ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8167/2005

Asupra

conflictului negativ de competență

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea nr. 5470/2004,

Judecătoria Sibiu a încuviințat executarea silită solicitată de creditoarea SC T.

SRL Blaj.

Apelul declarat de către debitori

împotriva acestei sentințe, a fost înaintat Curții de Apel care, procedând la

verificarea competenței sale materiale, a constatat că, potrivit art. 339 și art.

331 C. proc. civ., o astfel de cale de atac vizând o procedură legală

necontencioasă, este de competența Tribunalului. Pe cale de consecință, a

declinat cauza în favoarea Tribunalului Sibiu.

Această din urmă instanță a

considerat că într-adevăr, calea de atac în cazul procedurilor necontencioase

este cea a apelului dar, competența de soluționare a acestuia, potrivit

normelor de drept comun (art. 3 pct. 2 C. proc. civ.) revine Curții de Apel. Pe

cale de consecință, a declinat competența în favoarea Curții de Apel Alba Iulia

și a constatat ivit conflictul negativ de competență.

Procedând la soluționarea

conflictului dedus judecății, conform art. 20, art. 22 pct. 5 C. proc. civ,

instanța legal investită, constată ca fiind competent Tribunalul Sibiu în

soluționarea apelului debitorilor.

Este unanim acceptat faptul că

încheierile de încuviințare a executării silite, cum este cazul în speță, fac

parte din procedura necontencioasă conform art. 331 C. proc. civ. deoarece prin

ele nu se stabilește un drept potrivnic al uneia din părți împotriva

celeilalte.

Dispozițiile procedurale privind

procedurile necontencioase, sunt reglementate de prevederile art. 331–339 C.

proc. civ.

Faptul că încheierile de

încuviințare a executării silite se dau de către instanța de executare conform

art. 373

1

C. proc. civ. nu constituie un element procedural de

natură a duce la concluzia că, prin „instanță de executare” trebuie înțeleasă

instanța de drept comun și, prin urmare, nevoia aplicării regulilor procedurale

de drept comun cu privire la competență în această materie.

Nici faptul că aceste încheieri nu

se pronunță în mod obligatoriu de către președintele instanței ci de un complet

de drept comun, nu poate duce la concluzia că nu ne aflăm în cazul prevăzut de

art. 339 C. proc. civ. ci într-un caz de drept comun, supus regulilor

procedurale contencioase Aceasta deoarece, art. 339 C. proc. civ. nu face decât

să extindă și la alte cazuri decât cele generic prevăzute de art. 331, art. 332

C. proc. civ.

Faptul că nu președintele instanței

a pronunțat încheierea de încuviințare a execuției silite așa cum prevăd

dispozițiile art. 371

1

alin. (2) sau art. 339 C. proc. civ., nu duce

la concluzia că, regulile procedurale privind procedurile contencioase, sunt

înlocuite cu cele de drept comun.

Dimpotrivă, chiar dacă instanța

competentă a soluționa cererea este cea de executare și, prin această

„instanță” trebuie înțeles un complet de drept comun și nu în mod obligatoriu

președintele instanței, regulile procedurale rămân cele speciale deoarece ele

există și primează celor generale.

Cum potrivit acestor dispoziții

speciale instituite în art. 339 pct. 3 C. proc. civ., singurele prevăzute

pentru procedurile necontencioase, instituie principiul ierarhiei instanțelor

în soluționarea căilor de atac, rezultă că, măsura stabilirii competenței

Tribunalului, se impune.

Pe de altă parte, este de observat

că și sub aspectul legii comune așa după cum aceasta a fost modificată prin

Legea nr. 219/2005 care este de imediată aplicare conform art. 725 C. proc. civ.,

și păstrează principiul ierarhiei instanțelor în soluționarea căilor de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența Tribunalului

Sibiu de a soluționa apelul declarat de debitorul C.I. împotriva încheierii nr.

5470 din 13 august 2004 pronunțată de Judecătoria Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2005.