ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10309/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria sectorului 1 București prin sentința civilă nr. 8193 din 20 octombrie 2004 a admis acțiunea principală formulată de reclamanții D.I. și D.G.C. împotriva pârâților G.I.G., Prefectura municipiului București și Comisia pentru aplicarea legii fondului funciar a sectorului 1 București. A dispus revocarea contractului de donație autentificat sub nr. 132 din 11 martie 1998 și restituirea în deplină proprietate a imobilului situat în București. A fost anulat titlul de proprietate nr. 17878 din 22 martie 1999 eliberat de Prefectura municipiului București. A fost respinsă cererea de obligare a Prefecturii municipiului București la eliberarea unui nou titlu de proprietate.

Au fost respinse cererea reconvențională și cererile de intervenție principală și accesorie formulate de G.C. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Prefectura municipiului București, G.I.G. și G.C. Curtea de Apel București, prin încheierea din 3 mai 2005 a calificat calea de atac ca fiind recurs și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București. Instanța a reținut că obiectul cererii principale reprezintă revocarea unui act juridic, contractul de donație privind un imobil, cu o valoare de 25.000.000 lei, astfel încât conform art. 282 1 C. proc. civ. nu sunt supuse apelului hotărârile pronunțate în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs G.I.G. și G.C. Se susține, în esență, că acțiunea are mai multe capete de cerere și că hotărârea judecătoriei este supusă căii de atac a apelului și a recursului, capetele de cerere diferite neputând fi disjunse. Recursul se privește nefondat. Obiectul principal al acțiunii reclamanților îl constituie revocarea unui contract de donație și restituirea în proprietate a imobilului ce a format obiectul contractului, imobil în valoare de sub 1 miliard de lei. Competența instanței precum și implicit căile de atac sunt determinate de obiectul principal al acțiunii sau cu cererile accesorii și incidente (art. 17 C. proc. civ.). Instanța, prin încheierea atacată a aplicat corect atât prevederile ar.

17 cât și cele ale art. 282 1 C. proc. civ., a calificat calea de atac ca fiind recurs nu apel și a declinat competența în favoarea Tribunalului București, competent să soluționeze calea de atac (recursul) împotriva unei sentințe pronunțate de judecătorie [art. 299 alin. (2) C. proc. civ.]. Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de G.I.G. și G.C. împotriva încheierii din 3 mai 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2005.