ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9551/2005

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea civilă nr. 5126 din 16

iulie 2004 Judecătoria Sibiu a admis cererea executorului judecătoresc și,

drept consecință, a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr. 637

din 18 septembrie 2003 a Judecătoriei Avrig împotriva debitoarei Prefectura

Sibiu, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată

asupra terenurilor.

Împotriva încheierii a declarat

apel debitoarea, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia.

Prin decizia civilă nr. 214 A din 17

februarie 2005 Curtea de Apel Alba Iulia a declinat competența de soluționare

în favoarea Tribunalului Sibiu reținând că încheierea apelată a fost pronunțată

în cadrul procedurii necontencioase, fără citarea părților, astfel că potrivit

art. 339 C. proc. civ., apelul declarat împotriva acesteia este de competența

tribunalului.

La rândul său, Tribunalul Sibiu prin decizia civilă

nr. 116 din 26 mai 2005 a declinat cauza la Curtea de Apel Alba Iulia. Pentru a

se pronunța astfel, tribunalul a apreciat că potrivit art. 339 C. proc. civ.

procedura necontencioasă se aplică și în cazul în care legea dă în “căderea”

președintelui instanței luarea unor măsuri cu caracter necontencios, situație

în care apelul declarat împotriva încheierii date de președintele judecătoriei

se judecă de tribunal.

Încheierea de încuviințare a executării silite nu

este dată de lege în “căderea” sau competența exclusivă a președintelui

instanței, întrucât din prevederile art. 373

1

alin. (2) C. proc.

civ. rezultă că instanța de executare încuviințează executarea silită prin

încheiere și nu în mod expres de președintele instanței.

Față de aceste considerente nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 339 C. proc. civ., iar potrivit art. 3 pct. 2 C. proc. civ.

competența de soluționare a apelului revine curții de apel.

Ivindu-se conflict negativ de

competență între un tribunal și o curte de apel, în temeiul art. 22 C. proc.

civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție

reține că în cauză nu sunt operante dispozițiile art. 339 alin. (3) C. proc.

civ., încheierea atacată nefiind dată de președintele judecătoriei, dar, urmare

modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 219/2005,

competența soluționării apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate

de judecătorie revine tribunalului.

De aceea, conform art. II alin. (2)

din legea sus menționată, se va stabili competența soluționării apelului declarat

de debitoare în favoarea Tribunalului Sibiu, căruia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi

18 noiembrie 2005.