ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3770/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC M. SRL Tulcea, a

chemat în judecată pe pârâta D.G.F.P. Tulcea, pentru ca prin hotărâre

judecătorească pârâta să fie obligată să îi plătească suma de 619.782.818 lei,

reprezentând dobânda legală stabilită la nivelul taxei de scont a B.N.R. pe

perioada 29 august 2000 – 31 decembrie 2001, cu cheltuielile de judecată

aferente.

În susținerea pretențiilor sale

reclamanta a precizat că la data de 29 august 2000, pârâta a organizat o

licitație publică și s-a adjudecat imobilul din Tulcea, Uzina de Vinificație și

terenul aferent la prețul de 1.111.600.000 lei și 339.936.000 lei, iar procesul

verbal de licitație și formele de executare silită au fost ulterior anulate

prin hotărâre judecătorească. La restituirea prețului, pârâta nu i-a virat și

dobânda legală, motiv pentru care a acționat-o în instanță.

Judecătoria Tulcea, prin sentința nr.

680 din 10 martie 2004 a respins acțiunea reclamantei, reținând că deși în

cauză s-a efectuat o expertiză contabilă, din concluziile acesteia nu rezultă

care este cuantumul dobânzii legale, iar, pe de altă parte, prețul stabilit s-a

achitat în rate.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a fost admis de Curtea de

Apel Constanța, secția comercială, prin decizia nr. 178/ COM din 17 mai 2004. A

fost schimbată în tot hotărârea instanței de fond și s-a admis acțiunea

reclamantei, pârâta fiind obligată la plata sumei de 673.784.516 lei daune și

35.088.656 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că intimata pârâtă avea obligația de a răspunde prin repararea

integrală a prejudiciului cauzat reclamantei, respectiv nu numai prejudiciul

efectiv ci și beneficiul nerealizat, respectiv suma pentru care s-a admis

acțiunea, întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 998 C. civ.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

pârâta D.G.F.P. Tulcea a declarat recurs susținând că decizia recurată nu are

temei legal și a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii apelului

reclamantei.

În motivarea recursului pârâta a

invocat prevederile art. 1 din O.G. nr. 9/2000 și a susținut că raporturile

acesteia juridice sunt de natură financiară, că beneficiarul sumei de

1.542.150.649 lei nu a fost D.G.F.P. Tulcea, ci au fost stinse debite ale SC V.B.

SA Tulcea, susținând că nu se justifică nici obligarea sa la plata

cheltuielilor de judecată.

Recursul pârâtei este nefondat.

Recurenta a indicat în mod generic

temeiul de drept al cererii sale de recurs, prin trimiterea la prevederile art.

299-316 C. proc. civ.

A solicitat însă să se modifice

hotărârea recurată. Ori, modificarea unei hotărâri judecătorești se poate cere

pentru motivele de nelegalitate, prevăzute la punctele 6-10 al art. 304 C.

proc. civ.

În motivarea recursului său pârâta

nu se circumscrie nici unei situații de la punctele 6-10 ale articolului

respectiv.

Cum din analiza motivelor recursului

pârâtei nu rezultă nici existența unor împrejurări de natura celor prevăzute la

art. 306 (2) C. proc. civ., care să poată fi luate în analiză din oficiu, în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtei se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta D.G.P.F. Tulcea, împotriva deciziei nr. 178/ COM din 17 mai

2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 21 iunie 2005.