentința instanței de fond. Împotriva acestei decizii nr. 284 din 22 septembrie 2005 nemulțumiți fiind, în termenul legal, au declarat recurs parchetul și inculpatul M.P. Prin recursul declarat de parchet decizia este criticată pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul evaluării eronate și prin încălcarea dispozițiilor art. 62 și art. 63 alin. (2) C. proc. pen., a probelor administrate atât la urmărirea penală cât și în fața celor două instanțe de fond, comparativ cu cele administrate de către instanța de apel și care au fost avute în vedere în exclusivitate, ca suport de fapt al deciziei atacate.

Drept urmare s-a solicitat examinarea, prin coroborare, conform art. 63 C. proc. pen., a întregului material probator indiferent de faza procesuală în care a fost administrat, singurul obiectiv al cercetării judecătorești fiind numai aflarea adevărului și aplicarea sancțiunii penale față de cel sau cei vinovați de încălcarea legii penale, neexistând valori dinainte stabilite. Recursul declarat de parchet este fondat. Verificându-se decizia atacată în raport de criticile aduse precum și din oficiu, Curtea reține următoarele: Potrivit art. 62 C. proc. pen., „în vederea aflării adevărului atât organul de urmărire penală precum și instanța de judecată sunt obligate să lămurească sub toate aspectele, o cauză și aceasta se realizează pe bază de probe”.

Dar ce cuprinde sfera noțiunii de probă în procesul penal, ne-o arată textul următor respectiv art. 63 C. proc. pen., ce mai prevede și condițiile de apreciere a acestora. Astfel, „orice element de fapt” constituie o probă ce, va servi la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei ce a comis-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei” se arată în art. 63 alin. (1) C. proc. pen. În alin. (2) al aceluiași articol, se prevede că „probele nu au o valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe, se face în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului”. Așa fiind, erorile comise de către instanța de apel, derivă tocmai din aprecierea disparată, trunchiată sau preferențială a unora față de altele, deci în mod nelegal.

Astfel, unele din probe deși administrate în chiar clipele imediat următoare comiterii omorului deosebit de grav, au fost ignorate de către instanța de apel, încălcându-se în acest mod prevăzută art. 62 și art. 63 C. proc. pen. Ca urmare a examinării coroborate, a tuturor probelor administrate în cauza de față, cu referire specială la declarațiile inculpatului M.P. de la urmărirea penală, date la doar câteva ore de la comiterea faptei și de la despărțirea de prietenul său coinculpatul T.I.G., Curtea reține că, inculpații împreună au comis violarea de domiciliu a victimei, tâlhărirea și omorârea acesteia. Se mai constată că cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, în stare de arest pentru comiterea infracțiunilor sus-menționate, în concurs real, prin două rechizitorii și anume cel din 15 noiembrie 2002 și cel din 30 iulie 2003, ambele întocmite de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj.

Cele două acte de inculpare rețin în fapt că, din anul 2001 inculpatul M.P. începe să lucreze în Tg. Jiu la o societate comercială unde a cunoscut pe partea civilă P.N.D. iar din octombrie 2001 s-a angajat la Asociația familială a acestuia, ca muncitor necalificat în lucrări de construcții. Din luna martie 2001, inculpatul M.P. îl cunoaște și pe inculpatul T.I.G., se împrietenesc menținându-se aceste relații până la data comiterii faptelor, ce constituie obiectul cauzei de față. Tot în această perioadă inculpatul M.P. ajunge și concubinul cumnatei inculpatului T.I.G. și anume martora D.L. În primăvara anului 2002 cei doi inculpați au hotărât să plece să lucreze în străinătate și au amânat aceasta până vor putea aduna banii necesari cumpărării biletelor de transport.

