ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6948/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6948/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la 24
iulie 2000 reclamanții M.G. și M.F. au chemat în judecată Statul Român, prin
Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P.C.F. Constanța, Consiliul Județean
Constanța, Prefectura Județului Constanța, Consiliul Local Constanța,
Municipiul Constanța și RA E.D.P.P. Constanța cerând să fie obligate să le
predea în deplină proprietate și liniștită posesie un imobil echivalent celui
situat în Constanța, sau, în subsidiar, să le plătească contravaloarea unui
astfel de imobil, anume echivalentul în lei a sumei de 15.000 dolari SUA la
data executării.
Prin sentința civilă nr. 792 din 22
noiembrie 2000 Tribunalul Constanța a admis excepțiile lipsei calității
procesuale pasive a pârâților Consiliul Județean Constanța, Prefectura
Constanța, RA E.D.P.P. Constanța și a respins, ca nefondate, excepțiile
inadmisibilității cererii, lipsei calității procesuale active a reclamanților
și puterii lucrului judecat precum și capătul de cerere privind obligarea
pârâților la atribuirea unui alt imobil prin echivalent reclamanților.
Prin aceeași sentință a fost admisă
cererea reclamanților și pârâții Ministerul Finanțelor, Consiliul Local
Constanța și Municipiul Constanța au fost obligați să le plătească suma de
11.245 dolari SUA sau echivalentul în lei din ziua plății, reprezentând
contravaloarea imobilului revendicat.
Prin decizia civilă nr. 74/C din 4
iunie 2002 Curtea de Apel Constanța a respins apelurile declarate de
reclamanții M.G. și M.F., ca nemotivate, iar apelul declarat de pârâții
Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs pârâții Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța.
Analizând lucrările dosarului se
constată că, în raport de valoarea litigiului, sub 5 miliarde lei, în cauză sunt
incidente prevederile art. II alin. (3) și (4) din Legea nr. 219/2005 pentru
aprobarea O.U.G. nr. 138/2000, caz în care recursul dedus judecății este de
competența curții de apel.
Așa fiind, în temeiul art. II alin. (3)
din legea menționată, Înalta Curte urmează a declina competența de soluționare
a recursului dedus judecății în favoarea Curții de Apel Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. II alin. (3) din Legea
nr. 219/2005, trimite recursul declarat de Consiliul Local Constanța și
Municipiul Constanța, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 74/C din 4
iunie 2002 a Curții de Apel Constanța spre competentă soluționare Curții de
Apel Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2005.