ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2016/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2016/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 453 din 14

iunie 2005, Tribunalul Iași i-a condamnat pe inculpații:

- B.N.;

- B.P.;

- B.I.V.;

- B.C.;

- C.R.;

- C.B.,

- în baza art. 174 – art. 175 lit.

i) C. pen., la câte 15 ani închisoare și câte 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., ca pedeapsă complementară,

pentru  fiecare inculpat;

- în baza art. 321 alin. (1) C. pen.,

la câte un an închisoare fiecare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen.,

a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani făcând și aplicația dispozițiilor art. 71

și 64 C. pen.

A fost menținută arestarea

preventivă a inculpaților și dedusă prevenția pentru fiecare de la data de 9

septembrie 2003 la zi.

Inculpații au fost obligați, în

solidar la plata sumei de 87.868.952 lei despăgubiri către C.A.S. Iași pentru

asistența medicală acordată victimei de către Spitalul Sf. Pantelimon Iași.

Asemenea, inculpații au fost

obligați în solidar la plata despăgubirilor materiale în sumă de 40.000.000 lei

către partea civilă M.E. precum și la plata daunelor morale în sumă de

200.000.000 lei către partea civilă în nume propriu și ca reprezentant legal al

minorilor M.A., M.A.M., M.N. și M.C.

În sfârșit, aceiași inculpați au

fost obligați în solidar la plata unei prestații periodice, lunar, în sumă de

câte 312.000 lei pentru fiecare minor, până la majoratul acestora.

Inculpații au fost obligați și la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că în

cursul anului 2003, numita B.V., fiica inculpatului B.N., a conviețuit în

relații de concubinaj cu numitul M.C., fiul victimei M.C., familiile acestora

locuind în comuna Miroslovești, județul Iași.

Cei doi concubini s-au despărțit de

mai multe ori, ceea ce a creat o stare de dușmănie între familiile B. și M.

La data de 24 august 2003, aproximativ

orele 18,00, inculpații B.N., B.C., B.I.V., C.R., C.B. și numiții R.A., C.D. și

B.M. mergeau cu căruța prin satul Ciohorăni spre domiciliu, iar alături de

aceștia se deplasa, pe un cal, și inculpatul B.P.

În curtea imobilului numiților M.R. și

C.C. se aflau frații M.C. și M.C.

Când căruța cu inculpații

sus-menționați a ajuns în dreptul imobilului menționat, M.C. l-a lovit cu un

obiect contondent pe inculpatul B.P.

În acel moment toți inculpații au

coborât din căruță, intrând în curtea imobilului, înarmați, fiecare cu obiecte

(furci, pari, țăpoi) dure, însă frații M. s-au blocat în casă, scăpând de

agresiune.

M.N., fiica victimei M.C., a strigat

la tatăl său. Drept urmare, victima, înarmată cu o coasă a ieșit în stradă,

îndreptându-se spre imobilul M.

A fost însă întâmpinată de inculpați

și după ce victima, în încercarea de a lovi a scăpat coasa din mână, a fost

atacată de făptuitori, care au doborât-o la pământ și au lovit-o cu obiectele

cu care erau înarmați peste tot corpul.

Violențele au durat până ce frații

victimei au ieșit în stradă, moment în care inculpații au fugit.

Victima M.C. a fost internată în

Spitalul Sf. Spiridon Iași, decedând la data de 9 septembrie 2003.

Din raportul medico-legal de

autopsie rezultă că moartea numitului M.C. a fost violentă, datorată unui

politraumatism cu șoc hemoragic și traumatic, cronic, consecutiv

hemiperitoneului prin ruptură hepatică, hemopneumotoraxului drept prin fracturi

costale multiple, complicat în evoluție cu șoc toxico-septic grav. Leziunile

s-au produs prin loviri repetate cu obiecte și corpuri contondente (par,

lopată, coadă de furcă, picior etc.) și au fost sigur și direct mortale,

fiecare în parte și luate în ansamblul lor. Victima a mai prezentat un

traumatism cranio-cerebral cu fractură de calotă iradiată la bază, hematom

extradural și edem cerebral, ce ar fi necesitat 30-40 zile îngrijiri medicale,

precum și plăgi înțepate ce s-au putut produce prin loviri cu furca și ar fi

necesitat 8-10 zile îngrijiri medicale.

În stabilirea situației de fapt și a

vinovăției inculpaților au fost avute în vedere declarațiile martorilor M.C., C.C.,

M.N., S.G. și B.L. care au confirmat participarea tuturor inculpaților la

exercitarea actelor de violență, relatând derularea evenimentului în sensul

celor reținute și indicând și obiectele cu care erau înarmați agresorii.

