ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3156/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.C. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Brașov, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 915 din 12 februarie 2003, emisă de aceasta, ca fiind nelegală. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar în perioada 1959 - 1960, dar pe întreaga perioadă a acestuia a prestat muncă la Poarta Albă, Pitești Geamăna, Pitești Mogoșoaia și Păltineasa Gura Humorului, ca și constructor de drumuri și că, potrivit dispozițiilor legale, se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 50/F din 23 martie 2004, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamant, reținând că din înscrisurile de la dosar, din răspunsul primit ca urmare a demersurilor făcute la organele în drept, rezultă că unitățile militare în care a funcționat, nu fac parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, nefiind menționat numele detașamentului de muncă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul M.C., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a susținut, în esență, că după perioada de instrucție de 40 - 45 zile a fost transferat la muncă, în livretul militar specificându-se la rubrica denumirea specialității militare, „constructor poduri și drumuri”, la rubrica calificarea de funcție, constructor de drumuri și poduri, iar la rubrica funcție, constructor.

A mai susținut că rubricile 9, 12, 13 și 16 din livretul militar au fost modificate la 28 aprilie 1966, de către Comisariatul Militar Brașov, însă dânsul a lucrat în detașamente de muncă și prin urmare, beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002. Recursul este nefondat. Conform art. 1 și 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau U.M.

02405 Pitești. Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și nu în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este aceea ca acele detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. În cauză, din înscrisurile depuse la dosar rezultă într-adevăr că reclamantul a lucrat în timpul efectuării stagiului militar, ca și constructor, însă nu în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, or, aceasta era una dintre condițiile expres prevăzute de lege.

Întrucât din livretul militar nu rezultă că reclamantul ar fi lucrat într-un detașament de muncă, nefiind specificat numele acestui detașament și nefăcând dovada acestui fapt, deși la data de 13 noiembrie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus și o casare cu trimitere spre rejudecare în acest sens, în mod corect instanța a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii. Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.C. împotriva sentinței civile nr. 50/F din 23 martie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2005.