ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6544/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 166 din 29 iunie 2005 a Tribunalului Tulcea a fost condamnat inculpatul M.T., în baza art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 C. pen., la 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 august 2004 la zi. Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 50.000.000 lei daune morale către partea civilă B.G., 500.000 lei lunar prestație periodică în favoarea părții civile B.P.M.

începând de la 1 august 2004 până la împlinirea vârstei majoratului și la 3.500.000 lei prestație acordată global până la împlinirea vârstei majoratului, către partea civilă B.R.A. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în fapt, că, inculpatul M.T. este crescător de animale, deținând de la periferia municipiului Tulcea, în zona numită Z. o stână. La jumătatea lunii iulie 2004, a constatat lipsa a 11 ovine și 3 capre făcând investigații și discutând cu diverse persoane, printre care și victima B.A., în legătură cu animalele dispărute, fără însă a afla unde sunt acestea. În ziua de 30 iulie 2004 a aflat de la un cunoscut că victima B.A. deține câteva capre și că animalele ar putea fi cele pierdute.

A doua zi, la 31 iulie 2004, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul său condus de martorul T.I. și însoțit de martorii C.V. și A.P. în zona Z. unde l-a identificat pe B.A. și a constatat prezența a două din caprele dispărute. În cadrul discuțiilor purtate victima a afirmat că animalele se alipiseră turmei pe care o avea în grijă, că fuseseră trei capre, dar că pe una o tăiase și consumase. Potrivit declarației martorului C.V. victima a afirmat că va plăti inculpatului 2.000.000 lei pentru capra pe care o sacrificase. La insistențele inculpatului victima a urcat în autoturism și întreg grupul s-a deplasat la stâna inculpatului M.T., loc în care acesta a insistat să afle unde sunt ovinele. Față de atitudinea victimei care susținea că nu cunoaște alte elemente decât cele relatate, inculpatul a luat din mașină un furtun din cauciuc cu inserție din pânză și a început să lovească victima în zona coapselor.

În cele din urmă cel lovit a afirmat că ovinele s-ar afla în zona satului Malcoci. Deplasându-se la locul indicat, grupul nu a găsit animalele menționate de victimă. Potrivit declarațiilor martorilor victima ar fi recunoscut că și-a însușit ovinele și că le-ar fi vândut în altă localitate. Ajuns acolo inculpatul a constatat că a fost mințit, lucru recunoscut și de victimă. Potrivit relatărilor martorului T.I., întregul grup a revenit la stâna inculpatului, lucru care acesta i-a aplicat victimei cu același furtun 20-30 lovituri tot în zona picioarelor, ca urmare victima afirma alternativ că a luat și că nu a luat animalele. Urmărind să obțină o mărturisire clară din partea victimei, inculpatul a hotărât să îl chestioneze pe martorul S.B.T.

fiul concubinei lui B.A. Împreună cu însoțitorii săi și cu victima, inculpatul s-a deplasat în câmp unde l-a găsit pe S.B.T. căruia i-a cerut să-l însoțească la stână. Aici inculpatul i-a aplicat acestui martor lovituri cerându-i să spună unde sunt oile, fără nici un rezultat. După aceasta a început din nou să lovească victima, martorul T.I. relatând că a auzit zgomotul pe care îl făcea obiectul folosit respectiv furtunul din cauciuc la contactul cu corpul victimei. Martorul S.B.T. a fost îndrumat de inculpat să ducă victima acasă însă aceasta nu era capabilă să se deplaseze. Ca urmare, inculpatul a suit victima în autoturism și a transportat-o acasă, fiind lăsată în poziția așezat pe prispa din fața locuinței.

Ulterior victima a decedat și a fost găsită în același loc. Potrivit raportului de expertiză medico – legală moartea victimei a fost violentă ea datorându-se șocului hemoragic și traumatic determinat de numeroase hematoame profunde confluente ale țesuturilor moi ale extremităților, extinse pe arii largi într-o manieră difuză cvasi circulară (hemoragie internă) determinate de lovituri de mare intensitate cu obiecte contondente de consistența dură sau semidură aplicate în succesiune rapidă. S-a reținut că hematoamele subcutanate și profunde acoperă 40-50 % din suprafața totală a corpului.

