Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.02.2005
respins

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 646/2005

HOTĂRÂRE
01.02.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 646/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții prin mandatar și cu domiciliul ales la acesta au introdus la 3 decembrie 1998 acțiunea în revendicarea imobiliară pentru imobilul situat în București susținând că a fost preluat fără titlu valabil de la autorii lor prin Decretul nr. 92/1950 care erau exceptați de la naționalizare fiind pensionar și studentă. Mai susțin că au plecat în străinătate și că proprietatea asupra imobilului a fost dobândită prin actul de vânzare-cumpărare din 20 ianuarie 1947. Tribunalul București respinge acțiunea prin sentința civilă nr. 400/2002 pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei SC A. SA și ca neîntemeiată față de ceilalți pârâți.

Curtea de Apel București respinge apelul reclamanților reținând în esență că tribunalul a introdus în cauză că pârâtul B.S. ca succesor legal al pârâtei C.R. decedată la 24 ianuarie 2001, că s-a pronunțat implicit asupra nulității contractelor de vânzare-cumpărare fondându-și soluția pe buna credință a cumpărătorilor și că titlul acestora este preferabil celui invocat de reclamanți. Împotriva ambelor hotărâri reclamanții au declarat recurs pe temeiurile din art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ.: - nepronunțarea tribunalului și a curții de apel asupra nulității absolute a celor doua contracte pentru lipsa cauzei și - caracterizarea ca preferabil a titlului pârâților cu încălcarea criteriilor de preferință și dând valoare substanțială bunei credințe, ceea ce este incorect cât timp titlul acestora provine de la stat care a preluat prin naționalizarea prevăzută de Decretul nr. 92/1950 fără titlu valabil, întrucât între adevăratele proprietare și persoanele din anexă nu este identitate. Recursul este nefondat.

Într-adevăr, imobilul a fost preluat prin naționalizare în temeiul Decretului nr. 92/1950 iar cu respectarea condițiilor și termenelor din Legea nr. 112/1995 ambele apartamente au fost vândute chiriașilor în 1997. Inițial reclamanții au formulat numai acțiunea în revendicare, apoi au cerut și declararea nulității celor doua contracte, pentru ca ulterior să-și precizeze iarăși acțiunea în revendicare în forma inițială, adică revendicare prin compararea titlurilor; ei nu au declarat, însă, expres că renunță la cererea de nulitate absolută a contractelor de vânzare-cumpărare. Împrejurarea că tribunalul nu s-a pronunțat în mod clar și distinct asupra acestei cereri nu este de natură a atrage casarea cu trimitere la prima instanță în condițiile art. 297 C. proc.

civ., mai ales că instanța de apel examinează acest aspect și reține existența bunei-credințe a cumpărătorilor pârâți, prezumție care nu a fost răsturnată de reclamanți. Așadar, susținerea că această cerere nu a fost soluționată este fără suport probator, astfel încât instanța de recurs va reține că decizia din apel este legală. Solicitând compararea titlurilor prin acțiune și în continuare prin motivele de recurs, reclamanții recunosc validitatea celor două contracte de vânzare-cumpărare, încheiate in baza Legii nr. 112/1995, dar cer sa fie caracterizat mai bine si preferabil titlul lor, adică al autorilor lor, întrucât este cel original.

Nici aceasta cerere nu este fondata in condițiile in care pârâții sunt apărați de buna-credință, consolidată prin efectul dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 10/2001, titlul lor fiind întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 112/1995 și în deplină concordanță cu condițiile acesteia, astfel că acesta este preferabil, mai ales ca pârâții exercită posesia bunului revendicat. În consecință, acțiunea în revendicare este neîntemeiată recurenții reclamanți având calea rezervată de Legea specială nr. 10/2001 și protecția concretă din art. 47 al aceleiași legi de care puteau să prevaleze în condițiile și în termenele din lege.

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S.S.C.L. si P.A.E.I. împotriva deciziei nr. 209/A din 7 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-04-24
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3326/2007
22 ianuarie 2004 a respins căile de atac ca nefondate. În susținerea hotărârii adoptate se arată că imobilul a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, fără titlu, întrucât proprietarul nu se încadra în categoriile sociale prevăzute de
ÎCCJ 2005-02-08
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 964/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 18 februarie 2000, S.L., S.A. și S.V.Ș.G. au chemat în judecată pe S.G.V. și S.M., pentru a fi obligați să li se restituie, în deplină propriet
ÎCCJ 2005-01-27
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 526/2005
, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, soluție menținută și de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin respingerea apelului. Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 3021 din 17 septembrie 2001
ÎCCJ 2005-04-06
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2694/2005
cință a obligat pârâții să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul situat la adresa menționată. Prin aceeași sentință s-a depus evacuarea pârâților T.I. și T.L.A. din imobil și a fost respins capătul de cerere privind co
ÎCCJ 2005-03-31
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2520/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introductivă de instanță din 9 octombrie 2000 reclamantele P.A. și S.D.G. au chemat în judecată în calitate de pârât Municipiul București, re
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă