ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1102/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 26 ianuarie 2006

a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie,

pronunțată în dosarul nr. 6987/3/2004 (nr. vechi 318/2006), s-a dispus, printre

altele, menținerea stării de arest a inculpaților D.N.V. și C.M.A. urmând ca la

termenul stabilit să fie judecate apelurile declarate de aceștia.

Instanța de apel, verificând

legalitatea măsurii arestării preventive a inculpaților în conformitate cu

dispozițiile art. 160

b

C. proc. pen., a constatat că în raport de

natura și gravitatea faptei, măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor

legale, fiind necesară menținerea stării de arest și în timpul judecării

apelurilor pentru buna desfășurare a procesului penal.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpatul D.N.V., fără a indica în scris motivele de casare.

Apărătorul desemnat din oficiu a

solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii

arestării preventive.

Recursul este nefondat.

Astfel, cum a reținut corect

instanța de apel, temeiurile care au determinat luarea, iar ulterior

prelungirea și menținerea arestării preventive a inculpatului D.N.V. nu au

încetat să existe și mai mult acesta a fost condamnat de instanța de fond la o

pedeapsă privativă de libertate.

Într-adevăr, prin sentința penală nr.

1612 din 30 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

D.N.V. a fost condamnat, la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și la 2 ani închisoare,

pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani

închisoare.

Potrivit sentinței, la data de 5

februarie 2004, inculpatul D.N.V. a intermediat vânzarea către C.M.A. a

cantității de 2,02 grame heroină în amestec cu cofeină, care i-a fost livrată

în aceeași zi de inculpatul C.M.A.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că în mod just curtea de apel, verificând legalitatea și temeinicia

arestării preventive a inculpatului, conform art. 300

2

C. proc.

pen., și procedând conform art. 160

b

alin. (3) din același cod, a

considerat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de

libertate a inculpatului.

Totodată, instanța de apel a

menținut măsura arestării preventive a inculpatului D.N.V. în concordanță și cu

dispozițiile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) C.A.D.O.L.F., respectiv arestarea a

fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent și în

cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate.

În consecință, urmează că în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat de

inculpatul Dumitrescu Nicolae Valentin să fie respins ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. recurentul va fi obligat la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.N.V. împotriva încheierii din 26 ianuarie 2006 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie,

pronunțată în dosar nr. 6987/3/2004 (nr. vechi 318/2006).

Obligă inculpatul la plata sumei de

120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 februarie 2006.