ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 578/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 335 din 28

aprilie 2005 a Tribunalului Iași, inculpatul C.A. a fost condamnat, la pedeapsa

de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C.

pen.

S-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

S-a constatat că partea vătămată L.M.

nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat prin

restituirea bunului.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat suma de 700.000 lei.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În ziua de 11 august 2004,

inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, i-a sustras bicicleta

părții vătămate L.M., minor, după ce i-a adresat injurii și amenințări, pe care

a vândut-o numitului D.V. cu suma de 700.000 lei.

Împotriva sentinței penale amintite

a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în

sensul că nu a fost citat la judecarea fondului iar pedeapsa este prea severă.

Prin decizia penală nr. 64 din 10

noiembrie 2005, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul inculpatului

și l-a obligat la cheltuieli judiciare aferente.

Împotriva deciziei, inculpatul a

declarat recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de

furt și reindividualizarea pedepsei.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că recursul inculpatului este nefondat.

Critica inculpatului cu privire la

greșita încadrare juridică a faptei este neîntemeiată.

Din situația de fapt reținută de

instanța de fond și menținută de instanța de apel rezultă neîndoielnic că

inculpatul, aflat în stare de ebrietate a deposedat partea vătămată de

bicicletă, minor în vârstă de 15 ani, fără consimțământul acesteia, prin

injurii și amenințări care au inspirat părții vătămate o justificată temere.

Probele administrate în cauză

(declarațiile părții vătămate, ale martorilor, procesele verbale de confruntare

a părții vătămate și a martorilor oculari cu inculpatul) relevă faptul că

scopul deposedării părții vătămate de bunul său l-a constituit folosirea

acestuia fără drept, că inculpatul a acționat cu intenție, atât în ceea ce

privește actul principal, de furt, cât și a celui adiacent, de constrângere și

că a prevăzut și urmărit rezultatul acțiunii sale.

Nici cel de-al doilea motiv de

recurs invocat de inculpat și anume greșita individualizare a pedepsei, nu

poate fi reținut.

În cauză, pedeapsa aplicată

inculpatului a fost corect individualizată, în considerarea criteriilor

generale prevăzute de art. 72 C. pen. și prin reducerea acesteia sub minimul

special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, ca efect al

circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului.

De altfel, instanța de apel a

observat că inculpatul fusese condamnat pentru furt înainte de comiterea

infracțiunii de tâlhărie și ar fi trebuit să se revoce beneficiul suspendării

condiționate și al grațierii și să se cumuleze restul de pedeapsă cu pedeapsa

aplicată în prezenta cauză, dar, nu a reformat sentința întrucât s-ar fi

încălcat principiul non reformațio in pejus.

Pentru considerentele arătate,

recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 64/ MF din 10

noiembrie 2005 a Curții de Apel Iași, secția minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 ianuarie 2006.