ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 646/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanții prin mandatar și cu

domiciliul ales la acesta au introdus la 3 decembrie 1998 acțiunea în

revendicarea imobiliară pentru imobilul situat în București susținând că a fost

preluat fără titlu valabil de la autorii lor prin Decretul nr. 92/1950 care

erau exceptați de la naționalizare fiind pensionar și studentă. Mai susțin că

au plecat în străinătate și că proprietatea asupra imobilului a fost dobândită

prin actul de vânzare-cumpărare din 20 ianuarie 1947.

Tribunalul București respinge

acțiunea prin sentința civilă nr. 400/2002 pentru lipsa calității procesuale

pasive a pârâtei SC A. SA și ca neîntemeiată față de ceilalți pârâți.

Curtea de Apel București respinge

apelul reclamanților reținând în esență că tribunalul a introdus în cauză că

pârâtul B.S. ca succesor legal al pârâtei C.R. decedată la 24 ianuarie 2001, că

s-a pronunțat implicit asupra nulității contractelor de vânzare-cumpărare

fondându-și soluția pe buna credință a cumpărătorilor și că titlul acestora

este preferabil celui invocat de reclamanți.

Împotriva ambelor hotărâri

reclamanții au declarat recurs pe temeiurile din art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ.:

- nepronunțarea tribunalului și a

curții de apel asupra nulității absolute a celor doua contracte pentru lipsa

cauzei și

- caracterizarea ca preferabil a

titlului pârâților cu încălcarea criteriilor de preferință și dând valoare

substanțială bunei credințe, ceea ce este incorect cât timp titlul acestora

provine de la stat care a preluat prin naționalizarea prevăzută de Decretul nr.

92/1950 fără titlu valabil, întrucât între adevăratele proprietare și

persoanele din anexă nu este identitate.

Recursul este nefondat.

Într-adevăr, imobilul a fost preluat

prin naționalizare în temeiul Decretului nr. 92/1950 iar cu respectarea

condițiilor și termenelor din Legea nr. 112/1995 ambele apartamente au fost

vândute chiriașilor în 1997. Inițial reclamanții au formulat numai acțiunea în

revendicare, apoi au cerut și declararea nulității celor doua contracte, pentru

ca ulterior să-și precizeze iarăși acțiunea în revendicare în forma inițială,

adică revendicare prin compararea titlurilor; ei nu au declarat, însă, expres

că renunță la cererea de nulitate absolută a contractelor de vânzare-cumpărare.

Împrejurarea că tribunalul nu s-a

pronunțat în mod clar și distinct asupra acestei cereri nu este de natură a

atrage casarea cu trimitere la prima instanță în condițiile art. 297 C. proc.

civ., mai ales că instanța de apel examinează acest aspect și reține existența

bunei-credințe a cumpărătorilor pârâți, prezumție care nu a fost răsturnată de

reclamanți.

Așadar, susținerea că această cerere

nu a fost soluționată este fără suport probator, astfel încât instanța de

recurs va reține că decizia din apel este legală.

Solicitând compararea titlurilor

prin acțiune și în continuare prin motivele de recurs, reclamanții recunosc

validitatea celor două contracte de vânzare-cumpărare, încheiate in baza Legii

nr. 112/1995, dar cer sa fie caracterizat mai bine si preferabil titlul lor,

adică al autorilor lor, întrucât este cel original.

Nici aceasta cerere nu este fondata

in condițiile in care pârâții sunt apărați de buna-credință, consolidată prin

efectul dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 10/2001, titlul lor fiind întemeiat

pe dispozițiile Legii nr. 112/1995 și în deplină concordanță cu condițiile

acesteia, astfel că acesta este preferabil, mai ales ca pârâții exercită

posesia bunului revendicat.

În consecință, acțiunea în

revendicare este neîntemeiată recurenții reclamanți având calea rezervată de

Legea specială nr. 10/2001 și protecția concretă din art. 47 al aceleiași legi

de care puteau să prevaleze în condițiile și în termenele din lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții S.S.C.L. si P.A.E.I. împotriva deciziei nr. 209/A din 7

aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 1 februarie 2005.