ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5025/2005

Deliberând asupra recursului de față

Reclamanta SC R.D. SA, prin cererea

înregistrată sub nr. 4445/2004 a solicitat, prin lichidator judiciar SC P.T.

SRL Onești, să se dispună, în temeiul art. 51 din Legea nr. 64/1995, modificată

și completată prin O.U.G. nr. 38/2002 rezilierea contractului din 22 iulie 2002,

încheiat între societatea falită și pârâtă și obligarea la plata sumei de

1.481.600.497 lei, reprezentând avans achitat conform contractului, precum și

obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Motivându-și acțiunea reclamanta

arată că se află în procedura de lichidare și i-a notificat pârâtei că nu mai

poate continua derularea contractului din 22 iulie 2002 ca urmare a deschiderii

procedurii și că se impune rezilierea acestui contract și restituirea avansului

de 1.481.600.497 lei motivat de imposibilitatea preluării instalației

contractate și a achitării contravalorii acesteia.

Acțiunea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 51 și art. 52 din Legea nr. 64/1995.

Tribunalul Bacău, prin sentința

civilă nr. 1440 din 9 noiembrie 2004 a admis, în parte, acțiunea reclamantei, a

dispus rezilierea contractului dar a respins capătul de cerere privind

pretențiile.

Pentru a pronunța această sentință

instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat un contract de vânzare,

prin care pârâta, ca furnizor trebuia să livreze un sistem de aerare necesar

pentru îmbunătățirea calității apelor uzate ca o condiție de adaptare la

cerințele de mediu.

S-a apreciat că vânzătorul a

executat integral instalația dar nu a montat-o fără însă a fi în culpă, iar

cumpărătorul a achitat avansul în sumă de 1.481.600.497 lei și în caz de

reziliere, încetarea efectelor contractului se produce numai pentru viitor.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta susținând că trebuiau aplicate dispozițiile speciale

ale art. 51 din Legea nr. 64/1995, respectiv trebuia restituit avansul pentru a

respecta principiul maximizării valorii averii debitorului.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia nr.

3 din 18 ianuarie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantei reținând că în

mod corect s-a dispus rezilierea și nu a fost restituit avansul deoarece

reclamanta este cea în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale și

nu pârâta și s-ar produce o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei în

detrimentul pârâtei care ar fi prejudiciată cu contra-valoarea sistemului de

aerare.

Decizia a fost atacată cu recurs de

către reclamantă invocându-se motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., cu referire la dispozițiile speciale ale art. 67 și art. 68 din Legea nr.

64/1995.

Se susține că reclamanta este cea

prejudiciată întrucât a achitat o sumă mare de bani fără să fi primit în schimb

nimic și nici nu poate fi considerată în culpă față de reglementarea specială

din Legea nr. 64/1995. De altfel restituirea avansului nu avea legătură cu

rezilierea contractului fiind vorba de un contract de vânzare și nu de unul cu

executare succesivă.

Recursul reclamantei este fondat

pentru următoarele considerente:

În cauză între părți s-a încheiat un

contract de vânzare-cumpărare pentru care reclamanta debitoare a achitat

avansul de 1.481.600.497 lei.

Situația contractului de

vânzare-cumpărare are o reglementare specială în cazul în care cumpărătorul

este un debitor aflat în procedura Legii nr. 64/1995 și anume aceea prevăzută

de art. 68 din această Lege republicată. Este adevărat că reclamanta nu a

indicat expres în acțiune acest text dar a făcut referire la dispozițiile de

început ale secțiunii care rezolvă situația contractelor, debitoarea fiind

interesată a sublinia tocmai principiile derogatorii ale materiei insolvenței

față de reglementarea de drept comun, rezilierea din dreptul civil.

Instanțele aveau însă obligația de a

aplica textele speciale care sunt incidente în acest caz și anume trebuiau să

admită și capătul de cerere privind pretențiile, respectiv restituirea

avansului întrucât textul de lege menționat, art. 68 din actuala republicare a

Legii nr. 64/1995 menționează expres că, în cazul unui bun mobil, vândut

debitorului și neplătit de acesta, aflat în tranzit la data deschiderii

procedurii și neaflat încă la dispoziția debitorului, în acest caz vânzătorul

își poate lua bunul înapoi suportând și cheltuielile și fiind obligat să

restituie debitorului orice avans din preț.

Neaplicând această reglementare

specială instanțele au pronunțat hotărâri nelegale ce urmează a fi modificate.

Găsindu-se întemeiat recursul

reclamantei acesta va fi admis și se va modifica decizia din apel în sensul că

admițându-se apelul reclamantei, se va schimba, în parte, sentința nr. 1440 din

9 septembrie 2004 a Tribunalului Bacău și va fi obligată pârâta și la

restituirea avansului de 1.481.600.497 lei.

Vor fi menținute restul

dispozițiilor sentinței și deciziei reținându-se că în cauză operează nu o

reziliere de drept civil ci una întemeiată pe dispozițiile speciale ale Legii

nr. 64/1995.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC R.D. SA, prin lichidator judiciar SC P.T. SRL Onești.

Modifică decizia nr. 3 din 18

ianuarie 2005 a Curții de Apel Bacău și admite apelul reclamantei, schimbă, în

parte, sentința nr. 1440 din 9 septembrie 2004 a Tribunalului Bacău și obligă

pârâta și la restituirea avansului de 1.481600.497 lei.

Menține restul dispozițiilor sentinței

și deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 26 octombrie 2005.