ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6587/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea adresată Tribunalului

Bacău, petenta SC E. SRL Bacău, în calitate de lichidator al SC A.T. SRL Bacău,

a formulat, în condițiile art. 222 C. proc. pen., plângere împotriva numitului A.N.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 145 din Legea nr. 64/1995,

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului.

Tribunalul Bacău, prin sentința

penală nr. 308 din 14 iunie 2005, a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe

lângă Tribunalul Bacău pentru a efectua cercetări împotriva făptuitorului A.N.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 145 din Legea nr. 64/1995,

modificată și completată.

În motivarea acestei hotărâri, prima

instanță a arătat că din moment ce fapta pentru care se care trimiterea în

judecată a numitului A.N., nu face parte dintre cele pentru care judecata se

face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, urmează ca, pe cale de

consecință, să se constate că, mai întâi, în cauză, este necesare să se facă

acte de urmărire penală, după care, în situația în care se va constata existența

vinovăției persoanei cercetată, să fie sesizată instanța prin rechizitoriu de

către organul de urmărire penală competent.

S-a concluzionat că, întrucât în

cauză, nu a fost respectată această obligație, instanța nu poate proceda la

judecată, deoarece nu a fost legal investită, motiv pentru care plângerea

urmează a fi înaintată spre soluționare parchetului competent.

Împotriva hotărârii pronunțată de

prima instanță a declarat recurs făptuitorul A.N., recurs pe care însă nu l-a

motivat, iar la data fixată pentru judecată, nu s-a prezentat pentru a și-l

susține.

În aceste condiții, Curtea de apel

Bacău, analizând recursul declarat în cauză și prin prisma dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., prin decizia penală nr. 527 din 15 septembrie 2005, a

respins, ca nefondat, recursul declarat.

Aflat în culpă procesuală,

recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

ocazionate de judecata acestei căi de atac.

Hotărârea pronunțată de instanța de

apel este definitivă.

Împotriva deciziei pronunțate de

către instanța de apel a declarat recurs făptuitorul A.N. recurs pe care nu l-a

motivat, iar la termenul de judecată fixat nu s-a prezentat în instanță pentru

a și-l susține.

La data fixată pentru judecată, din

oficiu, instanța a pus în discuție excepția de inadmisibilitate a recursului

declarat de recurentul A.N.

Asupra inadmisibilității recursului

de față:

Analizând actele și lucrările de la

dosar se constată că în cauză decizia atacată este definitivă.

Cum împotriva unei hotărâri judecătorești,

rămasă definitivă, nu se mai poate exercita nici una din căile de atac ordinare

prevăzute de lege, urmează a se constata că recursul declarat în aceste

condiții și împotriva unor asemenea hotărâri este inadmisibil.

Fiind inadmisibil, recursul declarat

de recurentul A.N. urmează a fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de intimatul A.N. împotriva deciziei penale nr. 527 din 15 septembrie

2005 a Curții de Apel Bacău.

Obligă pe recurent la plata sumei de

120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 noiembrie 2005.