ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4145/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4145/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea nr. 2314 din 9
decembrie 2003 pronunțată de judecătorul delegat de pe lângă Biroul de Carte
Funciară din cadrul Judecătoriei Lugoj s-a dispus admiterea cererii cu privire
la imobilul teren în suprafață de 5000 mp, proprietatea lui R.T.C.G. prin care
s-a solicitat să se înscrie „notarea somației imobiliare pentru suma de
25.564,6 EURO + 1.278 EURO în favoarea lui T.C.D.” cu precizarea că prezenta se
va comunica Biroului Executorului Judecătoresc H.E. și lui R.T.G.C.
Împotriva încheierii de mai sus a
declarat apel în termen legal, debitoarea SC V.P.C. SRL, solicitând schimbarea
în tot a acesteia pronunțând o hotărâre, în sensul respingerii cererii.
Apelanta debitoare a susținut că a
achitat integral debitul, astfel că cererea ar fi rămas fără obiect și că a
fost formulată acțiune penală împotriva numitului T.C.D. pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art. 213 C. pen.
Curtea de Apel Mureș a respins ca
nefondat apelul debitoarei SC V.P.C. SRL, pronunțând în acest sens decizia
civilă nr. 150/A din 11 martie 2004.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de apel a reținut că este lipsită de relevanță, pentru prezenta cauză
motivarea apelantei conform căreia s-a formulat plângere penală împotriva
creditorului din moment ce nu sunt întrunite condițiile legale, nefiind
dovedită condamnarea creditorului pentru infracțiunea invocată. Nici susținerea
motivului al doilea de apel nu a fost dovedită conform căreia suma pretinsă a
fost achitată integral.
În contra deciziei pronunțate de
curtea de apel, debitoarea a formulat recurs prin care a solicitat instanței
supreme, admiterea acestuia și casarea deciziei civile nr. 150/A din 11 martie
2004.
În motivare recurenta debitoare a
arătat, în esență, că între administratorul SC V.P.C. SRL și numitul T.C.D. a existat
un contract de împrumut înregistrat sub nr. 730/2001 pentru suma de 25.564,6
Euro și 1.278 Euro, cu mențiunea că în caz de nerestituire a sumei se va
proceda la vânzarea imobilului, imobilul fiind proprietate particulară, însă,
în înțelegerile ei contractele survenite între părți s-a înscris că la data
achitării datoriei, debitorul se va prezenta la Biroul Notarial L., unde va
declara primirea sumei, încetarea gajului și depunerea de ipotecă, privind
imobilul stația P.M.C.
A mai susținut debitoarea că debitul
a fost achitat în toamna anului 2003.
Recursul urmează a fi respins ca
nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect curtea de apel a
apreciat ca nefondate criticile debitoarei, formulate de data aceasta și în
recurs, având în vedere că acestea nu au fost dovedite.
Se face vorbire despre achitarea
integrală a debitorului în toamna anului 2003, însă această susținere nu poate
fi primită ca relevantă, atâta vreme cât nu a fost dovedită.
De altfel, pentru prezenta cauză,
motivul conform căruia s-a formulat plângere penală împotriva creditorului nu
poate fi luat în considerare din moment ce nu au fost întrunite condițiile
legale, în speță condamnarea creditorului pentru infracțiunea indicată.
Așa fiind, în temeiul art. 312 C.
proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de debitoarea SC V.P.C. SRL
împotriva deciziei nr. 150/A din 11 martie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș,
secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
19 mai
2005.