ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2016/2006

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 453 din 14 iunie 2005, Tribunalul Iași i-a condamnat pe inculpații: - B.N.; - B.P.; - B.I.V.; - B.C.; - C.R.; - C.B., - în baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., la câte 15 ani închisoare și câte 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru fiecare inculpat; - în baza art. 321 alin. (1) C. pen., la câte un an închisoare fiecare. Conform art. 33 și art. 34 C. pen., a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani făcând și aplicația dispozițiilor art. 71 și 64 C. pen.

A fost menținută arestarea preventivă a inculpaților și dedusă prevenția pentru fiecare de la data de 9 septembrie 2003 la zi. Inculpații au fost obligați, în solidar la plata sumei de 87.868.952 lei despăgubiri către C.A.S. Iași pentru asistența medicală acordată victimei de către Spitalul Sf. Pantelimon Iași. Asemenea, inculpații au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor materiale în sumă de 40.000.000 lei către partea civilă M.E. precum și la plata daunelor morale în sumă de 200.000.000 lei către partea civilă în nume propriu și ca reprezentant legal al minorilor M.A., M.A.M., M.N. și M.C. În sfârșit, aceiași inculpați au fost obligați în solidar la plata unei prestații periodice, lunar, în sumă de câte 312.000 lei pentru fiecare minor, până la majoratul acestora.

Inculpații au fost obligați și la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că în cursul anului 2003, numita B.V., fiica inculpatului B.N., a conviețuit în relații de concubinaj cu numitul M.C., fiul victimei M.C., familiile acestora locuind în comuna Miroslovești, județul Iași. Cei doi concubini s-au despărțit de mai multe ori, ceea ce a creat o stare de dușmănie între familiile B. și M. La data de 24 august 2003, aproximativ orele 18,00, inculpații B.N., B.C., B.I.V., C.R., C.B. și numiții R.A., C.D. și B.M. mergeau cu căruța prin satul Ciohorăni spre domiciliu, iar alături de aceștia se deplasa, pe un cal, și inculpatul B.P. În curtea imobilului numiților M.R.

și C.C. se aflau frații M.C. și M.C. Când căruța cu inculpații sus-menționați a ajuns în dreptul imobilului menționat, M.C. l-a lovit cu un obiect contondent pe inculpatul B.P. În acel moment toți inculpații au coborât din căruță, intrând în curtea imobilului, înarmați, fiecare cu obiecte (furci, pari, țăpoi) dure, însă frații M. s-au blocat în casă, scăpând de agresiune. M.N., fiica victimei M.C., a strigat la tatăl său. Drept urmare, victima, înarmată cu o coasă a ieșit în stradă, îndreptându-se spre imobilul M. A fost însă întâmpinată de inculpați și după ce victima, în încercarea de a lovi a scăpat coasa din mână, a fost atacată de făptuitori, care au doborât-o la pământ și au lovit-o cu obiectele cu care erau înarmați peste tot corpul.

Violențele au durat până ce frații victimei au ieșit în stradă, moment în care inculpații au fugit. Victima M.C. a fost internată în Spitalul Sf. Spiridon Iași, decedând la data de 9 septembrie 2003. Din raportul medico-legal de autopsie rezultă că moartea numitului M.C. a fost violentă, datorată unui politraumatism cu șoc hemoragic și traumatic, cronic, consecutiv hemiperitoneului prin ruptură hepatică, hemopneumotoraxului drept prin fracturi costale multiple, complicat în evoluție cu șoc toxico-septic grav. Leziunile s-au produs prin loviri repetate cu obiecte și corpuri contondente (par, lopată, coadă de furcă, picior etc.) și au fost sigur și direct mortale, fiecare în parte și luate în ansamblul lor.

Victima a mai prezentat un traumatism cranio-cerebral cu fractură de calotă iradiată la bază, hematom extradural și edem cerebral, ce ar fi necesitat 30-40 zile îngrijiri medicale, precum și plăgi înțepate ce s-au putut produce prin loviri cu furca și ar fi necesitat 8-10 zile îngrijiri medicale. În stabilirea situației de fapt și a vinovăției inculpaților au fost avute în vedere declarațiile martorilor M.C., C.C., M.N., S.G. și B.L. care au confirmat participarea tuturor inculpaților la exercitarea actelor de violență, relatând derularea evenimentului în sensul celor reținute și indicând și obiectele cu care erau înarmați agresorii.

