ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5721/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5721/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra conflictului negativ de
competență de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea 95/ A din 31
ianuarie 2005, Judecătoria Mediaș a admis cererea de încuviințare a executării
silite formulată de creditoarea SC T.C. SRL Sibiu, împotriva debitorului S.A.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin
decizia civilă nr. 404/ A din 25 martie 2005 a declinat competența de
soluționare a apelului declarat de debitor în favoarea Tribunalului Sibiu,
având în vedere modificările Codului de Procedură Civilă prin O.U.G. nr.
65/2001 și Legea nr. 493/2004.
Tribunalul Sibiu, prin decizia civilă
nr. 231 din 21 iunie 2005 a declinat competența în favoarea curții de apel, a
constatat conflict negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
Tribunalul a reținut că dispozițiile
art. 339 alin. (3) C. proc. civ., stabilesc competența de soluționare a
apelului declarat împotriva încheierilor pronunțate de președintele
judecătoriei, tribunalelor, dar încheierea 85/ A din 31 ianuarie 2005 nu a fost
pronunțată de președintele judecătoriei așa încât competența aparține curții de
apel.
Înalta Curte de Casație și Justiție
caracterizează cererea de încuviințare a executării silite ca fiind o acțiune
contencioasă care se supune regulilor prevăzute în Cartea V.
Dispozițiile art. 373
1
C.
proc. civ., prevăd că cererea de executare se depune la executorul
judecătoresc, iar instanța, în cameră de consiliu, fără citarea părților
încuviințează executarea silită.
În procedura necontencioasă regulile
sunt diferite: persoanele sunt citate și obligate să dea lămuriri privind
competența, pot interveni în procesul care se judecă în camera de consiliu;
executarea poate fi suspendată cu sau fără cauțiune iar apelul îl poate face
orice persoană chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii. Asemenea
norme se întâlnesc în reglementarea executării silite iar cererea de
încuviințare are un caracter contradictoriu întrucât debitorul nu a executat de
bunăvoie obligația stabilită în titlul executoriu.
Competența va fi stabilită la
Tribunalul Sibiu, având în vedere desesizarea instanțelor, tribunalului și
curții de apel și dispozițiilor art. 725 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu
modificările aduse de Legea nr. 219/2005 relative la competența materială a
instanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării
apelului declarat de debitorul S.A., împotriva încheierii nr. 95/ A din 31 mai
2005 a Judecătoriei Mediaș, în favoarea Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 29 noiembrie 2005.