ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6515/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la 14 iulie 2004, petentul B.P. a formulat apel împotriva încheierii nr. 4048 din 11 iunie 2004 a Biroului de Carte Funciară și a solicitat instanței respingerea cererii de intabulare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 600 mp, înscris în C.F. 68 a comunei cadastrale Ițcani Gară în favoarea intimatului C.A. Prin sentința civilă nr. 2970 din 4 octombrie 2004, Judecătoria Suceava a respins plângerea petentului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul. Prin decizia civilă nr. 253 din 10 martie 2005, Tribunalul Suceava a declinat competența de „soluționare a cauzei ce are ca obiect plângere împotriva încheierii C.F.” în favoarea Curții de Apel Suceava, cu motivarea că potrivit art. 3 alin. (2) C. proc.

civ., apelurile se judecă de curțile de apel. Prin decizia civilă nr. 626 din 21 iunie 2005, Curtea de Apel Suceava , calificând calea de atac drept recurs, a declinat, la rândul său, competența de soluționare în favoarea Tribunalului Suceava și constatând conflictul negativ de competență a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție. Curtea de apel a reținut că art. 52 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, modificată prin O.U.G. nr. 41/2004 prevede că încheierea de înscriere sau de respingere a înscrierilor în C.F. poate fi atacată cu plângere iar potrivit art. 3 din actul normativ menționat (încă în vigoare), în cazul în care se va declara și recurs, cererea de înscriere se va comunica biroului de carte funciară.

S-a apreciat astfel că incidente sunt dispozițiile art. 299 C. proc. civ., vizând hotărârile supuse doar căii de atac a recursului. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 7/1996, al cărui art. 52 alin. (2), înainte de modificarea intervenită prin O.U.G. nr. 41/2004, prevedea că încheierea de înscriere sau respingere a înscrierii în cartea funciară este supusă căilor ordinare de atac, cererea de apel depunându-se la biroul de carte funciară. Textul de lege invocat a fost modificat prin O.U.G. nr. 41, publicată în M. Of. nr. 509 din 7 iunie 2004, în sensul că împotriva încheierii se poate face plângere, hotărârea judecătorească fiind susceptibilă doar de recurs.

O.U.G. nr. 41/2004 cuprinde însă și dispoziții tranzitorii referitoare la activitatea birourilor de carte funciară până la momentul preluării lor de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Astfel, conform art. II din ordonanță, până la preluarea lor, birourile de carte funciară și personalul acestora își vor continua activitatea în cadrul judecătoriilor, în acord cu procedurile menționate în cadrul titlului II cap. II din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, până la momentul preluării, încheierile sunt supuse atât apelului cât și recursului. De aceea, conform Legii nr. 7/1996, înainte de modificare, împotriva încheierii se declara apel, hotărârea pronunțată în apel fiind susceptibilă de recurs.

După modificare, împotriva încheierii se declară plângere, hotărârea fiind susceptibilă doar de recurs. În cauză, încheierea de intabulare a fost dată sub regimul Legii nr. 7/1996, înainte de modificare, putând fi atacată cu apel. Trecând peste dispozițiile tranzitorii ale O.U.G. nr. 41/2004, apelul petentului a fost judecat de judecătorie ca o plângere. Aceasta fiind calificarea dată de judecătorie, împotriva hotărârii prin care s-a respins plângerea exista calea de atac a recursului, în cadrul căreia se poate stabili legalitatea hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate. Față de această împrejurare și având în vedere dispozițiile art. 299 alin. (2), care prevăd că recursul se judecă de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel, competența de soluționare a recursului, în cauză, aparține Tribunalului Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a căii de atac în favoarea Tribunalului Suceava. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 septembrie 2005.