ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5902/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 858 din 14 iunie 2005 a Tribunalului București a fost condamnat printre alții inculpatul B.V.C., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. A fost computată prevenția de la 9 octombrie 2004 la zi și a fost menținută starea de arest a inculpatului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, la data de 9 octombrie 2004, în jurul orei 21,00, inculpatul însoțit de inculpatul M.V.

și o altă persoană neidentificată au pătruns în locuința părții vătămate A.E. și prin violență l-au deposedat de o combină muzicală. Împotriva acestei sentințe penale inculpatul B.V.C. a declarat apel criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei pe care o consideră prea aspră. Prin decizia penală nr. 610 din 4 august 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul inculpatului, hotărâre ce a fost recurată în termen legal, susținându-se că pedeapsa aplicată în raport de unele circumstanțe reale cât și personale favorabile, este prea aspră. Recursul este nefondat. Din examinarea probelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de apel a reținut corect situația de fapt pe baza probelor administrate în cauză, de altfel necontestată de către inculpat și a făcut o corectă încadrare juridică a faptei reținută.

Totodată se constată că instanța a individualizat în mod just pedeapsa în raport de criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., evaluând corect gradul de pericol social al faptei săvârșite și anume pătrunderea în apartamentul părții vătămate, lovirea acesteia și deposedarea ei, și a persoanei inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, atitudinea sa procesuală sinceră, caracterizat pozitiv la locul de muncă și la domiciliu, astfel justificându-se pedeapsa de 5 ani închisoare sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, cuantum care este în măsură să asigure realizarea scopului preventiv-educativ al sancțiunii penale în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen.

Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul declarat de inculpatul B.V.C., ca nefondat. Timpul arestului preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată de la 9 octombrie 2004 la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V.C. împotriva deciziei penale nr. 610 din 4 august 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 9 octombrie 2004 la 20 octombrie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2005.