ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6545/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6545/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 211 din 27
aprilie 2005, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul B.F.N., la 3 ani
închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 20 raportat la art.
174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen., și art.
71 – art. 64 C. pen.
A dedus arestarea preventivă de la
12 iunie 2004.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen.,
a condamnat pe inculpatul O.N. la 5.000.000 lei amendă.
A obligat pe inculpatul B.F.N. la
15.000.000 lei daune materiale și 10.000.000 lei daune morale câtre partea
vătămată O.N. și pe inculpatul O.N. la 1.000.000 lei daune morale către aceeași
parte vătămată.
Pentru a pronunța această sentință,
tribunalul a reținut, că la data de 16 octombrie 2002, pe fondul unui conflict
între O.N. și O.N. și O.A., determinat de pretinsul furt al unor păsări,
inculpatul O.N. a lovit pe O.N. cu o găleată de plastic în care se găseau nuci,
cauzându-i leziuni ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.
În timpul conflictului, a apărut
inculpatul B.F.N. care, crezând că viața părinților săi O.N. și O.A. este în
pericol, a lovit pe O.N. cu un par, țintind zona cefalică.
Instinctiv, partea vătămată a
ridicat brațul deasupra capului, parând lovitura, dar a suferit o fractură a
antebrațului.
Prezent la fața locului, polițistul L.C.B.
a fost nevoit să întrebuințeze armamentul din dotare pentru a aplana
conflictul.
Urmare loviturilor aplicate, partea
vătămată O.N. a fost internat în spital, în mai multe rânduri, cu diagnosticul
fractură 1/3 distală cubitus drept, natura leziunii și complicațiile
determinând ca minimul de îngrijiri medicale să fie de 65-70 zile (expertiza
medico-legală 591/28 noiembrie 2002).
Împotriva sentinței au declarat apel
Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpații B.F.N. și O.N. precum și
partea vătămată O.N.
Prin decizia penală nr. 352/ A din 1
septembrie 2005, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de parchet și a
desființat în parte sentința penală nr. 211 din 27 aprilie 2005 și în
rejudecare, a condamnat pe inculpatul B.F.N. la 5 ani închisoare și 2 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 14 C. proc. pen.,
combinat cu art. 998 și următoarele C. civ., a obligat pe inculpatul B.F.N. la
30.000.000 ROL cu titlu de daune materiale și 20.000.000 ROL cu titlu de daune
morale, către partea civilă O.N.
A respins restul pretențiilor civile
ca nefondate.
A respins, ca nefondate, apelurile
declarate de inculpatul B.F.N. și inculpatul parte vătămată O.N.
Considerând netemeinică și nelegală
decizia Curții de Apel Galați, inculpații B.F.N. și O.N. au declarat recurs.
În recursul său, inculpatul B.F.N. a
criticat decizia curții de apel prin prisma dispozițiilor art. 385
9
pct.
14 și 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice din
infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în cea
prevăzută de art. 182 C. pen., iar în subsidiar, reținerea dispozițiilor art. 73
lit. b) C. pen., scuza provocării, cu consecința reducerii pedepsei aplicate.
Inculpatul O.N. a solicitat
achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.,
precum și înlocuirea obligării sale la despăgubiri civile.
Ambele recursuri sunt nefondate.
Instanța de fond și de apel au făcut
o corectă apreciere a probelor și, pe cale de consecință, și a încadrării
juridice a faptei comise de inculpatul B.F.N.
Din examinarea cauzei rezultă că
acesta a aplicat părții vătămate O.N. o lovitură ce, inițial, a interesat o
zonă vitală –capul, dar rezultatul dorit nu s-a produs datorită reflexului de
apărare al părții vătămate, care a ridicat mâna.
Lovitura, aplicată cu intensitate și
cu un corp contondent, apt de a produce moartea, a provocat în aceste condiții,
un politraumatism prin agresiune, fractură 1/3 distală cubitus drept, fiind
necesară imobilizarea cu aparat gipsat.
În aceste condiții, infracțiunea
comisă de inculpat constituie tentativă de omor, și nu vătămare corporală
gravă, întrucât, cu intenție inculpatul a aplicat părții vătămate o lovitură cu
un corp contondent, cu intensitate și interesând o zonă vitală, rezultatul
asupra vieții părții vătămate neproducându-se nu datorită modului cum a
acționat inculpatul, ci datorită reacției de apărare a părții vătămate.
Ca atare, încadrarea juridică dată
faptei este corectă.
De asemenea, nefondat este și
motivul vizând aplicarea scuzei provocării, întrucât, din ansamblul probator
rezultă că acțiunea de provocare a părții vătămate O.N. nu s-a exercitat asupra
inculpatului, ci asupra altor persoane cu care se afla într-un conflict.
Nefondat este și motivul vizând
individualizarea pedepsei.
Instanța de apel a apreciat corect
gradul de pericol social al infracțiunii de omor, urmările acesteia și datele
ce caracterizează persoana inculpatului, astfel că pedeapsa de 5 ani închisoare
aplicată inculpatului corespunde criteriilor de individualizare prevăzute în art.
52 C. pen.
Cu privire la recursul inculpatului O.N.
se constată că acesta este nefondat, probele administrate în cauză dovedind
vinovăția acestuia cu privire la infracțiunea de lovire, iar condamnarea sa la
pedeapsa amenzii este de natură a asigura caracterul preventiv general și
special al pedepsei.
Față de aceste motive,
neconstatându-se cazuri care pot fi examinate din oficiu, recursurile vor fi
respins, ca nefondate, conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc.
pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului B.F.N. arestarea preventivă de la 12 iunie 2004 la 21 noiembrie
2005.
Cheltuielile judiciare vor fi
suportate conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații B.F.N. și O.N. împotriva deciziei penale nr. 352/ A din
1 septembrie 2005 a Curții de Apel Galați.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului B.F.N., durata reținerii și arestării preventive de la 12 iunie
2004 la 21 noiembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat O.N. la
plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar
recurentul inculpat B.F.N. la plata sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de
avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21
noiembrie 2005.