ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2772/2005

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21

decembrie 1998, SC B.M.F.M. SA, cu sediul în Sibiu, a chemat în judecată

pârâții B.R.M. cu sediul în București și L.I., domiciliat în Sibiu, cerând a se

constata că începând cu data de 6 noiembrie 1998 aceștia, în solidar, comit

acte de concurență neloială și a fi obligată B.R.M. la încetarea tranzacțiilor

cu produsele elaborate de reclamantă, asupra cărora aceasta are un drept de

proprietate industrială și intelectuală, cu obligarea la 1.000.000 lei pe zi

daune cominatorii în caz de neconformare, cu începere de la data comunicării

hotărârii tribunalului, iar pârâtul L.I., împreună cu reprezentanții celeilalte

pârâte să fie obligați la încetarea oricăror acțiuni neloiale de deturnare a

clientelei și a oricăror afirmații, acte și fapte de natură neloială îndreptate

împotriva reclamantei și care au la bază sau se referă la activitatea acesteia

cu contracte „futures” a căror specificație și denumire îi aparține.

Totodată s-a cerut instanței să

oblige pârâtele în solidar la plata sumei de 250.000.000 lei, reprezentând

daune interese și la plata cheltuielilor de judecată.

Secția comercială a Tribunalului

București, investită prin declinare de competență de către Tribunalul Sibiu,

prin sentința nr. 8216 pronunțată la 8 decembrie 2000, a respins ca

neîntemeiată acțiunea reclamantei obligând-o la 31.100.000 lei cheltuieli de

judecată către B.R.M.

În motivarea hotărârii prima

instanță a reținut că B.R.M. desfășura operațiuni comerciale de tip „futures”

chiar anterior constituirii reclamantei, aflându-se în curs de desfășurare la

data angajării lui L.I., că în lume asemenea operațiuni se desfășoară de sute

de ani, nefiind necesară protejarea lor printr-un drept de autor, ci doar

obținerea unor autorizații, că nu este reală susținerea reclamantei cum că ar

fi înregistrat aceste operațiuni la O.S.I.M., că L.I. nu a semnat vreun

angajament de fidelitate sau exclusivitate față de reclamantă care să-i

interzică angajarea pe o anumită perioadă de timp la o societate concurentă și

că nu este dovedită afirmația că B.R.M. ar fi deturnat clientela reclamantei.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței de mai sus a fost respins ca nefondat prin decizia

comercială nr. 57/ A pronunțată de secția a VI-a comercială a Curții de Apel

București la 9 octombrie 2003, iar apelanta a fost obligată la 126.000.000 lei

cheltuieli de judecată față de B.R.M. și la 6.000.000 lei cheltuieli de

judecată față de L.I.

Instanța de apel a înlăturat

susținerile apelantei constând în aceea că B.R.M. nu a desfășurat nici o

operațiune comercială de tip „futures” anterior reclamantei, ci doar operațiuni

comerciale la termen, curente, că O.S.I.M. a acordat protecția juridică în

virtutea specificității operațiunilor, că sincronizarea în timp a începerii

operațiunilor de tip „futures” și sosirea la B.R.M. a lui L.I. demonstrează

implicarea directă a acestuia și că o parte a clientelei reclamantei a fost

atrasă la pârâtă datorită relațiilor de afaceri pe care L.I. le-a avut cu

aceasta.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

reclamanta a declarat recurs criticând-o pentru încălcarea legii, conform art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Un prim argument constă în aceea că

decizia nr. 371/ A pronunțată la 2 octombrie 2002 de către secția a III-a

civilă a Curții de Apel București, prin care s-a dispus anularea mărcilor

privind contractele „futures” lei /dolari S.U.A. și leu /mărci germane, a fost

casată cu trimitere spre rejudecare prin decizia nr. 5524 pronunțată la 19

decembrie 2003 de secția civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, B.R.M.

având obligația de a se abține de la tranzacționarea unor contracte identice,

chiar și până la pronunțarea deciziei nr. 371/A/2002.

Un al doilea argument constă în

aceea că B.R.M. avea, potrivit art. 35 din Legea nr. 84/1998, obligația de a se

abține de a utiliza contracte identice cu cele asupra cărora reclamanta avea un

drept exclusiv.

Un alt argument constă în aceea că

operatorii de bursă au interdicția, conform regulamentului SC B.M.F.M. SA, să

tranzacționeze la alte burse aceleași contracte tranzacționate la bursa din

Sibiu.

Decizia recurată mai este criticată,

în baza art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și pentru motivarea sa contradictorie,

constând în aceea că, deși recunoaște prioritatea tranzacționării de către

reclamantă a contractelor futures față de B.R.M., reține ca motivare a deciziei

manifestarea de către pârâtă a intenției de tranzacționare a acestor contracte

anterior angajării lui L.I.

Criticile nu sunt întemeiate.

Casarea deciziei nr. 371/ A din 2

octombrie 2002 a secției a III-a civilă a Curții de Apel București s-a produs

numai pentru că s-a stabilit caracterul comercial al litigiului, ulterior, în

urma trimiterii, secția a VI-a comercială a Tribunalului București, prin sentința

comercială nr. 8708 din 24 iunie 2004, pronunțând o soluție identică de anulare

a mărcilor individuale verbale contract ”futures” leu /dolari S.U.A. și contract

„futures” leu /mărci germane.

Instanța de trimitere a stabilit că

nu sunt beneficiare de protecție mărcile compuse exclusiv din sume și indicații

devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale locale, așa cum

sunt cele în discuție, contractul „futures” având o reglementare legală (art. 31

O.G.R. nr. 69/1997) și fiind tranzacționat uzual pe piețele bursiere.

Invocarea propriilor regulamente de

reclamantă nu a fost reținută ca element al concurenței neloiale, ea

determinând o exclusivitate de tranzacționare, ceea ce ar știrbi libertatea

comerciantului de a-și alege locul de desfășurare al afacerii proprii (art. 5

Legea nr. 21/1996).

În ce privește existența unor motive

contradictorii care au stat la baza deciziei recurate, susținerea este

neîntemeiată, esențială în determinarea încălcării pretinsă prin obiectul

acțiunii nefiind angajarea lui L.I., ci deturnarea clientelei prin intermediul

acestuia, fapt nedovedit în speță, chiar expertiza întocmită în cauză a

stabilit un procent infim, nesemnificativ al valorii contractelor care ar putea

fi astfel calificate (0,37 %).

Așa fiind, cum nu se constată

existența unor alte motive care ar putea fi invocate din oficiu de instanță și

având în vedere cele de mai sus, recursul declarat de reclamantă urmează a fi

respins ca nefondat, recurenta fiind obligată să suporte cheltuielile de

judecată efectuate de B.R.M., conform art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC B.M.F.M. SA, împotriva deciziei nr. 57/ A din 9

octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Obligă recurenta SC B.M.F.M. SA să

plătească intimatei pârâte B.R.M. suma de 53.550.000 lei cheltuieli de

judecată.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 12 mai 2005.