ÎCCJ, decizie (scj.ro #82632)

Perimare. Ridicarea excepției în calea de atac, iar nu la instanța de fond. Consecințe Întrucât, conform art.252 alin.3 C.proc.civ. perimarea cererii în judecată nu poate fi ridicată pentru prima dată în calea de atac, rezultă că această sancțiune procedurală se acoperă dacă nu a fost discutată la instanța de fond. Secția civilă, decizia nr.1940 din 14 mai 2003 F.G. a chemat în judecată Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Mureș solicitând anularea deciziei nr.100/14.01.1998 emisă de pârâtă prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă în temeiul art.130 lit.i din codul muncii pe motiv că a absentat nemotivat de la serviciu în zilele de 8, 9 și 10 septembrie 1997. Contestatoarea a cerut și repunerea în drepturile anterioare măsurii desfacerii contractului de muncă.

Prin încheierea din 23.IX.1998 Judecătoria Tg. Mureș, în temeiul art.242 pct.2 c.pr.civ. a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părților carea aveau termenul în cunoștință. La 1.X.1999 contestatoarea a solicitat repunerea pe rol a dosarului. Prin sentința civilă nr.1004/3.II.2000 Judecătoria Tg. Mureș a admis contestația formulată de și-a dispus anularea deciziei nr.100/14.I.1998 a Camerei de Comerț și Agricultură Mureș și respectiv reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior luării acestei măsuri. A fost obligată intimata să plătească contestatoarei toate drepturile salariale cuvenite cu începere de la 14.I.1998. Tribunalul Mureș, secția civilă, prin decizia nr.980/18.06.2001 a admis recursul declarat de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Mureș.

În motivarea soluției, tribunalului a reținut că, la instanța de fond, judecata pricinii a fost suspendată pentru lipsa părților la 23.IX.1998 iar contestatoarea a cerut repunerea pe rol abia la 1.X.1999, după expirarea termenului de 1 an prev.de art.248 alin.1 c.pr.civ., ceea ce avea drept consecință perimarea contestației. Cum perimarea operează de drept, sancționând neglijența manifestată prin abandonarea procesului tribunalul a considerat întemeiată excepția invocată de intimata CCIA Mureș privind perimarea contestației și, pe cale de consecință, admițând recursul intimatei, a casat hotărârea atacată și în fond a respins contestația petentei ca urmare a intervenirii perimării. Împotriva acestei decizii în temeiul art.330 pct.2 c.pr.civ.

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare pe motiv că a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, respectiv a art.253 alin.3 C.proc.civ. potrivit căruia perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima oară în apel respectiv recurs dacă nu a fost propusă în fața primei instanțe. Or, în speță, excepția perimării contestației nu a fost invocată nici de intimată și nici de judecătorie pe parcursul soluționării contestației în fața instanței de fond și nici nu a constituit unul din motivele de recurs declarate de intimată, astfel că tribunalul nu putea primi excepția perimării contestației. Pe cale de consecință s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea deciziei criticate și trimiterea cauzei la tribunal pentru soluționarea recursului pe fond.

Recursul în anulare este întemeiat. Potrivit art.248 c.pr.civ. orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Din textul menționat rezultă că rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente esențiale care definesc perimarea ca pe o sancțiune procedurală dar și o prezumție de desistare de la judecată. Este adevărat că în speță judecata contestației a fost suspendată pentru lipsa părților la 23.IX.1998 de către Judecătoria Tg. Mureș și că petenta a solicitat repunerea pe rol la 1.X.1999 după expirarea termenului de 1 an prev. de art.248 (1) c.pr.civ., ceea ce era de natură a conduce la perimarea contestației chiar din oficiu de către judecătorie.

Excepția perimării nu a fost însă invocată nici de intimata CCIA Mureș și nici de judecătorie pe parcursul soluționării contestației. Or, potrivit art.252 (3) C.proc.civ. perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima dată în calea de atac fie că aceasta este apel sau recurs. Prin urmare, în toate cazurile, perimarea trebuie să fie constatată de instanța sesizată cu cererea principală sau investită cu o cale de atac potrivit principiului că „judecătorul acțiunii este și judecătorul excepției”. Așadar, instanța de recurs nu poate să constate perimarea acțiunii cu care a fost sesizată o altă instanță. Astfel fiind, tribunalul nu putea constata perimarea contestației la judecătorie cât timp această excepție nu a fost ridicată și discutată în fața instanței de fond.

Cu alte cuvinte, perimarea se acoperă dacă nu a fost discutată la instanța de fond. Față de cele ce preced recursul în anulare a fost admis, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza aceluiași tribunal pentru soluționarea recursurilor pe fond.