ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5902/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 858 din 14

iunie 2005 a Tribunalului București a fost condamnat printre alții inculpatul B.V.C.,

în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C.

pen., cu aplicarea art. 75 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art.

76 C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64

C. pen.

A fost computată prevenția de la 9

octombrie 2004 la zi și a fost menținută starea de arest a inculpatului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că, la data de 9 octombrie 2004, în jurul orei 21,00,

inculpatul însoțit de inculpatul M.V. și o altă persoană neidentificată au

pătruns în locuința părții vătămate A.E. și prin violență l-au deposedat de o

combină muzicală.

Împotriva acestei sentințe penale

inculpatul B.V.C. a declarat apel criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul

individualizării pedepsei pe care o consideră prea aspră.

Prin decizia penală nr. 610 din 4

august 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins apelul inculpatului, hotărâre ce a fost

recurată în termen legal, susținându-se că pedeapsa aplicată în raport de unele

circumstanțe reale cât și personale favorabile, este prea aspră.

Recursul este nefondat.

Din examinarea probelor și

lucrărilor dosarului se constată că instanța de apel a reținut corect situația

de fapt pe baza probelor administrate în cauză, de altfel necontestată de către

inculpat și a făcut o corectă încadrare juridică a faptei reținută.

Totodată se constată că instanța a

individualizat în mod just pedeapsa în raport de criteriile prevăzute în art. 72

C. pen., evaluând corect gradul de pericol social al faptei săvârșite și anume

pătrunderea în apartamentul părții vătămate, lovirea acesteia și deposedarea

ei, și a persoanei inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, atitudinea

sa procesuală sinceră, caracterizat pozitiv la locul de muncă și la domiciliu,

astfel justificându-se pedeapsa de 5 ani închisoare sub limita minimă prevăzută

de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, cuantum care este în măsură

să asigure realizarea scopului preventiv-educativ al sancțiunii penale în

conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă

recursul declarat de inculpatul B.V.C., ca nefondat.

Timpul arestului preventiv se va

deduce din pedeapsa aplicată de la 9 octombrie 2004 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.V.C. împotriva deciziei penale nr. 610 din 4 august

2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată,

perioada arestării preventive de la 9 octombrie 2004 la 20 octombrie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 octombrie 2005.