ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5738/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 mai 2003, reclamanții M.I., ș.a., solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4409 din 20 septembrie 2001. Prin sentința civilă nr. 2340 din 7 noiembrie 2003, Judecătoria Lugoj a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B.M.R.E.V., B.E.Ș.A., T.I.A.C.N. și D.X.M.G., iar pe fond a admis acțiunea formulată de reclamanți, anulând contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4409 din 20 septembrie 2001. Instanța a reținut că reclamanții locuiesc în imobilul situat în Lugoj, de mai mulți ani, în baza unor contracte de închiriere încheiate cu SC M. 22 SA Lugoj.

După retrocedarea imobilului pârâților B.M.R.E.V., B.E.Ș.A., T.I.A.C.N. și D.X.M.G., aceștia au încheiat contract de închiriere cu reclamanții. Deoarece ulterior pârâții au vândut imobilul copârâților M.D., M.A. și F.D., cu încălcarea dreptului de preemțiune al chiriașului, prevăzut de art. 18 din O.U.G. nr. 40/1999, instanța a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare. Prin decizia civilă nr. 448 din 23 martie 2004, Curtea de Apel Timișoara a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de pârâții M.D., M.A. , F.D., B.M.R.E.V., B.E.Ș.A., T.I.A.C.N. și D.X.M.G. Pentru a decide astfel, s-a reținut că la înregistrarea cererii de apel s-a stabilit prin rezoluția președintelui secției că pârâții datorează o taxă judiciară de timbru de 2.167.500 lei și timbru judiciar de 30.000 lei, aceștia fiind citați cu mențiunea timbrării.

S-a mai reținut că la termenul din 6 februarie 2004 s-a constatat lipsa părților, astfel că, în condițiile în care acestea nu au cerut judecarea în lipsă, instanța a suspendat judecarea apelului. Deși apelantul M.D. a solicitat acordarea unui termen pentru angajarea unui apărător, urmând ca la termenul acordat să onoreze obligația de timbrare, Curtea a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părților, constatând că nici prin această cerere nu s-a solicitat judecarea în lipsă. După repunerea cauzei pe rol, la termenul din 23 martie 2004, instanța a pus în discuție excepția netimbrării apelului pentru termenul din 6 februarie 2004, când pârâții au fost citați cu mențiunea timbrării și, constatând că aceștia nu și-au îndeplinit obligația de timbrare, apelul a fost anulat ca insuficient timbrat conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.

nr. 32/1995. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții B.M.R.E.V., B.E.Ș.A., T.I.A.C.N. și D.X.M.G. Invocând prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., pârâții susțin că nu au fost citați la adresa indicată în acțiune, învederând totodată că pârâtul M.D., la adresa căruia au fost trimise și citațiile emise pe numele lor, a achitat taxa de timbru de 2.900.000 lei, fără să verifice că suma stabilită de instanță a fost depășită. Recursul va fi admis, pentru considerentele ce urmează. Susținerile formulate de recurenții-pârâți fac posibilă încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Aceste motive de recurs sunt incidente în cauză, deoarece s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. și s-au aplicat greșit dispozițiile înscrise în art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. În cauză, pentru termenul din 6 februarie 2004, pârâții B.M.R.E.V., B.E.Ș.A., T.I.A.C.N. și D.X.M.G. au fost citați la o altă adresă decât aceea indicată în acțiune, respectiv la adresa pârâtului M.D. După repunerea cauzei pe rol, instanța trebuia să citeze apelanții-pârâții cu mențiunea obligației achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar, ceea ce în speță nu s-a realizat, apelanții B.M.R.E.V., B.E.Ș.A., T.I.A.C.N. și D.X.M.G. fiind nelegal citați și pentru termenul din 23 martie 2004, când s-a soluționat apelul. Totodată, instanța a anulat apelul ca insuficient timbrat, fără a observa că la fila 51 din dosar exista dovada de achitare a taxei judiciare de timbru, depusă în original de pârâtul M.D.

Sub un alt aspect, trebuie observat că împotriva deciziei pronunțate în apel, au declarat recurs numai pârâții-apelanți B.M.R.E.V., ș.a. În speță, prin natura raportului juridic, efectele hotărârii se întind asupra tuturor pârâților-apelanți, deoarece fiind părți ale contractului de vânzare-cumpărare și având interes în menținerea acestuia. Coparticiparea procesuală este guvernată, sub aspectul efectelor sale, de regula dependenței procesuale a coparticipanților. În acest sens, art. 48 alin. (2) C. proc. civ. dispune că atunci când”(…) prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziții a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților sau pârâților, actele de procedură îndeplinite numai de unii din ei sau termenele încuviințate numai unora din ei pentru îndeplinirea actelor de procedură folosesc și celorlalți”.

Drept urmare, pentru considerentele mai înainte arătate, Înalta Curte va extinde efectele admiterii recursului asupra pârâților-apelanți F.D., M.A. și M.D., care nu au declarat recurs, va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâții B.M.R.E.V., B.E.Ș.A., T.I.A.C.N. și D.X.M.G. pe care îl extinde și cu privire la pârâții-apelanți F.D., M.A. și M.D. împotriva deciziei civile nr. 448 din 23 martie 2004 a Curții de Apel Timișoara, pe care o casează. Trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2005.