ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4686/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

4741 din 25 martie 2003 pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanta SC C.U. SA Iași

a chemat în judecată pe pârâții Z.C. și Z.O.I., solicitând evacuarea acestora

din imobilul pe care îl ocupă fără drept.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că pârâții ocupă un apartament proprietatea societății reclamante, fără

a mai achita cheltuielile de întreținere timp de 8 luni și fără vreun drept,

deoarece contractul de închiriere încheiat între părți a expirat, nefiind reînnoit.

Prin sentința civilă nr. 8512 din 1

septembrie 2003, Judecătoria Iași a admis acțiunea, dispunând evacuarea

pârâților din imobilul situat în Iași.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că pârâții au ocupat locuința în baza contractului

de închiriere nr. 1258, încheiat la data de 24 aprilie 2000 și că la împlinirea

termenului de închiriere (un an), contractul nu a mai fost prelungit.

Un alt aspect reținut de instanța de

fond a fost și acela că pârâții nu au achitat cheltuielile de întreținere pe o

perioadă de 8 luni și refuză să elibereze locuința pe care, după expirarea

contractului de închiriere, o ocupă fără drept.

Apelul declarat de pârâtul Z.C.

împotriva acestei sentințe a fost anulat ca netimbrat prin decizia civilă nr.

109 din 26 noiembrie 2003.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs pârâtul Z.C., susținând că „nu s-a prezentat pentru a achita taxa de

timbru, fiind bolnav” și că „în mod greșit s-a dispus evacuarea, deoarece

potrivit dispozițiilor Legii nr. 17/1994, contractele de închiriere se

prelungesc”.

Recursul este nefondat.

Se constată, în primul rând, că

acesta nu a fost structurat conform prevederilor art. 303 raportat la art. 304

pct. 1-10 C. proc. civ.

Având însă în vedere prevederile

art. 306 alin. (3) C. proc. civ., urmează a analiza susținerile recurentului.

Prin recurs, se invocă starea de

boală, nedovedită cu acte medicale, ca motivare a netimbrării apelului.

Este de observat însă că recurentul

a fost legal citat, în calitatea sa de apelant, primind personal citația, în

care s-a menționat obligația timbrării. Procesul-verbal de îndeplinire a

procedurii de citare cu această mențiune a fost întocmit la data de 6 noiembrie

2003, deci cu douăzeci de zile înaintea judecății (fila 5 apel).

Totuși, pârâtul nu s-a prezentat la

termenul fixat pentru soluționarea apelului, nu a depus dovada achitării taxei

judiciare de timbru și nici petiție prin care să arate că nu poate timbra și

care este motivul pentru care nu se poate conforma acestei obligații legale.

Astfel fiind, în mod legal instanța

de apel a decis anularea, ca netimbrat, a apelului formulat de Z.C. împotriva

sentinței civile nr. 8512 din 1 septembrie 2003 a Judecătoriei Iași.

Prin urmare, Curtea urmează a face

aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Z.C. împotriva deciziei civile nr. 109 din 26 noiembrie

2003 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2005.