Deși inculpații au avut o atitudine

oscilantă și în final mincinoasă, au fost reținute acele declarații din cursul

procesului penal, respectiv din faza urmăririi penale ale acestora, prin care

au fost precizate fapte și împrejurări care se coroborează cu celelalte

mijloace de probă, toate formând convingerea participării tuturor inculpaților

la săvârșirea infracțiunilor.

Sesizată și cu săvârșirea

infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, în aceleași împrejurări,

instanța a constatat că în momentul incidentului, inculpații au proferat

expresii și au provocat tulburarea liniști publice, întrucât în stradă au ieșit

mai multe persoane, care au dezaprobat manifestările violente fizic și

indecente verbale.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpații din cauză.

În apelul parchetului hotărârea a

fost criticată pentru greșita individualizare a pedepselor, apreciindu-se că în

raport de împrejurările săvârșirii infracțiunilor și urmările acestora se

impunea un tratament sancționator mai sever.

Inculpații B.C. și B.I.V. au solicitat

să se constate neparticiparea lor la săvârșirea infracțiunilor și ca urmare,

achitarea.

Inculpatul B.P. a solicitat în

principal, achitarea întrucât probele administrate dovedesc că nu a participat

la comiterea faptelor iar, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Inculpații B.N., C.R. și C.B. au

solicitat reducerea pedepselor.

Prin decizia penală nr. 5 din 10

ianuarie 2006, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondate, toate apelurile

declarate în cauză, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și

temeinică.

Analizând materialul probator,

instanța de control judiciar a reținut că acesta dovedește fără dubiu

participarea cu vinovăție, a tuturor inculpaților la săvârșirea infracțiunilor,

înlăturând printr-o analiză judicioasă, în corelație cu celelalte probe,

declarațiile inculpaților prin care au negat participarea proprie ori a unora

dintre coautori și luând în considerare declarațiile inițiale ale acestora date

procurorului, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, prin care au relatat

în detaliu contribuția faptică a fiecăruia.

În privința pedepselor s-a apreciat

că acestea au fost just individualizate, nefiind incidente nici una dintre

împrejurările de atenuare a răspunderii penale, legale sau judiciare, și nici

motive de majorare a pedepselor.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către toți inculpații.

Prin motivele scrise depuse la

dosar, inculpații B.N., care a invocat scuza provocării, B.I.V., B.C., C.R. și C.B.

au solicitat reducerea pedepselor, iar inculpatul B.P. a solicitat achitarea.

Prin cereri scrise depuse ulterior

inculpații B.C. și B.I.V. și-au modificat motivele de recurs, solicitând

achitarea întrucât nu au participat la săvârșirea actelor de violență care au

avut ca urmare moartea numitului M.C.

Verificând hotărârea criticată pe

baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursurile inculpaților,

motivate în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 și 18 C. proc. pen., nu sunt fondate.

Situația de fapt, așa cum a fost

reținută și din care rezultă participarea tuturor inculpaților la săvârșirea

infracțiunilor este susținută de materialul probator legal și complet

administrat, atât din oficiu cât și la cererea inculpaților, fiind judicios

analizate.

Astfel, martorii M.C., C.C., M.N. și

S.G. au fost prezenți la locul faptei, relatând constant pe parcursul

procesului împrejurările în care toți inculpații au aplicat lovituri victimei

cu obiecte contondente.

Martorii R.A. și C.D., concubini,

care se aflau în căruța inculpaților, prin declarațiile date au făcut precizări

contradictorii, cu vădita dorință de a-i implica în săvârșirea omorului numai

pe inculpații B.N. și C.B.

Astfel, la urmărirea penală R.A. a

declarat că a văzut doar începutul incidentului, după care a plecat, în timp ce

C.D. a precizat că a rămas cu concubinul la locul faptei până la încetarea

conflictului, ambii afirmând că victima a fost lovită numai de către inculpații

B.N. și C.B.

În fața instanței martorul R.A. a

precizat că inculpatul B.I.V. nu s-a aflat în căruță cu ceilalți inculpați și

nici la locul faptei, în timp ce martora C.D. a arătat că acest inculpat a

fugit de la locul incidentului împreună cu inculpații B.C. și C.R., după ce

inculpații B.N. și C.B. au început să lovească victima.

De altfel, această versiune a

aplicării loviturilor victimei, numai de către cei doi inculpați, este

susținută de toți inculpații în fața instanței de fond, apărare înlăturată,

însă, întrucât nu corespunde adevărului.