În aceste condiții la începutul lunii iunie 2002 cei doi inculpați au reluat discuțiile pe tema de mai sus, dar au și hotărât să sustragă valorile din locuința patronului P.D.N. pe care ambii îl cunoșteau. Ei mai știau că el locuia cu mama sa, victima S.M. în vârstă de peste 73 ani, imobilizată la pat suferindă fiind locomotor și chiar cu hemipareză stângă. Pentru aceste motive, pe timpul zile, ușa de acces în locuință rămânea deschisă, pentru ca vecinii să o poată ajuta în caz de nevoie. Pe baza acestor date, dar profitând și de faptul că fiul și nora victimei (familia P.) veneau seara târziu acasă, inculpații au luat hotărârea să acționeze în după amiaza zilei de 28 iunie 2002. De aceea inculpatul T.I.G., a părăsit locul de muncă, din localitatea Runcu, în ziua de 28 iunie 2002, în jurul orelor 13,30, și a folosit o mașină de ocazie pentru a ajunge la timp la domiciliul său din Tg.

Jiu. Astfel, în jurul orelor 15 – 15,30, inculpatul T.I.G. a ajuns acasă în str. Ciocârlău din orașul Tg. Jiu unde a găsit-o pe soția sa și martora (vecina lor) T.L. La scurt timp a venit în apartamentul inculpatului T.I.G. și inculpatul M.P. și pentru ca cei doi inculpați să-și realizeze hotărârea infracțională (anterior expusă) au plecat de îndată cu troleibuzul 112 spre centrul orașului și, în jurul orelor 15,45, au coborât în apropierea cartierului Grivița unde locuia victima. Intrând în apartamentul în care locuia partea vătămată S.M. și unde, după cum știau au găsit ușa deschisă și astfel ușor au pătruns, găsind-o pe aceasta în patul din sufragerie urmărind un program TV. Cei doi inculpați și-au împărțit „rolurile” și pentru ca victima să nu țipe și să fie alertați vecinii, i-au pus un căluș din material textil în gură, peste care au legat-o cu un prosop, iar peste acesta au înfășurat și un cearceaf și cu un alt prosop i-au legat mâinile la spate.

După toate aceste operații, inculpatul T.I.G. a rămas în sufragerie, „să se ocupe” de bătrână, iar inculpatul M.P. a forțat cu umărul ușa de intrare în dormitorul apartamentului, unde știa că se țin bunurile de valoare și banii, pentru că în permanență această încăpere era încuiată. După căutări insistente inculpatul M.P. a găsit în buzunarul unui sacou din dulap, suma de 15.600.000 lei și pe care i-a sustras. Imediat cei doi inculpați au părăsit apartamentul și au lăsat victima imobilizată și având în continuare căile respiratorii astupate. Tot împreună cei doi inculpați au plecat spre centrul orașului și după mai multe încercări, au reușit la casa de schimb valutar L. Tg. Jiu să schimbe banii tâlhăriți în 400 EURO și cu un rest de 1.700.000 lei în bancnote de 100.000 lei.

Schimbul valutar la care s-au folosit banii tâlhăriți potrivit bonului emis s-a efectuat la ora 16,50 iar raportul medico-legal apreciază că decesul victimei a avut loc, pe data de 28 iunie 2002, înainte de ora 16,30, iar cercetarea locului faptei a început la aceeași dată în jurul orei 17,40. Astfel, s-au cunoscut împrejurările în care a survenit moartea părții vătămate. Mai trebuie arătat că inculpatul M.P. neavând buletinul de identitate asupra sa, schimbul valutar s-a efectuat pe baza datelor buletinului de identitate a inculpatului T.I.G. După ce au reușit să transforme suma tâlhărită în valută, cei doi inculpați s-au interesat, care este costul unui bilet pe ruta Tg. Jiu Milano, după care s-au oprit tot împreună și au consumat bere la un bar din apropierea locuinței inculpatului T.I.G.

Abia după toate acestea, inculpații s-au despărțit și în aceeași, seară de 28 iulie 2002, în jurul orelor 22,30, a fost identificat inculpatul M.P. de către organele de poliție. A fost percheziționat corporal ocazie cu care s-au găsit asupra sa, 8 bancnote a câte 50 Euro fiecare, suma de 1.700.000 lei în bancnote de câte 100.000 lei, biletul cu mențiunea „cursă regulată Tg. Jiu – Milano”, iar cu prilejul ascultării sale inculpatul M.P. a dat detalii asupra comiterii faptelor de mai sus împreună cu inculpatul T.I.G., informații pe baza cărora s-a procedat la recunoașterea din grup a celui din urmă făptuitor. În aceste împrejurări martorul C.V.G. l-a recunoscut din grup pe inculpatul T.I.G. ca fiind persoana ce s-a prezentat pentru schimbul valutar perfectat la ora 16,50.

