ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3040/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 10 mai 2006, Curtea de Apel Cluj, având pe rol soluționarea apelurilor D.N.A. – Serviciul Teritorial Cluj și ale inculpaților P.G. și R.E. împotriva sentinței penale nr. 661 din 21 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Cluj, a dispus în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. și art. 136 lit. c) C. proc. pen., înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului P.G. cu măsura obligării de a nu părăsi țara conform art. 145 1 C. proc. pen., concomitent cu punerea de îndată în libertate a inculpatului. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 661 din 21 noiembrie 2005 a Tribunalului Cluj inculpatul P.G.

a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; - art. 26 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; S-a mai reținut că inculpatul P.G.

a fost arestat preventiv de la 26 august 2004 în baza art. 148 lit. b) și h) C. proc. pen., până la data dezbaterii din ședința de la 10 mai 2006. S-a motivat că art. 5 din C.E.D.O. garantează că o persoană nu va fi arestată preventiv pe timp nedeterminat, că această măsură trebuie să aibă caracter excepțional și nu trebuie să depășească limite rezonabile. S-a reținut că la cererea inculpatei R.E. a fost încuviințată în apel efectuarea unei expertize tehnice care se estimează a fi realizată în cel puțin două luni. S-a mai motivat că motivul de bază pentru care s-a luat măsura menținerii arestării preventive pe toată perioada a fost acela prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen., acela al protejării ordinii publice.

Or conform practicii Curții Europene se poate considera că o tulburare a ordinii publice asistă imediat după comiterea faptei și că aceasta se risipește cu timpul. Că gravitatea deosebită a unei fapte penale creează o reacție publică la săvârșirea acesteia putând suscita o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie pe o perioadă de timp. Această privare de libertate nu poate dura decât bazându-se pe fapte de natură să indice că eliberarea deținutului ar tulbura în mod real ordinea publică. În raport de acestea, Curtea de apel a constatat că intervalul de un an, 9 luni și 16 zile de arest preventiv a inculpatului P.G. nu mai justifică temerea pericolului concret pentru ordinea publică prevăzută de art. 148 lit. h) C. proc.

pen., pentru desfășurarea normală a procesului fiind suficientă măsura obligării de a nu părăsi țara prevăzut de art. 136 lit. c) C. proc. pen. Împotriva încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Cluj criticând-o ca fiind netemeinică, contrară dispozițiilor art. 139 C. proc. pen., deoarece nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. S-a motivat că de la momentul ultimei hotărâri de menținere a arestării nu s-a administrat nici o probă și nu a intervenit nici un element nou care să conducă la concluzia că temeiurile arestării nu mai sunt în ființă. Prin urmare susține recursul procurorului în mod just s-a apreciat că nu mai sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. b) și h) C. proc.

pen. Recursul parchetului nu este fondat. Față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive la 26 august 2004 făcându-se aplicarea art. 148 lit. b) și h) C. proc. pen. Cazul prevăzut la art. 148 lit. b) C. proc. pen., se referă la infracțiunea flagrantă când potrivit art. 468 C. proc. pen., învinuitul este reținut și arestat imediat după comiterea faptei cum s-a procedat în cauză la debutul urmăririi penale. Urmărirea și judecarea infracțiunii flagrante este o procedură specială prevăzută de art. 465 și următoarele C. proc. pen. și răspunde pe de o parte, unor interese de ordin procesual sporind valențele principiului operativității în procesul penal, pe de altă parte procedura urgentă grăbește restabilirea ordinii de drept încălcate și contribuie la sporirea rolului educativ și preventiv al procesului penal.

Or în cauză procesul penal demarat în condițiile procedurii de urgență a flagrantului, durează de aproape 2 ani cu inculpatul aflat în stare de arest, ceea ce relevă că scopul avut în vedere cu preponderență de lege în aplicarea acestei proceduri nu se mai realizează. Prin urmare nici temeiul arestării prevăzut de art. 148 lit. b) C. proc. pen., nu mai subzistă. Pe de altă parte, prin trecerea acestei mari perioade de timp care nu poate fi imputată inculpatului pericolul concret pentru ordinea publică, s-a atenuat, prin stingerea interesului și a reacției publice datorate duratei îndelungate de timp, față de fapta inculpatului. Prin urmare nici temeiul prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru menținerea arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă, astfel încât Curtea de Apel Cluj a procedat corect aplicând prevederile art. 139 alin. (1) C. proc.

pen. Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul parchetului, ca nefondat, și va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii din 10 mai 2006 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr. 281/33/2006, privind pe inculpatul P.G. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului P.G., dacă nu este arestat în altă cauză. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 40 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2006.