ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4686/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 4741 din 25 martie 2003 pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanta SC C.U. SA Iași a chemat în judecată pe pârâții Z.C. și Z.O.I., solicitând evacuarea acestora din imobilul pe care îl ocupă fără drept. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâții ocupă un apartament proprietatea societății reclamante, fără a mai achita cheltuielile de întreținere timp de 8 luni și fără vreun drept, deoarece contractul de închiriere încheiat între părți a expirat, nefiind reînnoit. Prin sentința civilă nr. 8512 din 1 septembrie 2003, Judecătoria Iași a admis acțiunea, dispunând evacuarea pârâților din imobilul situat în Iași.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâții au ocupat locuința în baza contractului de închiriere nr. 1258, încheiat la data de 24 aprilie 2000 și că la împlinirea termenului de închiriere (un an), contractul nu a mai fost prelungit. Un alt aspect reținut de instanța de fond a fost și acela că pârâții nu au achitat cheltuielile de întreținere pe o perioadă de 8 luni și refuză să elibereze locuința pe care, după expirarea contractului de închiriere, o ocupă fără drept. Apelul declarat de pârâtul Z.C. împotriva acestei sentințe a fost anulat ca netimbrat prin decizia civilă nr. 109 din 26 noiembrie 2003. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul Z.C., susținând că „nu s-a prezentat pentru a achita taxa de timbru, fiind bolnav” și că „în mod greșit s-a dispus evacuarea, deoarece potrivit dispozițiilor Legii nr. 17/1994, contractele de închiriere se prelungesc”.

Recursul este nefondat. Se constată, în primul rând, că acesta nu a fost structurat conform prevederilor art. 303 raportat la art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ. Având însă în vedere prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., urmează a analiza susținerile recurentului. Prin recurs, se invocă starea de boală, nedovedită cu acte medicale, ca motivare a netimbrării apelului. Este de observat însă că recurentul a fost legal citat, în calitatea sa de apelant, primind personal citația, în care s-a menționat obligația timbrării. Procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare cu această mențiune a fost întocmit la data de 6 noiembrie 2003, deci cu douăzeci de zile înaintea judecății (fila 5 apel).

Totuși, pârâtul nu s-a prezentat la termenul fixat pentru soluționarea apelului, nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și nici petiție prin care să arate că nu poate timbra și care este motivul pentru care nu se poate conforma acestei obligații legale. Astfel fiind, în mod legal instanța de apel a decis anularea, ca netimbrat, a apelului formulat de Z.C. împotriva sentinței civile nr. 8512 din 1 septembrie 2003 a Judecătoriei Iași. Prin urmare, Curtea urmează a face aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Z.C. împotriva deciziei civile nr. 109 din 26 noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2005.