ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 578/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 335 din 28 aprilie 2005 a Tribunalului Iași, inculpatul C.A. a fost condamnat, la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. S-a constatat că partea vătămată L.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat prin restituirea bunului. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 700.000 lei. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În ziua de 11 august 2004, inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, i-a sustras bicicleta părții vătămate L.M., minor, după ce i-a adresat injurii și amenințări, pe care a vândut-o numitului D.V. cu suma de 700.000 lei. Împotriva sentinței penale amintite a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că nu a fost citat la judecarea fondului iar pedeapsa este prea severă. Prin decizia penală nr. 64 din 10 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul inculpatului și l-a obligat la cheltuieli judiciare aferente. Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt și reindividualizarea pedepsei.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul inculpatului este nefondat. Critica inculpatului cu privire la greșita încadrare juridică a faptei este neîntemeiată. Din situația de fapt reținută de instanța de fond și menținută de instanța de apel rezultă neîndoielnic că inculpatul, aflat în stare de ebrietate a deposedat partea vătămată de bicicletă, minor în vârstă de 15 ani, fără consimțământul acesteia, prin injurii și amenințări care au inspirat părții vătămate o justificată temere.

Probele administrate în cauză (declarațiile părții vătămate, ale martorilor, procesele verbale de confruntare a părții vătămate și a martorilor oculari cu inculpatul) relevă faptul că scopul deposedării părții vătămate de bunul său l-a constituit folosirea acestuia fără drept, că inculpatul a acționat cu intenție, atât în ceea ce privește actul principal, de furt, cât și a celui adiacent, de constrângere și că a prevăzut și urmărit rezultatul acțiunii sale. Nici cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat și anume greșita individualizare a pedepsei, nu poate fi reținut. În cauză, pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, în considerarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

și prin reducerea acesteia sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, ca efect al circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului. De altfel, instanța de apel a observat că inculpatul fusese condamnat pentru furt înainte de comiterea infracțiunii de tâlhărie și ar fi trebuit să se revoce beneficiul suspendării condiționate și al grațierii și să se cumuleze restul de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dar, nu a reformat sentința întrucât s-ar fi încălcat principiul non reformațio in pejus. Pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 64/ MF din 10 noiembrie 2005 a Curții de Apel Iași, secția minori și familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2006.