Susținerile inculpatului T.I.G. în sensul că nu a participat la săvârșirea infracțiunilor ci numai la efectuarea schimbului valutar se constată față de cele expuse că, au fost temeinic înlăturate, ca simple apărări infirmate de probatoriul cauzei și în special de către depoziția martorei D.L., care a fost cercetată pentru mărturie mincinoasă și a revenit asupra acestei declarații la 4 iulie 2002. Această martoră a fost și sancționată cu amendă administrativă aplicată pentru mărturie mincinoasă în baza art. 18 1 și art. 91 lit. c) C. pen. (a se vedea rechizitoriul din 15 noiembrie 2002). În același context de probe trebuie avut în vedere și comportamentul de influențare a martorilor pe care l-a întreprins, fratele inculpatului T.I.G.

Astfel numitul T.M.G., fratele inculpatului T.I.G. (ce se pretinde că în prezent este plecat în Portugalia) fost subofițer la Penitenciarul Tg. Jiu a influențat pe martorii S.V. și S.I. cerându-le să nu declare adevărul în legătură cu faptele „pentru care este cercetat fratele său”. Prin aceste activități a fost îngreunată urmărirea penală și sus-numitul T.I.G. a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. Fapta nu a fost însă pedepsită, potrivit art. 264 alin. final C. pen., față de calitatea sa de frate, al inculpatului favorizat. Tot în acest cadru de analiza probatoriilor se reține că și revenirea inculpatului M.P., de la primele sale declarații a fost infirmată de probe și combătută chiar și de testul poligraf care a evidențiat comportamentul său simulat.

Pentru toate aceste considerente încălcate fiind dispozițiile art. 62 și 63 C. proc. pen., în aprecierea și evaluarea probelor de către instanța de apel, urmează a fi admis recursul declarat de parchet în baza art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu majoritate de voturi, casată decizia atacată și menținută sentința penală nr. 461 din 20 decembrie 2004 a Tribunalului Gorj ca temeinică și legală. Trecând la analiza recursului declarat de inculpatul M.P. și care vizează schimbarea încadrării juridice potrivit celor arătate în încheierea de dezbatere în fond de la 13 ianuarie 2006 precum și reducerea pedepsei, pentru motivele avute în vedere la examinarea recursului parchetului, de asemenea cu majoritate de voturi, urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Din cele verificate și expuse se desprinde fără putință de tăgadă că, atât încadrarea juridică dată prin sentința penală precum și pedepsele aplicate inculpatului M.P. ca de altfel și sporul de sancțiune de 2 ani închisoare, sunt în limitele legale și corespunzătoare gravității faptelor comise, a nesincerității sale, cu atât mai mult cu cât, el era o cunoștință de a părții civile și a mamei sale și în această calitate, profitând și de neputința victimei bolnavă (suferindă locomotor) în vârstă de peste 73 ani, nu a renunțat la realizarea scopului infracțional. Ca atare, pedeapsa ce o are de executat, va realiza atât prevenția generală precum și reinserția socială a făptuitorului, cerințe prevăzute de art. 52 C. pen.

În consecință, ca urmare a aplicării art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.P. timpul arestării preventive de la 29 iunie 2002 la zi și pentru inculpatul T.I.G. de la 29 iunie 2002 până la data punerii efective în libertate, dispusă prin decizia atacată. Se va face și aplicarea dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., față de inculpatul recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Cu majoritate de voturi: Admite recursul declarat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 284 din 22 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpații T.I.G. și M.P. Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 461 din 20 decembrie 2004 a Tribunalului Gorj. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 284 din 22 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.P., timpul arestării preventive de la 29 iunie 2002 la 8 februarie 2006 și pentru inculpatul T.I.G. de la 29 iunie 2002 până la data punerii efective în libertate dispusă prin decizia atacată.

Obligă recurentul inculpat M.P. la plata sumei de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 februarie 2006.