ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5103/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1514/ C din

5 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC B.C.R.A.

SA, împotriva pârâtelor SC T.L. SA și SC L.C.N.C. SRL, având ca obiect constatarea

nulității absolute a contractului de cesiune.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în principal că nu poate fi primită susținerea reclamantei în

sensul că prin cesiunea de creanță realizată de SC T.L. SA aceasta și-a

micșorat patrimoniul, astfel încât transmiterea dreptului de creanță nu poate

îmbrăca decât forma unei donații. Cesiunea de creanță ca mod de transmitere a

unei creanțe către altă persoană nu presupune sub aspectul validității sale, să

îndeplinească condițiile de formă ale donației decât atunci când reprezintă o

donație. În speță acest act nu poate să ducă la micșorarea patrimoniului

utilizatorului, deoarece prejudiciul s-a produs în patrimoniul utilizatorului

care a reparat, pe cheltuiala sa autovehiculul. O micșorare a patrimoniului,

legată de reparația autovehicului se poate produce doar în ipoteza în care nu

se vizează de drepturile conferite de polița de asigurare, ori în cauză a fost

instrumentat un dosar de daună pentru recuperarea prejudiciului.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 229/ Ap din 24

noiembrie 2004 a respins apelul declarat de SC B.C.R.A. SA, sucursala Brașov,

împotriva sentinței civile nr. 1514/ C din 5 iulie 2004, pronunțată de

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul

nr. 1585/C/2004.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a stabilit că cesiunea, chiar admițând că s-a făcut cu titlu gratuit, nu

echivalează cu o donație și nici cu o liberalitate ci reprezintă un act de

dezinteresat, neoperând o sărăcire a patrimoniului cedentei. Aceasta întrucât

pe de o parte cesionara SC L.C.N.C. SRL, ca utilizator al contractului de

leasing achită o dată cu cota parte din costul de achiziție lunar al

autovehiculului dat în leasing și contravaloarea asigurării, iar pe de altă

parte, la data încheierii cesiunii de creanță polița de asigurare era expirată.

Cesiunea de creanță contestată nu este necesar să fie încheiată în formă

autentică, sub aspectul condiției ad validitatem.

Împotriva deciziei nr. 229 din 24

noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC B.C.R.A. SA

București, prin sucursala Brașov, care a criticat această hotărâre

judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul că cesiunea de

creanță intervenită între SC T.L. SA în calitatea de cedentă și SC L.C.N.C. SRL

în calitatea de cesionară în realitate reprezintă o liberalitate sub formă de

donație, care impune forma autentică la încheierea ei, iar patrimoniul SC T.L. SA

rămâne văduvit de existența acestui drept, fiind invocat ca temei de drept al

cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimata pârâtă SC T.L. SA Brașov a

depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea

recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat

recursul declarat de SC B.C.R.A. SA, pentru următoarele considerente:

Printr-o corectă și integrală

apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare, au stabilit

adevăratele raporturi juridice dintre părți, fiind dată o interpretare justă

contractului de cesiune de creanță. Astfel, apare neîndoios, că la data de 2

martie 2004, între SC T.L. SA cu sediul în Brașov, în calitatea de cedentă și

SC L.C.N.C. SRL, în calitatea de cesionară, a intervenit convenția potrivit

căreia cedenta cesionează definitiv, irevocabil și integral creanțele și

acțiunile care derivă din polița de asigurare cesionarei SC L.C.N.C. SRL. Ca

urmare a cesiunii efectuate, cesionara SC L.C.N.C. SRL se subrogă în drepturile

și obligațiile cedentei, privind creanțele și acțiunile de recuperare a

acestora, inclusiv în dreptul de a cere recuperarea de la debitoarea cedată a

creanței în sumă totală de 20.615.907 lei, conform facturii fiscale din 25

noiembrie 2003, reprezentând daune rezultate în urma evenimentului, risc

asigurat intervenit în data de 13 noiembrie 2003. În fundamentarea cesiunii de

creanță descrisă anterior, a existat contractul de asigurare, încheiat la data

de 27 decembrie 2002 între SC T.L. SA și SC B.C.R.A. SA, privind o asigurare.

Amplu documentat și bine argumentat

s-a reținut că utilizatorul, care este și plătitorul asigurării, este

îndreptățit să aibă o acțiune directă față de asigurător, în ceea ce privește

recuperarea prejudiciului suportat în urma intervenirii unui eveniment

asigurat, neexistând în acest context o micșorare a patrimoniului pentru SC T.L.

SA, iar contractul părților reprezintă o cesiune de creanță și nu o donație

supusă dispozițiilor art. 813 C. civ.

Pentru aceste rațiuni juridice

urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC B.C.R.A. SA

București, prin sucursala Brașov, nefiind îndeplinite nici una din cerințele

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr.

229/ Ap din 24 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC B.C.R.A. SA București, împotriva deciziei nr. 229/ Ap din 24

noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 28 octombrie 2005.