ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5782/2004

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă introdusă la Judecătoria Novaci la data de 15 iulie 1999 reclamanta O.R. a chemat în judecată pe pârâtul T.R. solicitând împărțirea bunurilor succesorale lăsate de autorii lor comuni T.S. și T.T. Cauza a fost soluționată în primă instanță prin sentința civilă nr. 967 din 30 mai 2000 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. 1280/1999 și a parcurs un prim ciclu procesual finalizat prin decizia civilă nr. 3210 din 13 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, care, admițând recursurile declarate de părți împotriva deciziei civile nr. 150/A din 11 februarie 2003 a Tribunalului Gorj, a casat decizia recurată și a trimis pricina aceluiași tribunal pentru rejudecarea apelului declarat de pârâtul T.R.

Astfel reinvestit, Tribunalul Gorj a pronunțat decizia civilă nr. 93/A din 28 ianuarie 2004, prin care și-a declinat competența soluționării apelului în favoarea Curții de Apel Craiova cu motivarea că sunt incidente dispozițiile art. II din O.U.G. nr. 58/2003, potrivit cărora tribunalele nu au competența de a judeca apeluri, precum și dispozițiile tranzitorii reglementate prin art. 725 C. proc. civ. Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 838 din 14 aprilie 2004, și-a declinat la rându-i competența în favoarea Tribunalului Gorj, a constatat ivirea conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în calitate de regulator de competență. În această din urmă calitate și în aplicarea dispozițiilor art. 22 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Conflictul negativ de competență descris s-a creat în aplicarea normelor de competență materială cuprinse în O.U.G. nr. 58/2003 în vigoare la datele la care au fost pronunțate hotărârile de declinare. Ulterior însă, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 65 din 9 septembrie 2004, care, prin art. I a modificat pct. 2 al art. 2 C. proc. civ. stabilind în competența tribunalelor, printre altele, și judecarea apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță în cererile de împărțeală judiciară, cu excepția celor care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului. Prin dispoziția tranzitorie prevăzută prin art. II alin. (1) același act normativ prevede că procesele în curs de judecată în primă instanță, în apel sau în recurs la data schimbării competenței legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe.

La data de referință, Tribunalul Gorj era legal investit cu judecarea apelului declarat de pârâtul T.R. prin decizia civilă nr. 3210 din 13 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova. În consecință, conflictul de față va fi rezolvat prin stabilirea competenței în favoarea Tribunalului Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește în favoarea Tribunalului Gorj competența soluționării apelului declarat de T.R. împotriva sentinței civile nr. 967 din 30 mai 2000 a Judecătoriei Novaci. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2004.