ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 342/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3107 din 7 decembrie 2004, Tribunalul Caraș Severin a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA prin care aceasta a solicitat instanței să fie obligată pârâta SC C.S.R. SA plata sumei de 554.644.591 lei cu titlu de preț și 1.576.918.091 lei majorări conform ratei inflației, stabilind că dreptul la acțiune este prescris potrivit art. 5 din decretul nr. 167/1958, care prevede în privința dreptului la acțiune pentru vicii ascunse, un termen de prescripție de 6 luni, care a început să curgă anterior datei de 22 iunie 2001, data emiterii facturii și s-a împlinit la data de 22 decembrie 2001 și că sunt prescrise și majorările de întârziere, ca accesorii ale cererii principale.

Reclamanta a declarat apel, susținând că al doilea capăt de cerere reprezintă majorări conform ratei inflației pentru suma de 4.790.766.146 lei achitată cu întârziere, astfel că în mod greșit a fost respins ca prescris și că suma de 854.644.519 lei preț reprezintă contravaloarea facturii din 22 iunie 2001, fiind cheltuieli de procesare, declasare și remaniere țevi declasate pe care pârâta a fost de acord să le achite prin procesul verbal din 27 februarie 2001, semnat de persoanele delegate de aceasta, iar termenul de prescripție este de 3 ani. Prin decizia nr. 45 din 23 martie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ a admis apelul, a rejudecat cauza pe fond, a admis acțiunea în sensul că a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 854.044.591 lei cu titlu de preț și 1.576.918.091 lei despăgubiri (majorări conform ratei inflației).

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că între cele două sume nu există un raport de subordonare, de la principal la accesoriu, ele fiind rezultate din raporturi juridice distincte, nu se putea invoca prescripția dreptului la acțiune în condițiile art. 5 din decretul nr. 167/1958, că pârâta nu a contestat temeinicia pretențiilor privind suma de 854.644.519 lei, care a fost asumată prin procesul verbal încheiat la data de 27 februarie 2001, ci dacă persoanele care au semnat erau abilitate în acest scop, iar cu privire la suma de 1.576.918.091 lei, ce reprezintă majorări conform ratei inflației, s-a reținut că pârâta prin deținerea nejustificată a sumei de 4.790.766.146 lei, a cauzat reclamantei un prejudiciu pe care trebuie să îl repare.

Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 45 din 23 martie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a respinge capătul de cerere referitor la obligarea la plata majorărilor de 1.576.918.091 lei, deoarece avansul în sumă totală de 14 miliarde lei a fost plătit de intimată prin ordinele de plată din 26 aprilie 2001, 6 aprilie 2001, 5 aprilie 2001, iar procedura reorganizării judiciare și a falimentului s-a dispus prin sentința nr. 949 din 18 iulie 2001, a Tribunalului Caraș Severin, astfel că, față de prevederile art. 37 din Legea nr. 64/1995, nu se pot acorda majorări pentru creanțele născute anterior deschiderii procedurii.

Recursul este fondat deoarece, potrivit prevederilor art. 37 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior procedurii reorganizării judiciare, ori, avansul în sumă totală de 14 miliarde lei a fost plătit în luna aprilie 2001, anterior deschiderii procedurii reorganizării judiciare. În consecință, recursul declarat în cauză urmează a fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C.S.R. SA Reșița, împotriva deciziei nr. 45 din 23 martie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ. Modifică decizia atacată în sensul că înlătură obligarea pârâtei la plata sumei de 1.576.918.091 lei vechi. Menține restul dispozițiilor deciziei. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2006.