ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 468/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 709/COM/2004

Tribunalul Bihor a admis acțiunea reclamantei A.P.I. Oradea, împotriva pârâtei

SC A.P. SRL Oradea și în consecință a obligat pârâta să plătească recurentei

suma de 202.365.318 lei reprezentând: 161.750.859 lei cu titlu de chirie

restantă pe perioada 18 noiembrie 2001 – 19 septembrie 2003; 33.005.231 lei cu

titlu de dobândă pe perioada 18 noiembrie 2001 – 19 august 2003 și 7.609.228

lei cu titlu de penalități pe perioada 18 noiembrie 2001 – 24 iulie 2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că în baza contractului de închiriere încheiat între părți,

pârâta a deținut cu titlu de închiriere terenul în suprafață de 12 mp, cu

destinația de „amplasament panou publicitar”, și conform situației întocmită la

25 septembrie 2003, pârâta figurează în evidențele reclamantei cu un debit de

161.750.859 lei, la care s-au calculat penalități (majorări contractuale) în

sumă de 7.609.228 lei conform art. 12 din contractul de închiriere precum și o

dobândă în cuantum de 33.005.231 lei.

Împotriva hotărârii primei instanțe

a declarat apel în termen pârâta SC A.P. SRL Oradea solicitând admiterea

apelului, modificarea sentinței atacate în sensul reducerii cuantumului chiriei

restante la suma de 83.341.277 lei aferentă contractelor de închiriere.

Prin motivele de apel formulate

apelanta-pârâtă arată că suma la care a fost obligată de instanța de fond cu

titlu de chirie restantă de 161.750.859 lei nu corespunde realității și

prevederilor celor 4 contracte de închiriere terenuri cu destinația „amplasare

panouri publicitare”. Astfel arată pârâta pentru anul 2001 totalul obligațiilor

de plată a fost de 35.851.162 lei din care 30.696.650 lei a reprezentat

contravaloarea chiriei, achitându-se suma de 31.969.191 lei în plus cu 1.273.141

lei, contravaloarea energiei electrice (5.155.112 lei) nefiind achitată

deoarece panourile publicitate nu au fost racordate la iluminatul public.

Pentru anul 2002 totalul

obligațiilor au fost de 81.783.720 lei din care s-a achitat suma de 35.840.973

lei rămânând restantă suma de 45.940.747 lei nefiind justificată plata energiei

electrice pentru panouri în sumă de 13.309.153 lei. În anul 2003 au fost

reziliate contractele prin adresa din 12 martie 2002, iar contractul nr. 19 a

expirat la data de 15 mai 2003 fără a fi reînnoit sau prelungit, astfel că

obligațiile restante au fost de 69.269.798 lei din care chiria a reprezentat

suma de 59.787.933 lei, adăugându-se suma de 21.114.262 lei, nefiind acceptată

suma de 9.481.865 lei, reprezentând contravaloarea energiei pentru

considerentele expuse anterior.

Astfel apelanta apreciază că

datorează cu titlu de chirie restantă totală suma de 83.341.277 lei pe care se

obligă să o achite.

Prin precizările depuse la data de 2

noiembrie 2004, intimata reclamantă și-a majorat cuantumul pretențiilor

solicitate la suma de 295.860.059 lei din care 207.796.682 lei chirie restantă

pe perioada martie 2004 – august 2004, 69.800.808 lei dobânzi și 18.262.569 lei

penalizări.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 77/2005-AC din 14

iunie 2005, a admis apelul declarat de pârâtă, a modificat în parte sentința în

sensul că a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantă obligând

pârâta să plătească reclamantei suma de 147.962.770 lei, reprezentând debit restant

de 72.033.286 lei, dobânzi de 60.327.821 lei și penalități de 14.601.663 lei.

Instanța de apel, pentru

clarificarea obligațiilor de plată ale apelantei față de intimată în raport de

prevederile contractuale stipulate de părți și plățile efectuate de aceasta

evidențiate în actele contabile, a dispus efectuarea unui raport de expertiză

contabilă. Din concluziile raportului de expertiză efectuat de expert contabil R.M.

a rezultat că pârâta datorează intimatei reclamante până la data de 22

februarie 2005 suma de 72.033.286 lei cu titlu de chirie restantă, suma de

61.327.821 lei reprezentând dobândă și suma de 14.601.662 lei, reprezentând

penalități de întârziere, debite recunoscute și însușite de apelantă la

dezbaterea pe fond a cauzei.

De asemenea, s-a mai reținut că

apelanta pârâtă nu poate fi obligată la plata contravalorii energiei electrice

deoarece respectivele panouri publicitare nu au fost racordate la iluminatul

public fapt ce a rezultat din adresa emisă în data de 10 decembrie 2002 și

reconfirmată la 4 mai 2004 de SC L.L.C. SA Oradea.

Împotriva deciziei pronunțată de

instanța de apel, reclamanta P.M.O. a declarat recurs solicitând admiterea

recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul obligării

intimatei pârâtă la plata întregii sume precizată de către reclamantă.

Prin motivele de recurs, reclamanta

critică decizia pentru nelegalitate arătând că sumele solicitate cu titlu de

chirie și taxe au fost corect calculate conform prevederilor contractuale.

Cu privire la energia electrică,

arată recurenta, conform prevederilor contractuale era obligată să asigure

exploatarea eficace în regim de permanență și de continuitate a bunului care

face obiectul închirierii, fapt care presupune inclusiv racordarea panoului la

energie electrică dar intimata pârâtă nu și-a îndeplinit nici această

obligație.

Referitor la calculul penalităților

recurenta arată că acesta s-a făcut în conformitate cu prevederile

contractuale, după cum reiese și din facturile emise.

Recurenta mai menționează că

obligațiile intimatei pârâtă sunt după cum rezultă și C. proc. fisc., creanțe

bugetare și creanțe provenite din chirii, deci sunt obligații bugetare care au

un regim special.

În drept recurenta a motivat

recursul în temeiul pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor expune:

Obligațiile de plată ale intimatei

pârâtă au fost corect stabilite de instanța de apel prin expertiza contabilă

dispusă în cauză care a stabilit sumele datorate cu titlu de chirie restantă,

dobânzile datorate cât și penalitățile de întârziere, având în vedere

contractele încheiate de părți, sumele ce au fost achitate, sumele restante

datorate și obiectivele fixate în sensul că s-a avut în vedere susținerea

pârâtei cum că panourile publicitare nu au fost racordate la rețeaua electrică.

Trebuie menționat că recurenta

reclamantă nu a contestat expertiza contabilă efectuată în cauză, nu a formulat

obiecțiuni nici nu a solicitat o contraexpertiză contabilă.

În concluzie, hotărârea recurată

este legală, instanța de apel a analizat judicios materialul probator astfel

încât în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta P.M.O. – D.P.I. împotriva deciziei nr. 77/2005-AC din 14 iunie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 7 februarie 2006.