Și declarațiile unora dintre

inculpați, date într-un anumit moment procesual sunt relevante sub aspect

probator, coroborându-se cu alte mijloace de probă.

Astfel, inculpații B.N., B.C., C.B.

și C.R., prin primele declarații date procurorului au recunoscut participarea

lor și a celorlalți inculpați la lovirea victimei, revenind asupra acestora sub

motivarea presiunilor psihice și amenințărilor exercitate asupra lor de

prezența pe hol la parchet a polițiștilor și „cagulaților”, ori de influența

exercitată de alt inculpat (declarație de revenire a inculpatului B.C.).

Asemenea apărare a fost justificat

înlăturată, cu motivarea respectării de către organul de urmărire penală a

dispozițiilor legale aplicabile la audierea inculpaților, Curtea însușindu-și

această apreciere atâta timp cât se constată că alți inculpați, cum sunt B.P.

și B.I.V., audiați în aceleași condiții, au avut o atitudine constantă de

negare a participării lor la săvârșirea infracțiunilor.

Apoi, probele propuse de unii dintre

inculpați în apărare pentru a dovedi că nu s-au aflat la locul faptei, administrate

la urmărirea penală nu confirmă susținerile acestora.

Martorii A.M. și A.L. propuși de

inculpatul B.P., au arătat că nici nu l-au văzut pe acesta în ziua faptei iar

ultimul dintre martori, indicat în apărare și de către inculpatul B.V., a susținut

că l-a văzut alergând spre domiciliul său însă faptul petrecându-se până la

orele 15,oo nu poate fi pus în legătură cu incidentul soldat cu moartea

numitului M.C., care a avut loc în jurul orelor 18,00.

Martorul A.O., propus în apărare de

către inculpații B.C. și B.I.V. a precizat că, la data de 24 august 2003, a

fost plecat în municipiul Iași, revenind în localitate, doar în jurul orelor

20,00, necunoscând ce au făcut inculpații.

Față de întreg materialul probator,

Curtea constată că instanțele au reținut corect situația de fapt, în sensul

participării tuturor inculpaților, cu vinovăție, la săvârșirea infracțiunilor.

Încadrarea juridică, în măsura în

care nu pot fi discutate, în recursul inculpaților, împrejurări agravante, este

legală.

Nici condițiile prevăzute de art. 73

lit. b) C. pen., pentru a reține în favoarea inculpaților această circumstanță

atenuantă legală generală, nu sunt întrunite.

Victima M.C., încercând să intervină

în apărarea unora dintre fiii săi, pe fondul dușmăniilor între familiile părților,

a fost atacată violent, într-un raport disproporționat față de pericolul pe

care îl prezenta, în scop de răzbunare, de către toți inculpații, înarmați cu

obiecte contondente.

Violențele asupra victimei, căzută

la pământ, au durat 10-15 minute.

Prin intensitatea loviturilor,

rezultând din numeroasele fracturi costale, de bază craniană și de rupturi

organe interne, precum și numărul și dispunerea acestora în zone corporale

vitale, inculpații au avut reprezentarea consecinței morții celui atacat, acționând

cel puțin cu indiferență față de urmări

Acestei atitudini a inculpaților

față de fapta comisă îi corespunde forma de vinovăție a intenției, care

realizează latura subiectivă a infracțiunii de omor.

Stabilind pentru infracțiunea cea

mai gravă pedeapsa pentru fiecare inculpat la nivelul minimului special legal

și care reprezintă și pedeapsa rezultantă, de executat, instanțele au făcut o

individualizare judiciară cu observarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72

C. pen.

Se apreciază că pedepsele, astfel

cum au fost individualizate sunt și justificate și necesare realizării

funcțiilor de constrângere și reeducare ale sancțiunii cât și scopului

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, astfel încât cererile de reducere a

acestora nu sunt întemeiate.

Neconstatând nici din examinarea din

oficiu a hotărârilor existența vreunuia dintre celelalte cazuri de casare

prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursurile

inculpaților urmează să fie respinse ca nefondate.

Din pedepsele aplicate se va scade pentru

fiecare inculpat durata arestării preventive, de la 9 septembrie 2003 la 29

martie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.P., B.N., B.I.V., B.C., C.R. și C.B. împotriva

deciziei penale nr. 5 din 10 ianuarie 2006 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 9 septembrie 2003

la 29 martie 2006, pentru fiecare inculpat.

Obligă recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care

onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei

se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 martie 2006.