ÎCCJ, Decizia nr. 264/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 707 din 25

februarie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, a admis recursul

declarat de reclamanta B.P. și, casând decizia nr. 470/A din 1 noiembrie 2001,

a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelul reclamantei,

a casat sentința nr. 165 din 13 februarie 2001 a Tribunalului București, secția

a III-a civilă, iar, pe fond, a admis acțiunea și a obligat pe pârâți să-i lase

în deplină proprietate și posesie, apartamentul nr. 3, situat în str. I. din

București.

Prin aceeași decizie a fost

respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții M.T. și M.V.

În motivarea acestei

soluții, s-a reținut că instanța de apel a făcut o greșită apreciere a

probelor, când a stabilit că reclamanta nu a dovedit titlul de proprietate,

ignorându-se, atât faptul că acțiunea a fost întemeiată pe titlul original de

proprietate, care este actul dotal din 29 noiembrie 1944, cât și împrejurarea

că actul de înstrăinare prevăzut în art. 2 din Decretul nr. 223/1974, nu s-a

întocmit, deoarece reclamanta nu a mai plecat din țară.

S-a mai relevat că titlul

invocat de pârâții M.T. și M.V., respectiv contractul nr. 3501 din 20 aprilie

2000, a fost încheiat cu vădită rea-credință, în timpul desfășurării procesului

între părți.

În ceea ce privește cererea

reconvențională, s-a constatat că este lipsită de obiect, deoarece, în

cuprinsul acesteia, pârâții nu au formulat în mod explicit nici un fel de

pretenții.

Pârâții M.T. și M.V., precum

și intervenienții în nume propriu M.A.L., M.C.L., M.I.E., M.C.T., M.C.F. și M.T.P.

au formulat cerere de revizuire și contestație în anulare împotriva deciziei

menționate.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 7066

din 14 decembrie 2004, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire, astfel

cum a fost precizată.

S-a motivat că în raport cu

temeiul prevăzut în art. 322 pct. 4 C. proc. civ., care a fost invocat prin

precizările făcute ulterior de revizuenți, nu sunt întrunite condițiile cerute

de lege, pentru a putea fi revizuită decizia la care se referă cererea

formulată de către aceștia.

Împotriva acestei din urmă

decizii, pârâții M.T. și M.V., precum și intervenienții în nume propriu,

M.A.L., M.C.L., M.I.E., M.C.T., M.C.F. și M.T.P. au declarat recurs.

Recursul nu este admisibil.

În adevăr, potrivit art. 328

alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor

de atac prevăzute de lege, pentru hotărârea revizuită”.

Or, decizia nr. 707 din 25

februarie 2003, a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, a cărei revizuire

s-a cerut, fiind irevocabilă, nu era supusă nici unei căi de atac.

Totodată, este de observat

că prevederii de la art. 328 alin. (2) C. proc. civ., prin care s-a statuat că,

„dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este

recursul”, nu i se poate da altă semnificație, decât aceea că, prin referirea

expresă la calea de atac a recursului, a fost înlăturată calea de atac a

apelului, în eventualitatea în care hotărârea revizuită era susceptibilă de a

fi atacată și pe această cale.

Ca urmare, prin alin. (2) al

art. 328 C. proc. civ., nu se derogă de la primul alineat al acestui articol,

prin care se cere ca, pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii date în

revizuire, să fie îndeplinită condiția ca însăși hotărârea revizuită să fie

supusă unei astfel de căi de atac. Această interpretare se impune, întrucât

cererea de revizuire, fiind un litigiu fără existență proprie, nu este

susceptibilă de alte grade de jurisdicție, decât acelea la care este supusă

acțiunea principală.

Așa fiind, se constată că

nici decizia nr. 7066 din 14 decembrie 2004, a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin care a fost

soluționată cererea de revizuire formulată în cauză, nu este supusă recursului,

cât timp decizia a cărei revizuire s-a cerut, nu era atacabilă pe o asemenea

cale.

În consecință, urmează ca

recursul declarat de revizuenți, împotriva deciziei menționate, să fie respins

ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de revizuenții M.T., M.V., M.A.L., M.C.L., M.I.E., M.C.T.,

M.C.F. și M.T.P. împotriva deciziei nr. 7066 din 14 decembrie 2004, a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2005.