ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7585/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 812 din 24 octombrie 2002 Tribunalul Giurgiu a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul H.P.T. și continuată de moștenitorii H.F., H.P.F. și H.M. împotriva pârâților A.P.A.P.S. și SC B. SRL Giurgiu. S-a reținut că reclamantul trebuia să se adreseze pentru revendicarea imobilului unității deținătoare în temeiul Legii nr. 10/2001 și să urmeze procedura astfel instituită. În speță, nu s-a depus la dosar vreo decizie motivată sau vreun răspuns la notificarea adresată A.P.A.P.S., iar pârâta SC B. SRL Giurgiu nici nu a fost notificată. Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 464 din 16 octombrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut, că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 era obligatorie îndeplinirea procedurii prealabile, prevăzută de Legea nr. 10/2001, iar dacă unitatea deținătoare nu a răspuns, reclamantul putea să ceară obligarea acesteia la emiterea unei decizii sau dispoziții motivate, însă nu putea introduce o acțiune în revendicare la instanța de judecată. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții susținând că: - în mod greșit s-a respins acțiunea ca inadmisibilă, întrucât, conform actelor de la dosar rezultă că s-a respectat procedura prealabilă, în sensul că reclamantul s-a adresat cu notificări Prefecturii Giurgiu, A.P.A.P.S. București și SC B. SRL care erau obligate să emită dispoziție motivată, iar instanța poate obliga persoana juridică deținătoare să emită o astfel de decizie.

Recursul este întemeiat, potrivit celor ce urmează: După cum s-a arătat, rezultă din considerentele hotărârii atacate că acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă întrucât în lipsa deciziei/dispoziției motivate, reclamantul nu putea formula direct în instanță cererea în revendicarea imobilului, iar pe de altă parte unitatea deținătoare a imobilului nu a fost notificată. Or, sub un prim aspect, din actele și lucrările dosarului, rezultă poziția fermă a pârâtelor de a nu răspunde afirmativ notificărilor primite, refuzul restituirii în natură a imobilului, sau acordării de despăgubiri fiind astfel evident, în raport deci de nerespectarea obligației prevăzute la art. 23 din Legea nr. 10/2001 de a rezolva notificarea în termen de 60 de zile.

În acest sens, este dovedit în dosar că reclamantul a notificat A.P.A.P.S. București, Prefectura Giurgiu și că, Primăria Giurgiu a transmis pârâtei SC B. spre soluționare notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001. Pe de altă parte acțiunea introductivă de instanță a avut ca obiect restituirea în natură a imobilului sau, în subsidiar, acordarea de despăgubiri bănești, întrucât imobilul este deținut de o societate comercială privatizată, pentru aceasta fiind notificate A.P.A.P.S. București și Prefectura Giurgiu. Ulterior însă, acțiunea a fost precizată („completată”), solicitându-se obligarea pârâtelor la despăgubiri prin echivalent (bunuri, servicii acțiuni, titluri de valoare nominală), instanțele, omițând a reține această împrejurare și pronunțându-se raportat la cererea introductivă, ca acțiune în revendicare.

Așa fiind, pentru soluționarea litigiului pe fond, cu stabilirea cadrului procesual exact în funcție de precizarea obiectului acțiunii care se impune raportat la modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, recursul urmează a fi admis, a se casa ambele hotărâri cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții H.F., H.P.F. și H.M. împotriva deciziei nr. 464 din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III–a civilă. Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 812 din 24 octombrie 2002 a Tribunalului Giurgiu și trimite cauza spre rejudecare acestei din urmă instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2005.