ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1046/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

9 iunie 2004, la Tribunalul Satu Mare, petenta SC C.O. SRL a solicitat

restituirea taxei de timbru în sumă de 67.200.000 lei, achitată cu chitanța din

18 iunie 2003, aflată la acest dosar.

În motivarea cererii, petenta invocă

faptul că a introdus acțiunea împotriva pârâtei B.C.R. Negrești Oaș, prin care

a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 3.950.000.000 lei prejudiciu

cauzat ca urmare a nerespectării de către angajații pârâtei a Normelor Legii nr.

59/1934, a Legii nr. 83/1994 și a Normelor cadru nr. 7/1994, regulamentul B.N.R.

nr. 8/1994, Normele cadru nr. 15/1994 și nr. 1/2000 al B.C.R.

Totodată, petenta a arătat că pârâta

a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, prevăzută de art. 720 C.

proc. civ., prin întâmpinarea depusă, instanța de judecată admițând excepția și

pe cale de consecință respingând acțiunea ca prematur introdusă.

Consideră petenta, că atâta timp cât

nu s-a trecut la administrarea probatoriului și s-a respins acțiunea ca

prematur introdusă, este îndreptățită să solicite în baza art. 23 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 146/1997 restituirea taxei de timbru.

Tribunalul Satu Mare, prin

încheierea nr. 13/ LC din 2 noiembrie 2004 a respins cererea formulată de

petenta reclamantă SC C.O. SRL, reprezentată legal prin SC C.L. SA Satu Mare,

pentru completarea dispozitivului sentinței nr. 13/LC/2004 în contradictoriu cu

pârâta B.C.R. Negrești Oaș.

În considerentele acestei încheieri,

instanța a reținut că cererea petentei vizează dispozițiile art. 281 C. proc.

civ. și în acest temei a și analizat-o, constatând că prin respingerea acțiunii

ca prematur introdusă, ca urmare a neîndeplinirii procedurii de conciliere

prealabilă, a fost reținută culpa reclamantei, motiv pentru care nu se

justifică restituirea taxei judiciare de timbru. S-a mai argumentat că petenta

a invocat greșit temeiul de drept, respectiv art. 23 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 64/1997, privind scutirile de la plata taxei judiciare de timbru,

însă a precizat că art. 24 lit. c) din acest act normativ prevede o scutire de

la plata acestor taxe, pentru „obligațiile legale și contractuale de

întreținere” ceea ce nu este cazul de față.

Împotriva acestei încheieri a

declarat apel reclamanta B.M., în nume propriu și în calitate de administrator

al SC C.O. SRL și B.F., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr.

1/ C din 11 ianuarie 2005, a respins apelul, ca nefondat, păstrând soluția

pronunțată la fond, cu motivarea în esență că nu sunt incidente în cauză nici

prevederile art. 23 lit. c) din Legea nr. 146/1997 și nici cele prevăzute de alin.

(1) lit. c), a aceluiași articol.

S-a mai argumentat că prevederile art.

42 din Legea nr. 64/1995 republicată, vizează scutiri de taxă pentru toate

acțiunile introduse de lichidator, în cadrul procedurii de lichidare, nu și de

foștii administratori ai debitoarei, iar această nouă prevedere a intrat în

vigoare ulterior soluționării acțiunii pentru care apelanții au achitat taxa de

timbru, a cărei restituire se cere.

La data de 10 februarie 2005,

reclamanta B.M. în calitate de administrator al SC C.O. SRL a declarat recurs

împotriva acestei din urmă hotărâri, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 8 și

10 C. proc. civ.

Criticile vizează greșita reținere a

situației juridice a societății reclamante în sensul că la data introducerii

acțiunii, respectiv iunie 2003, aceasta se afla în reorganizare judiciară drept

urmare cererea era scutită de plata taxei de timbru iar pe de altă parte,

instanța de judecată nu a reținut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 23

1

lit. c) din Legea nr. 146/1997, acțiunea fiind respinsă ca prematur introdusă,

astfel încât greșit nu s-a dispus restituirea taxei judiciare de timbru.

Pentru aceste motive, recurenta a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, cu trimitere spre

rejudecare.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit noilor reglementări ale

codului de procedură civilă, introduse prin Legea nr. 195/2004, art. 304

cuprinde ca motive de modificare sau casare pct. 1-9, fiind abrogat pct. 10

invocat de recurentă în cerere, astfel că orice critică formulată în acest

temei, nu poate fi examinată.

Cât privește pct. 8 al art. 304 C.

proc. civ., invocat de asemenea de către recurentă, Curtea reține că acesta nu

se regăsește în critica formulată în recurs, neavând nici o legătură cu

motivarea cererii.

De altfel, soluția pronunțată în

apel este legală și temeinică. Acțiunea introductivă a fost formulată de foștii

administratori ai debitoarei, împrejurare în raport cu care dispozițiile art. 42

din Legea nr. 64/1995 republicată, nu sunt incidente și dat fiind faptul că

acestea au intrat în vigoare ulterior soluționării cauzei.

Susținerea recurentei privind

aplicabilitatea art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 146/1997 în mod corect

a fost înlăturată de către instanța de apel, întrucât prevederea acestui text

face trimitere la acțiunile ori cererile rămase fără obiect, ori în speță,

acțiunea a fost respinsă ca prematur introdusă.

Față de aceste considerente, în

temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta B.M., administrator al SC C.O. SRL Negrești Oaș, împotriva deciziei nr.

1/ C din 11 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr.

5824/C/2004, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi

15 martie 2006.