ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6587/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea adresată Tribunalului Bacău, petenta SC E. SRL Bacău, în calitate de lichidator al SC A.T. SRL Bacău, a formulat, în condițiile art. 222 C. proc. pen., plângere împotriva numitului A.N., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 145 din Legea nr. 64/1995, privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului. Tribunalul Bacău, prin sentința penală nr. 308 din 14 iunie 2005, a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău pentru a efectua cercetări împotriva făptuitorului A.N., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 145 din Legea nr. 64/1995, modificată și completată.

În motivarea acestei hotărâri, prima instanță a arătat că din moment ce fapta pentru care se care trimiterea în judecată a numitului A.N., nu face parte dintre cele pentru care judecata se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, urmează ca, pe cale de consecință, să se constate că, mai întâi, în cauză, este necesare să se facă acte de urmărire penală, după care, în situația în care se va constata existența vinovăției persoanei cercetată, să fie sesizată instanța prin rechizitoriu de către organul de urmărire penală competent. S-a concluzionat că, întrucât în cauză, nu a fost respectată această obligație, instanța nu poate proceda la judecată, deoarece nu a fost legal investită, motiv pentru care plângerea urmează a fi înaintată spre soluționare parchetului competent.

Împotriva hotărârii pronunțată de prima instanță a declarat recurs făptuitorul A.N., recurs pe care însă nu l-a motivat, iar la data fixată pentru judecată, nu s-a prezentat pentru a și-l susține. În aceste condiții, Curtea de apel Bacău, analizând recursul declarat în cauză și prin prisma dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., prin decizia penală nr. 527 din 15 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, recursul declarat. Aflat în culpă procesuală, recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de judecata acestei căi de atac. Hotărârea pronunțată de instanța de apel este definitivă. Împotriva deciziei pronunțate de către instanța de apel a declarat recurs făptuitorul A.N.

recurs pe care nu l-a motivat, iar la termenul de judecată fixat nu s-a prezentat în instanță pentru a și-l susține. La data fixată pentru judecată, din oficiu, instanța a pus în discuție excepția de inadmisibilitate a recursului declarat de recurentul A.N. Asupra inadmisibilității recursului de față: Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că în cauză decizia atacată este definitivă. Cum împotriva unei hotărâri judecătorești, rămasă definitivă, nu se mai poate exercita nici una din căile de atac ordinare prevăzute de lege, urmează a se constata că recursul declarat în aceste condiții și împotriva unor asemenea hotărâri este inadmisibil. Fiind inadmisibil, recursul declarat de recurentul A.N.

urmează a fi respins ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intimatul A.N. împotriva deciziei penale nr. 527 din 15 septembrie 2005 a Curții de Apel Bacău. Obligă pe recurent la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 noiembrie 2005.