S-a apreciat că fapta inculpatului de aplica multiple lovituri cu furtunul din cauciuc, la intervale de timp, în special în zona picioarelor, cauzând hematoame subcutanate pe 40-50 % din suprafața corpului, determinând decesul prin șocul hemoragic și traumatic produs, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav săvârșit prin cruzimi prevăzut de art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen. Instanța a înlăturat apărările inculpatului, în sensul că fapta trebuia încadrată în dispozițiile art. 183 C. pen., și că erau incidente prevederile circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., rezultând din probe că inculpatul a acționat cu intenția de ucidere a victimei, ca moartea acesteia nu este un rezultat praeterintenționat și că nu rezultă existența vreunui act provocator din partea victimei.

S-a mai stabilit că în momentul agresiunii inculpatul a acționat cu discernământ integru în baza expertizei medico – legale psihiatrice. Sub aspectul laturii civile instanța a apreciat că fiicele minore ale victimei sunt îndreptățite la o prestație lunară fiind la majorat și că fiul major al victimei B.G. a suferit un prejudiciu moral prin uciderea tatălui său, evaluat la 50.000.000 lei daune morale. Curtea de Apel Constanța, secția penală, prin decizia penală nr. 216 din 19 august 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.T. considerând nefondate criteriile sale în sensul că fapta trebuia încadrată în dispozițiile art. 183 C. pen., că se impunea aplicarea art. 73 lit. b) din același cod, și că pedeapsa a fost greșit individualizată fiind prea severă.

Astfel, s-a reținut că inculpatul a acționat cu intenția uciderii victimei, că nu a existat vreun gest provocator din partea victimei și că pedeapsa a fost corect individualizată. Împotriva acestei decizii ca și a hotărârii primei instanțe a declarat recurs în termen legal inculpatul M.T. cum invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 17 C. proc. pen., a susținut că în cauză instanța de condamnare este urmarea unei erori grave de fapt prin neadministrarea unui supliment la expertiza medico – legală care să precizeze caracterul loviturilor aplicate și că fapta trebuia încadrată în dispozițiile art. 183 C. pen., moartea victime fiind un rezultat praeterintenționat. Recursul declarat este neîntemeiat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen. Probele administrate au confirmat că, la data de 31 iulie 2004, inculpatul a aplicat victimei bănuită de sustragerea unor animale, în mai multe rânduri și pe parcursul câtorva ore multiple lovituri cu furtunul din cauciuc în diverse zone corporale respectiv a capului, feței, toracelui, antebrațelor, mâinilor, coapselor și picioarelor cauzându-i hematoame profunde cvasi circulare extinse pe o suprafață de 45-50 % din aria corporală totală, excoriații, plăgi, fracturi ale coastelor VI și VII hemitorace stâng toate acestea determinând instalarea decesului.

Explicând mecanismul decesului morții violente a victimei expertiza medico – legală a concluzionat că ceea ce a determinat decesul a fost șocul hemoragic și traumatic consecutiv leziunilor grave menționate. Or, toate aceste acte materiale de lovire cu mare intensitate, timp de mai multe ore, cu obiectul contondent menționat, a victimei, pe aproape jumătate din suprafața corpului, urmate de abandonarea victimei și neacordarea nici unui ajutor, atestă că, pe plan subiectiv, inculpatul a urmărit uciderea victimei prin producerea de dureri și suferințe îndelungate, trezind un sentiment de oroare în rândul comunității ceea ce caracterizează infracțiunea de omor deosebit de grav, săvârșit prin cruzimi corect reținută în cauză.

Întrucât hotărârea de condamnare este conformă cu probele de vinovăție administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs care să facă necesară reluarea judecății și administrarea unor probe suplimentare. Tot astfel, moartea victimei nefiind un rezultat praeterintenționat ci unul urmărit de autor, nu poate fi primită susținerea din recurs în sensul că ar fi incidente dispozițiile art. 183 C. pen. Întrucât motivele de casare invocate sunt neîntemeiate iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge recursul declarat, ca nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 216/ P din 19 august 2005 a Curții de Apel Constanța. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 1 august 2004 la 21 noiembrie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2005.