ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6545/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 211 din 27 aprilie 2005, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul B.F.N., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen., și art. 71 – art. 64 C. pen. A dedus arestarea preventivă de la 12 iunie 2004. În baza art. 180 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul O.N. la 5.000.000 lei amendă. A obligat pe inculpatul B.F.N. la 15.000.000 lei daune materiale și 10.000.000 lei daune morale câtre partea vătămată O.N. și pe inculpatul O.N. la 1.000.000 lei daune morale către aceeași parte vătămată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, că la data de 16 octombrie 2002, pe fondul unui conflict între O.N. și O.N. și O.A., determinat de pretinsul furt al unor păsări, inculpatul O.N. a lovit pe O.N. cu o găleată de plastic în care se găseau nuci, cauzându-i leziuni ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale. În timpul conflictului, a apărut inculpatul B.F.N. care, crezând că viața părinților săi O.N. și O.A. este în pericol, a lovit pe O.N. cu un par, țintind zona cefalică. Instinctiv, partea vătămată a ridicat brațul deasupra capului, parând lovitura, dar a suferit o fractură a antebrațului. Prezent la fața locului, polițistul L.C.B. a fost nevoit să întrebuințeze armamentul din dotare pentru a aplana conflictul.

Urmare loviturilor aplicate, partea vătămată O.N. a fost internat în spital, în mai multe rânduri, cu diagnosticul fractură 1/3 distală cubitus drept, natura leziunii și complicațiile determinând ca minimul de îngrijiri medicale să fie de 65-70 zile (expertiza medico-legală 591/28 noiembrie 2002). Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpații B.F.N. și O.N. precum și partea vătămată O.N. Prin decizia penală nr. 352/ A din 1 septembrie 2005, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de parchet și a desființat în parte sentința penală nr. 211 din 27 aprilie 2005 și în rejudecare, a condamnat pe inculpatul B.F.N. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen., combinat cu art. 998 și următoarele C. civ., a obligat pe inculpatul B.F.N. la 30.000.000 ROL cu titlu de daune materiale și 20.000.000 ROL cu titlu de daune morale, către partea civilă O.N. A respins restul pretențiilor civile ca nefondate. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul B.F.N. și inculpatul parte vătămată O.N. Considerând netemeinică și nelegală decizia Curții de Apel Galați, inculpații B.F.N. și O.N. au declarat recurs. În recursul său, inculpatul B.F.N. a criticat decizia curții de apel prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 și 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în cea prevăzută de art. 182 C. pen., iar în subsidiar, reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., scuza provocării, cu consecința reducerii pedepsei aplicate.

Inculpatul O.N. a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., precum și înlocuirea obligării sale la despăgubiri civile. Ambele recursuri sunt nefondate. Instanța de fond și de apel au făcut o corectă apreciere a probelor și, pe cale de consecință, și a încadrării juridice a faptei comise de inculpatul B.F.N. Din examinarea cauzei rezultă că acesta a aplicat părții vătămate O.N. o lovitură ce, inițial, a interesat o zonă vitală –capul, dar rezultatul dorit nu s-a produs datorită reflexului de apărare al părții vătămate, care a ridicat mâna. Lovitura, aplicată cu intensitate și cu un corp contondent, apt de a produce moartea, a provocat în aceste condiții, un politraumatism prin agresiune, fractură 1/3 distală cubitus drept, fiind necesară imobilizarea cu aparat gipsat.

În aceste condiții, infracțiunea comisă de inculpat constituie tentativă de omor, și nu vătămare corporală gravă, întrucât, cu intenție inculpatul a aplicat părții vătămate o lovitură cu un corp contondent, cu intensitate și interesând o zonă vitală, rezultatul asupra vieții părții vătămate neproducându-se nu datorită modului cum a acționat inculpatul, ci datorită reacției de apărare a părții vătămate. Ca atare, încadrarea juridică dată faptei este corectă. De asemenea, nefondat este și motivul vizând aplicarea scuzei provocării, întrucât, din ansamblul probator rezultă că acțiunea de provocare a părții vătămate O.N. nu s-a exercitat asupra inculpatului, ci asupra altor persoane cu care se afla într-un conflict.

Nefondat este și motivul vizând individualizarea pedepsei. Instanța de apel a apreciat corect gradul de pericol social al infracțiunii de omor, urmările acesteia și datele ce caracterizează persoana inculpatului, astfel că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului corespunde criteriilor de individualizare prevăzute în art. 52 C. pen. Cu privire la recursul inculpatului O.N. se constată că acesta este nefondat, probele administrate în cauză dovedind vinovăția acestuia cu privire la infracțiunea de lovire, iar condamnarea sa la pedeapsa amenzii este de natură a asigura caracterul preventiv general și special al pedepsei. Față de aceste motive, neconstatându-se cazuri care pot fi examinate din oficiu, recursurile vor fi respins, ca nefondate, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.F.N. arestarea preventivă de la 12 iunie 2004 la 21 noiembrie 2005. Cheltuielile judiciare vor fi suportate conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.F.N. și O.N. împotriva deciziei penale nr. 352/ A din 1 septembrie 2005 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.F.N., durata reținerii și arestării preventive de la 12 iunie 2004 la 21 noiembrie 2005. Obligă recurentul inculpat O.N. la plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar recurentul inculpat B.F.N. la plata sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2005.