ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5103/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1514/ C din 5 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC B.C.R.A. SA, împotriva pârâtelor SC T.L. SA și SC L.C.N.C. SRL, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de cesiune. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în principal că nu poate fi primită susținerea reclamantei în sensul că prin cesiunea de creanță realizată de SC T.L. SA aceasta și-a micșorat patrimoniul, astfel încât transmiterea dreptului de creanță nu poate îmbrăca decât forma unei donații.

Cesiunea de creanță ca mod de transmitere a unei creanțe către altă persoană nu presupune sub aspectul validității sale, să îndeplinească condițiile de formă ale donației decât atunci când reprezintă o donație. În speță acest act nu poate să ducă la micșorarea patrimoniului utilizatorului, deoarece prejudiciul s-a produs în patrimoniul utilizatorului care a reparat, pe cheltuiala sa autovehiculul. O micșorare a patrimoniului, legată de reparația autovehicului se poate produce doar în ipoteza în care nu se vizează de drepturile conferite de polița de asigurare, ori în cauză a fost instrumentat un dosar de daună pentru recuperarea prejudiciului. Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 229/ Ap din 24 noiembrie 2004 a respins apelul declarat de SC B.C.R.A.

SA, sucursala Brașov, împotriva sentinței civile nr. 1514/ C din 5 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 1585/C/2004. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că cesiunea, chiar admițând că s-a făcut cu titlu gratuit, nu echivalează cu o donație și nici cu o liberalitate ci reprezintă un act de dezinteresat, neoperând o sărăcire a patrimoniului cedentei. Aceasta întrucât pe de o parte cesionara SC L.C.N.C. SRL, ca utilizator al contractului de leasing achită o dată cu cota parte din costul de achiziție lunar al autovehiculului dat în leasing și contravaloarea asigurării, iar pe de altă parte, la data încheierii cesiunii de creanță polița de asigurare era expirată.

Cesiunea de creanță contestată nu este necesar să fie încheiată în formă autentică, sub aspectul condiției ad validitatem. Împotriva deciziei nr. 229 din 24 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC B.C.R.A. SA București, prin sucursala Brașov, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul că cesiunea de creanță intervenită între SC T.L. SA în calitatea de cedentă și SC L.C.N.C. SRL în calitatea de cesionară în realitate reprezintă o liberalitate sub formă de donație, care impune forma autentică la încheierea ei, iar patrimoniul SC T.L. SA rămâne văduvit de existența acestui drept, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Intimata pârâtă SC T.L. SA Brașov a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de SC B.C.R.A. SA, pentru următoarele considerente: Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, fiind dată o interpretare justă contractului de cesiune de creanță. Astfel, apare neîndoios, că la data de 2 martie 2004, între SC T.L. SA cu sediul în Brașov, în calitatea de cedentă și SC L.C.N.C.

SRL, în calitatea de cesionară, a intervenit convenția potrivit căreia cedenta cesionează definitiv, irevocabil și integral creanțele și acțiunile care derivă din polița de asigurare cesionarei SC L.C.N.C. SRL. Ca urmare a cesiunii efectuate, cesionara SC L.C.N.C. SRL se subrogă în drepturile și obligațiile cedentei, privind creanțele și acțiunile de recuperare a acestora, inclusiv în dreptul de a cere recuperarea de la debitoarea cedată a creanței în sumă totală de 20.615.907 lei, conform facturii fiscale din 25 noiembrie 2003, reprezentând daune rezultate în urma evenimentului, risc asigurat intervenit în data de 13 noiembrie 2003. În fundamentarea cesiunii de creanță descrisă anterior, a existat contractul de asigurare, încheiat la data de 27 decembrie 2002 între SC T.L.

SA și SC B.C.R.A. SA, privind o asigurare. Amplu documentat și bine argumentat s-a reținut că utilizatorul, care este și plătitorul asigurării, este îndreptățit să aibă o acțiune directă față de asigurător, în ceea ce privește recuperarea prejudiciului suportat în urma intervenirii unui eveniment asigurat, neexistând în acest context o micșorare a patrimoniului pentru SC T.L. SA, iar contractul părților reprezintă o cesiune de creanță și nu o donație supusă dispozițiilor art. 813 C. civ. Pentru aceste rațiuni juridice urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC B.C.R.A. SA București, prin sucursala Brașov, nefiind îndeplinite nici una din cerințele dispozițiilor art. 304 C. proc.

civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 229/ Ap din 24 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.C.R.A. SA București, împotriva deciziei nr. 229/ Ap din 24 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2005.