Deși inculpații au avut o atitudine oscilantă și în final mincinoasă, au fost reținute acele declarații din cursul procesului penal, respectiv din faza urmăririi penale ale acestora, prin care au fost precizate fapte și împrejurări care se coroborează cu celelalte mijloace de probă, toate formând convingerea participării tuturor inculpaților la săvârșirea infracțiunilor. Sesizată și cu săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, în aceleași împrejurări, instanța a constatat că în momentul incidentului, inculpații au proferat expresii și au provocat tulburarea liniști publice, întrucât în stradă au ieșit mai multe persoane, care au dezaprobat manifestările violente fizic și indecente verbale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpații din cauză. În apelul parchetului hotărârea a fost criticată pentru greșita individualizare a pedepselor, apreciindu-se că în raport de împrejurările săvârșirii infracțiunilor și urmările acestora se impunea un tratament sancționator mai sever. Inculpații B.C. și B.I.V. au solicitat să se constate neparticiparea lor la săvârșirea infracțiunilor și ca urmare, achitarea. Inculpatul B.P. a solicitat în principal, achitarea întrucât probele administrate dovedesc că nu a participat la comiterea faptelor iar, în subsidiar, reducerea pedepsei. Inculpații B.N., C.R. și C.B. au solicitat reducerea pedepselor.

Prin decizia penală nr. 5 din 10 ianuarie 2006, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondate, toate apelurile declarate în cauză, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. Analizând materialul probator, instanța de control judiciar a reținut că acesta dovedește fără dubiu participarea cu vinovăție, a tuturor inculpaților la săvârșirea infracțiunilor, înlăturând printr-o analiză judicioasă, în corelație cu celelalte probe, declarațiile inculpaților prin care au negat participarea proprie ori a unora dintre coautori și luând în considerare declarațiile inițiale ale acestora date procurorului, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, prin care au relatat în detaliu contribuția faptică a fiecăruia.

În privința pedepselor s-a apreciat că acestea au fost just individualizate, nefiind incidente nici una dintre împrejurările de atenuare a răspunderii penale, legale sau judiciare, și nici motive de majorare a pedepselor. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către toți inculpații. Prin motivele scrise depuse la dosar, inculpații B.N., care a invocat scuza provocării, B.I.V., B.C., C.R. și C.B. au solicitat reducerea pedepselor, iar inculpatul B.P. a solicitat achitarea. Prin cereri scrise depuse ulterior inculpații B.C. și B.I.V. și-au modificat motivele de recurs, solicitând achitarea întrucât nu au participat la săvârșirea actelor de violență care au avut ca urmare moartea numitului M.C.

Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursurile inculpaților, motivate în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 18 C. proc. pen., nu sunt fondate. Situația de fapt, așa cum a fost reținută și din care rezultă participarea tuturor inculpaților la săvârșirea infracțiunilor este susținută de materialul probator legal și complet administrat, atât din oficiu cât și la cererea inculpaților, fiind judicios analizate. Astfel, martorii M.C., C.C., M.N. și S.G. au fost prezenți la locul faptei, relatând constant pe parcursul procesului împrejurările în care toți inculpații au aplicat lovituri victimei cu obiecte contondente.

Martorii R.A. și C.D., concubini, care se aflau în căruța inculpaților, prin declarațiile date au făcut precizări contradictorii, cu vădita dorință de a-i implica în săvârșirea omorului numai pe inculpații B.N. și C.B. Astfel, la urmărirea penală R.A. a declarat că a văzut doar începutul incidentului, după care a plecat, în timp ce C.D. a precizat că a rămas cu concubinul la locul faptei până la încetarea conflictului, ambii afirmând că victima a fost lovită numai de către inculpații B.N. și C.B. În fața instanței martorul R.A. a precizat că inculpatul B.I.V. nu s-a aflat în căruță cu ceilalți inculpați și nici la locul faptei, în timp ce martora C.D. a arătat că acest inculpat a fugit de la locul incidentului împreună cu inculpații B.C.

