ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5397/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 14 ianuarie 2004,

reclamanta F.G. a chemat în judecată Camera de Comerț Industrie și Agricultură

Mureș, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de

judecată să oblige pârâta la emiterea unui document cumulativ complet, cuprinzând

veniturile ce i se cuvin acesteia, cu plata de daune cominatorii pentru fiecare

zi de întârziere.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că are calitatea de recurentă în dosarul nr. 195/2004 al Tribunalului

Sibiu, având ca obiect litigiul de muncă și, în lipsa documentului menționat,

nu-și poate preciza pretențiile bănești pe care le solicită.

În cauză a fost introdus în calitate

de pârât Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Prin sentința nr. 4188 din 1 iulie

2004, Judecătoria Târgu-Mureș a respins excepțiile invocate de pârâte și a

admis acțiunea precizată de reclamantă, în sensul că a obligat pârâta I să

emită un document cumulativ al veniturilor ce i s-ar cuveni reclamantei în

perioada 15 ianuarie 1998–10 octombrie 2002, iar pârâta II să emită același

document cu veniturile aferente perioadei 11 octombrie 2002–1 iulie 2004.

S-a reținut că reclamanta menționată

a contestat măsura concedierii disciplinare de către pârâta I și angajarea

altei persoane pe postul ocupat anterior de aceasta.

În baza art. III din O.U.G. nr. 129/2002,

postul de arhivar deținut de reclamantă anterior și ocupat de P.E.M. a fost

transferat la Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Reclamanta justifică așadar un

interes legitim în emiterea de către cele două autorități a documentului

menționat, pentru perioada arătată.

Împotriva hotărârii primei instanțe

pârâtele au declarat apel, criticile privind greșita respingere a excepțiilor

invocate, greșita obligare la plata de daune cominatorii.

Prin decizia nr. 895/A din 3

noiembrie 2004, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a admis apelul și a schimbat

în parte hotărârea atacată, în sensul că daunele cominatorii încuviințate se

acordă de la 20 noiembrie 2004.

În motivarea acestei hotărâri

instanța de control judiciar a reținut că s-a făcut dovada transferării

postului de arhivar. Ca atare, în mod judicios cele două pârâte au fost

obligate la emiterea documentului solicitat.

Este întemeiată critica privind

daunele cominatorii numai sub aspectul nestabilirii unui termen până la care

pârâtele sunt obligate să emită documentele arătate și de la care acestea să

fie obligate la daune cominatorii.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

pârâtul Oficiul Național al Registrului Comerțului a declarat recurs, invocând

excepția lipsei de interes a acțiunii.

Pe fond, invocând cazul de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că în mod

greșit a fost menținută hotărârea primei instanțe, care nu a examinat

îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii, sub aspectul condiției

interesului. Totodată, nu s-a ținut cont că reclamanta nu a fost niciodată

angajata pârâtei care, pe de altă parte, este persoană juridică distinctă de

cea a camerelor de comerț și industrie teritoriale.

În fine, pârâta a arătat că s-a

dispus nelegal în sensul obligării la plata daunelor cominatorii, atâta timp

cât reclamanta nu a dovedit prejudiciul suferit în cazul în care debitorul

nu-și execută obligația.

În concluzie, pârâta a solicitat

admiterea recursului și, în principal admiterea excepției, iar în subsidiar, în

cazul respingerii excepției, modificarea hotărârilor atacate și, pe fond,

respingerea acțiunii reclamantei.

Recursul este

nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este adevărat că excepția lipsei

interesului este una absolută și, ca atare, poate fi invocată și orice etapă a

procesului.

Drept urmare, aceasta poate fi

examinată, deși nu a fost invocată în apel de către pârâtă.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că reclamanta are calitate de parte într-un alt dosar, având ca obiect

litigiu de muncă, respectiv contestarea de către aceasta a legalității și

temeiniciei măsurii încetării raporturilor de muncă.

Unul din capetele de cerere în

litigiile de natura celui menționat privește și pretenția contestatorului la

plata, cu titlu de despăgubiri, a veniturilor salariale și de natură salarială

de care a fost lipsit.

Instanța de fond, fără a examina

legalitatea și temeinicia măsurii contestate care face obiectul altei cauze, a

apreciat judicios că reclamanta este îndrituită a primi documentele solicitate,

în acest fel precizându-și cuantumul pretențiilor.

Se constată așadar că promovarea

acțiunii ce a formulat obiectul prezentei cauze este justificată, reclamanta

având un folos practic, precizarea pretențiilor într-o altă cauză, prin punerea

în mișcare a acțiunii judiciare.

Drept urmare, excepția se constată a

fi neîntemeiată și recursul nefondat sub aspectul acestor critici.

Pe de altă parte, trecerea postului

de la pârâta I la pârâta II, prin efectul reorganizării în sensul schimbării

raportului de subordonare prin efectul legii, este dovedit în cauză.

Ca atare, recursul se constată a fi

nefondat și sub aspectul acestor critici.

În fine, daunele cominatorii

reprezentând un mijloc de constrângere a debitorului obligației de a face și nu

un mijloc de despăgubire a creditorului, acordarea lor nu este condiționată de

dovedirea vreunui prejudiciu.

Cum în cauză nu s-a pus problema

transformării acestora în daune moratorii, reprezentând doar suma, din

cuantumul daunelor cominatorii, corespunzătoare prejudiciului efectiv suferit,

recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestei din urmă critici.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta

Oficiul Național al Registrului Comerțului împotriva deciziei nr. 895 din 3

noiembrie 2004 a Curții de Apel de Târgu-Mureș.

Obligă recurenta la plata sumei de 936.000 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.

Irevocabilă

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 iunie 2005.