ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5025/2005

Deliberând asupra recursului de față Reclamanta SC R.D. SA, prin cererea înregistrată sub nr. 4445/2004 a solicitat, prin lichidator judiciar SC P.T. SRL Onești, să se dispună, în temeiul art. 51 din Legea nr. 64/1995, modificată și completată prin O.U.G. nr. 38/2002 rezilierea contractului din 22 iulie 2002, încheiat între societatea falită și pârâtă și obligarea la plata sumei de 1.481.600.497 lei, reprezentând avans achitat conform contractului, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Motivându-și acțiunea reclamanta arată că se află în procedura de lichidare și i-a notificat pârâtei că nu mai poate continua derularea contractului din 22 iulie 2002 ca urmare a deschiderii procedurii și că se impune rezilierea acestui contract și restituirea avansului de 1.481.600.497 lei motivat de imposibilitatea preluării instalației contractate și a achitării contravalorii acesteia.

Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 51 și art. 52 din Legea nr. 64/1995. Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr. 1440 din 9 noiembrie 2004 a admis, în parte, acțiunea reclamantei, a dispus rezilierea contractului dar a respins capătul de cerere privind pretențiile. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat un contract de vânzare, prin care pârâta, ca furnizor trebuia să livreze un sistem de aerare necesar pentru îmbunătățirea calității apelor uzate ca o condiție de adaptare la cerințele de mediu. S-a apreciat că vânzătorul a executat integral instalația dar nu a montat-o fără însă a fi în culpă, iar cumpărătorul a achitat avansul în sumă de 1.481.600.497 lei și în caz de reziliere, încetarea efectelor contractului se produce numai pentru viitor.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta susținând că trebuiau aplicate dispozițiile speciale ale art. 51 din Legea nr. 64/1995, respectiv trebuia restituit avansul pentru a respecta principiul maximizării valorii averii debitorului. Curtea de Apel Bacău, prin decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantei reținând că în mod corect s-a dispus rezilierea și nu a fost restituit avansul deoarece reclamanta este cea în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale și nu pârâta și s-ar produce o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei în detrimentul pârâtei care ar fi prejudiciată cu contra-valoarea sistemului de aerare. Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă invocându-se motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., cu referire la dispozițiile speciale ale art. 67 și art. 68 din Legea nr. 64/1995. Se susține că reclamanta este cea prejudiciată întrucât a achitat o sumă mare de bani fără să fi primit în schimb nimic și nici nu poate fi considerată în culpă față de reglementarea specială din Legea nr. 64/1995. De altfel restituirea avansului nu avea legătură cu rezilierea contractului fiind vorba de un contract de vânzare și nu de unul cu executare succesivă. Recursul reclamantei este fondat pentru următoarele considerente: În cauză între părți s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru care reclamanta debitoare a achitat avansul de 1.481.600.497 lei. Situația contractului de vânzare-cumpărare are o reglementare specială în cazul în care cumpărătorul este un debitor aflat în procedura Legii nr. 64/1995 și anume aceea prevăzută de art. 68 din această Lege republicată.

Este adevărat că reclamanta nu a indicat expres în acțiune acest text dar a făcut referire la dispozițiile de început ale secțiunii care rezolvă situația contractelor, debitoarea fiind interesată a sublinia tocmai principiile derogatorii ale materiei insolvenței față de reglementarea de drept comun, rezilierea din dreptul civil. Instanțele aveau însă obligația de a aplica textele speciale care sunt incidente în acest caz și anume trebuiau să admită și capătul de cerere privind pretențiile, respectiv restituirea avansului întrucât textul de lege menționat, art. 68 din actuala republicare a Legii nr. 64/1995 menționează expres că, în cazul unui bun mobil, vândut debitorului și neplătit de acesta, aflat în tranzit la data deschiderii procedurii și neaflat încă la dispoziția debitorului, în acest caz vânzătorul își poate lua bunul înapoi suportând și cheltuielile și fiind obligat să restituie debitorului orice avans din preț.

Neaplicând această reglementare specială instanțele au pronunțat hotărâri nelegale ce urmează a fi modificate. Găsindu-se întemeiat recursul reclamantei acesta va fi admis și se va modifica decizia din apel în sensul că admițându-se apelul reclamantei, se va schimba, în parte, sentința nr. 1440 din 9 septembrie 2004 a Tribunalului Bacău și va fi obligată pârâta și la restituirea avansului de 1.481.600.497 lei. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței și deciziei reținându-se că în cauză operează nu o reziliere de drept civil ci una întemeiată pe dispozițiile speciale ale Legii nr. 64/1995.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC R.D. SA, prin lichidator judiciar SC P.T. SRL Onești. Modifică decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2005 a Curții de Apel Bacău și admite apelul reclamantei, schimbă, în parte, sentința nr. 1440 din 9 septembrie 2004 a Tribunalului Bacău și obligă pârâta și la restituirea avansului de 1.481600.497 lei. Menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 octombrie 2005.