ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3156/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul M.C. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Brașov, solicitând instanței, ca în

contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 915 din 12

februarie 2003, emisă de aceasta, ca fiind nelegală.

În motivarea acțiunii, reclamantul

a arătat că a efectuat stagiul militar în perioada 1959 - 1960, dar pe întreaga

perioadă a acestuia a prestat muncă la Poarta Albă, Pitești Geamăna, Pitești

Mogoșoaia și Păltineasa Gura Humorului, ca și constructor de drumuri și că,

potrivit dispozițiilor legale, se încadrează în prevederile art. 1 din Legea

nr. 309/2002.

Curtea de Apel Brașov,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 50/F din 23

martie 2004, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamant, reținând

că din înscrisurile de la dosar, din răspunsul primit ca urmare a demersurilor

făcute la organele în drept, rezultă că unitățile militare în care a

funcționat, nu fac parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii,

nefiind menționat numele detașamentului de muncă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul M.C., criticând soluția pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurentul a susținut, în

esență, că după perioada de instrucție de 40 - 45 zile a fost transferat la

muncă, în livretul militar specificându-se la rubrica denumirea specialității

militare, „constructor poduri și drumuri”, la rubrica calificarea de funcție,

constructor de drumuri și poduri, iar la rubrica funcție, constructor. A mai

susținut că rubricile 9, 12, 13 și 16 din livretul militar au fost modificate

la 28 aprilie 1966, de către Comisariatul Militar Brașov, însă dânsul a lucrat

în detașamente de muncă și prin urmare, beneficiază de prevederile Legii nr.

309/2002.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 și 6 din

Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean

român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea

drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului

București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din

adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau U.M. 02405 Pitești.

Deci, prin această

reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite

cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de

lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și nu

în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este aceea ca acele

detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii.

În cauză, din înscrisurile

depuse la dosar rezultă într-adevăr că reclamantul a lucrat în timpul

efectuării stagiului militar, ca și constructor, însă nu în detașamentele de

muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, or, aceasta era una

dintre condițiile expres prevăzute de lege.

Întrucât din livretul

militar nu rezultă că reclamantul ar fi lucrat într-un detașament de muncă,

nefiind specificat numele acestui detașament și nefăcând dovada acestui fapt,

deși la data de 13 noiembrie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus

și o casare cu trimitere spre rejudecare în acest sens, în mod corect instanța

a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și

neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat în

cauză urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.C. împotriva sentinței civile nr. 50/F din 23 martie 2004 a Curții de Apel

Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 mai 2005.