și C.R., după ce inculpații B.N. și C.B. au început să lovească victima. De altfel, această versiune a aplicării loviturilor victimei, numai de către cei doi inculpați, este susținută de toți inculpații în fața instanței de fond, apărare înlăturată, însă, întrucât nu corespunde adevărului. Și declarațiile unora dintre inculpați, date într-un anumit moment procesual sunt relevante sub aspect probator, coroborându-se cu alte mijloace de probă. Astfel, inculpații B.N., B.C., C.B. și C.R., prin primele declarații date procurorului au recunoscut participarea lor și a celorlalți inculpați la lovirea victimei, revenind asupra acestora sub motivarea presiunilor psihice și amenințărilor exercitate asupra lor de prezența pe hol la parchet a polițiștilor și „cagulaților”, ori de influența exercitată de alt inculpat (declarație de revenire a inculpatului B.C.).

Asemenea apărare a fost justificat înlăturată, cu motivarea respectării de către organul de urmărire penală a dispozițiilor legale aplicabile la audierea inculpaților, Curtea însușindu-și această apreciere atâta timp cât se constată că alți inculpați, cum sunt B.P. și B.I.V., audiați în aceleași condiții, au avut o atitudine constantă de negare a participării lor la săvârșirea infracțiunilor. Apoi, probele propuse de unii dintre inculpați în apărare pentru a dovedi că nu s-au aflat la locul faptei, administrate la urmărirea penală nu confirmă susținerile acestora. Martorii A.M. și A.L. propuși de inculpatul B.P., au arătat că nici nu l-au văzut pe acesta în ziua faptei iar ultimul dintre martori, indicat în apărare și de către inculpatul B.V., a susținut că l-a văzut alergând spre domiciliul său însă faptul petrecându-se până la orele 15,oo nu poate fi pus în legătură cu incidentul soldat cu moartea numitului M.C., care a avut loc în jurul orelor 18,00.

Martorul A.O., propus în apărare de către inculpații B.C. și B.I.V. a precizat că, la data de 24 august 2003, a fost plecat în municipiul Iași, revenind în localitate, doar în jurul orelor 20,00, necunoscând ce au făcut inculpații. Față de întreg materialul probator, Curtea constată că instanțele au reținut corect situația de fapt, în sensul participării tuturor inculpaților, cu vinovăție, la săvârșirea infracțiunilor. Încadrarea juridică, în măsura în care nu pot fi discutate, în recursul inculpaților, împrejurări agravante, este legală. Nici condițiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., pentru a reține în favoarea inculpaților această circumstanță atenuantă legală generală, nu sunt întrunite.

Victima M.C., încercând să intervină în apărarea unora dintre fiii săi, pe fondul dușmăniilor între familiile părților, a fost atacată violent, într-un raport disproporționat față de pericolul pe care îl prezenta, în scop de răzbunare, de către toți inculpații, înarmați cu obiecte contondente. Violențele asupra victimei, căzută la pământ, au durat 10-15 minute. Prin intensitatea loviturilor, rezultând din numeroasele fracturi costale, de bază craniană și de rupturi organe interne, precum și numărul și dispunerea acestora în zone corporale vitale, inculpații au avut reprezentarea consecinței morții celui atacat, acționând cel puțin cu indiferență față de urmări Acestei atitudini a inculpaților față de fapta comisă îi corespunde forma de vinovăție a intenției, care realizează latura subiectivă a infracțiunii de omor.

Stabilind pentru infracțiunea cea mai gravă pedeapsa pentru fiecare inculpat la nivelul minimului special legal și care reprezintă și pedeapsa rezultantă, de executat, instanțele au făcut o individualizare judiciară cu observarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Se apreciază că pedepsele, astfel cum au fost individualizate sunt și justificate și necesare realizării funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii cât și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, astfel încât cererile de reducere a acestora nu sunt întemeiate. Neconstatând nici din examinarea din oficiu a hotărârilor existența vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., recursurile inculpaților urmează să fie respinse ca nefondate. Din pedepsele aplicate se va scade pentru fiecare inculpat durata arestării preventive, de la 9 septembrie 2003 la 29 martie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.P., B.N., B.I.V., B.C., C.R. și C.B. împotriva deciziei penale nr. 5 din 10 ianuarie 2006 a Curții de Apel Iași, secția penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 9 septembrie 2003 la 29 martie 2006, pentru fiecare inculpat. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 martie 2006.