ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7066/2004

Asupra cererii de revizuire de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

La data de 27

martie 2003 la Curtea Supremă de Justiție M.C.T., în calitate de procurator al

numiților M.V., M.A.L., M.C.I., M.I.E., M.C.T., M.C.F., M.P.T. a atacat decizia

nr. 707 din 25 martie 2003 a Curții Supreme de Justiție cu o cerere intitulată

„Revizuire și contestație în anulare”.

În motivarea

cererii prin care s-a solicitat reexaminarea prin revizuire și contestație în

anulare a deciziei atacate, în temeiul art. 21, art. 123 și art. 125 alin. (1)

din Constituție s-au arătat în esență următoarele:

Prin

hotărârea nr. 707/2003 au fost discriminați și nu li s-a recunoscut dreptul lor

de proprietate, s-a depășit limita puterii judecătorești, s-au încălcat Codul

de procedură civilă, Codul civil, Legea nr. 112/1995, Legea nr. 10/2001 și drepturile

omului consfințite prin reglementări internaționale precum și decizia nr. 73

din 19 iulie 1995 a Curții Constituționale.

Printr-o

cerere depusă de petenți la dosar la 31 martie 2003 s-au evidențiat critici

pentru fondul cauzei care, în esență s-au referit la greșita constatare că

imobilul a trecut abuziv în proprietatea statului, că pretențiile numitei B.P.J.L.

sunt absurde și ilegale și că au fost ignorate hotărârile prin care s-a

stabilit în mod irevocabil că statul este proprietarul imobilului și de la stat,

proprietar valabil, au cumpărat petenții.

S-a indicat

și temeiul de drept al cererii art. 322 pct. 1, 2, 4, 5, 6, 7 și art. 317, art.

318 și art. 319 C. proc. civ.

În ședința

publică din 27 ianuarie 2004 petentul M.C.T. face precizarea că cererea de

revizuire se întemeiază pe dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ.

Prin

precizările depuse la dosar la 20 septembrie 2004 în dosarul nr. 1534/2003 al Înaltei

Curți de Casație și Justiție, petentul consideră că decizia nr. 707/2003 este

nulă absolut pentru că:

- s-a

încălcat competența curții supreme în sensul că s-a judecat cauza în fond, prin

desființarea hotărârilor anterioare, procedându-se la un abuz în serviciu prin

depășirea competenței și atribuțiilor. Astfel s-a judecat în complet de 3 judecători

o cauză în fond care se judecă de un singur judecător, fiind încălcat

principiul celor două grade de jurisdicție;  - s-a ignorat autoritatea de lucru

judecat reprezentată de sentința civilă nr. 1147/2000 a Judecătoriei sector 2,

decizia civilă nr. 3323A din 22 septembrie 2001 a Tribunalului București,

sentința civilă nr. 316 din 13 ianuarie 2000, de dispozițiile primarului

general al capitalei, de diferite adrese emise de organe ale statului;

- se bazează

pe acte false.

Analizând

actele dosarului se constată următoarele.

Prin decizia

nr. 707 din 25 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul formulat de reclamanta B.P.J.L. împotriva deciziei nr. 470/A din 1

septembrie 2001 a Curții de Apel București, care a fost casată și a fost admis

apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 165 din 13 februarie 2001 a

Tribunalului București, secția a III-a civilă, și pe fond s-a admis acțiunea și

au fost obligații pârâții la restituirea în proprietate a apartamentului nr. 3

din București.

A fost

respinsă ca nefondată cererea reconvențională.

În motivarea

acestei soluții instanța de recurs a reținut că instanța de apel a făcut o

greșită apreciere când a stabilit că reclamanta nu a dovedit titlul de

proprietate.

S-a ignorat

faptul că acțiunea s-a întemeiat pe titlul original de proprietate și nu pe

decizia nr. 695/1990 emisă de o autoritate administrativă.

Titlul

reclamantei este actul dotal din 29 noiembrie 1944, iar actul de înstrăinare

prevăzut de art. 2 din Decizia nr. 223/1974 nu s-a mai întocmit deoarece

proprietara nu a mai plecat din țară.

Instanța a

mai constatat că în cauză operează autoritatea de lucru judecat cu privire la

hotărârile prin care s-a stabilit valabilitatea deciziei nr. 695 din 5 iulie

1990 prin care s-a revenit asupra deciziei de preluare nr. 2523 din 5 decembrie

1989, hotărâri judecătorești care au fost pronunțate în contradictoriu cu

pârâtul M.T. și V.

De asemenea

s-a constatat că titlul invocat de pârâții M., contractul de vânzare-cumpărare

nr. 3501 din 20 aprilie 2000, a fost încheiat cu evidentă rea credință pentru

că a fost întocmit în timpul desfășurării proceselor dintre părți.

Cererea

reconvențională a fost respinsă ca lipsită de obiect față de împrejurarea că în

această cerere, pârâții M. nu exprimă explicit nici un fel de pretenții.

Potrivit

precizărilor succesive ale petențiilor M. s-a criticat această hotărâre fiind

considerată nulă în temeiul art. 322 pct. 4 C. proc. civ.

Revizuirea

unei hotărâri definitive în instanța de apel sau prin neapelare precum și a

unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate

cere, potrivit pct. 4 al art. 322 C. proc. civ., dacă „un judecător, martor sau

expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o

infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui

înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății”.

Hotărârea nr.

707/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este o hotărâre dată de

instanța de recurs care evocă fondul.

În cauză însă

nu sunt întrunite motivele cuprinse de pct. 4 al art. 322 C. proc. civ. mai sus

citat care să permită revizuirea în acest temei.

Cât privește

criticile invocate în fapt cu privire la hotărâre nici ele nu se pot primi.

Potrivit art.

314 C. proc. civ. Curtea Supremă de Justiție - Înalta Curte de Casație și

Justiție în titulatura prezentă - este obligată să hotărască asupra fondului

pricini în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul

aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Măsurile

decise de această instanță, la care ea este abilitată, potrivit legii, se iau

în compunerea completelor stabilită tot potrivit legii pentru acest nivel al

instanței.

Autoritatea

de lucru judecat a fost discutată, în cauză instanțele pronunțându-se cu

privire la aceasta excepție fiecare pentru argumentele arătate în

considerentele hotărârilor respective.

Având în

vedere cele de mai sus urmează a se respinge ca nefondată cererea de revizuire

a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de revizuire a deciziei

nr. 707 din 25 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă,

astfel cum a fost precizată, formulată de revizuienții M.V., M.A.L., M.C.I., M.I.N.E.,

M.C.T., M.C.F., M.P.T. toți prin mandatar M.T., precum și de M.T. în nume

propriu, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie

2004.