ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6544/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 166 din 29

iunie 2005 a Tribunalului Tulcea a fost condamnat inculpatul M.T., în baza art.

174 și art. 176 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 174

C. pen., la 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsă durata arestării preventive de la 1 august 2004 la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumelor de 50.000.000 lei daune morale către partea civilă B.G., 500.000 lei

lunar prestație periodică în favoarea părții civile B.P.M. începând de la 1

august 2004 până la împlinirea vârstei majoratului și la 3.500.000 lei

prestație acordată global până la împlinirea vârstei majoratului, către partea

civilă B.R.A.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut, în fapt, că, inculpatul M.T. este crescător de animale,

deținând de la periferia municipiului Tulcea, în zona numită Z. o stână.

La jumătatea lunii iulie 2004, a constatat

lipsa a 11 ovine și 3 capre făcând investigații și discutând cu diverse

persoane, printre care și victima B.A., în legătură cu animalele dispărute,

fără însă a afla unde sunt acestea.

În ziua de 30 iulie 2004 a aflat de

la un cunoscut că victima B.A. deține câteva capre și că animalele ar putea fi

cele pierdute.

A doua zi, la 31 iulie 2004,

inculpatul s-a deplasat cu autoturismul său condus de martorul T.I. și însoțit

de martorii C.V. și A.P. în zona Z. unde l-a identificat pe B.A. și a constatat

prezența a două din caprele dispărute.

În cadrul discuțiilor purtate

victima a afirmat că animalele se alipiseră turmei pe care o avea în grijă, că

fuseseră trei capre, dar că pe una o tăiase și consumase. Potrivit declarației

martorului C.V. victima a afirmat că va plăti inculpatului 2.000.000 lei pentru

capra pe care o sacrificase.

La insistențele inculpatului victima

a urcat în autoturism și întreg grupul s-a deplasat la stâna inculpatului M.T.,

loc în care acesta a insistat să afle unde sunt ovinele.

Față de atitudinea victimei care

susținea că nu cunoaște alte elemente decât cele relatate, inculpatul a luat

din mașină un furtun din cauciuc cu inserție din pânză și a început să lovească

victima în zona coapselor.

În cele din urmă cel lovit a afirmat

că ovinele s-ar afla în zona satului Malcoci.

Deplasându-se la locul indicat,

grupul nu a găsit animalele menționate de victimă.

Potrivit declarațiilor martorilor

victima ar fi recunoscut că și-a însușit ovinele și că le-ar fi vândut în altă

localitate. Ajuns acolo inculpatul a constatat că a fost mințit, lucru

recunoscut și de victimă.

Potrivit relatărilor martorului T.I.,

întregul grup a revenit la stâna inculpatului, lucru care acesta i-a aplicat

victimei cu același furtun 20-30 lovituri tot în zona picioarelor, ca urmare

victima afirma alternativ că a luat și că nu a luat animalele.

Urmărind să obțină o mărturisire

clară din partea victimei, inculpatul a hotărât să îl chestioneze pe martorul S.B.T.

fiul concubinei lui B.A. Împreună cu însoțitorii săi și cu victima, inculpatul

s-a deplasat în câmp unde l-a găsit pe S.B.T. căruia i-a cerut să-l însoțească

la stână.

Aici inculpatul i-a aplicat acestui

martor lovituri cerându-i să spună unde sunt oile, fără nici un rezultat.

După aceasta a început din nou să

lovească victima, martorul T.I. relatând că a auzit zgomotul pe care îl făcea

obiectul folosit respectiv furtunul din cauciuc la contactul cu corpul

victimei.

Martorul S.B.T. a fost îndrumat de

inculpat să ducă victima acasă însă aceasta nu era capabilă să se deplaseze.

Ca urmare, inculpatul a suit victima

în autoturism și a transportat-o acasă, fiind lăsată în poziția așezat pe

prispa din fața locuinței. Ulterior victima a decedat și a fost găsită în

același loc.

Potrivit raportului de expertiză

medico – legală moartea victimei a fost violentă ea datorându-se șocului

hemoragic și traumatic determinat de numeroase hematoame profunde confluente

ale țesuturilor moi ale extremităților, extinse pe arii largi într-o manieră

difuză cvasi circulară (hemoragie internă) determinate de lovituri de mare

intensitate cu obiecte contondente de consistența dură sau semidură aplicate în

succesiune rapidă. S-a reținut că hematoamele subcutanate și profunde acoperă

40-50 % din suprafața totală a corpului.

S-a apreciat că fapta inculpatului

de aplica multiple lovituri cu furtunul din cauciuc, la intervale de timp, în

special în zona picioarelor, cauzând hematoame subcutanate pe 40-50 % din

suprafața corpului, determinând decesul prin șocul hemoragic și traumatic

produs, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de

grav săvârșit prin cruzimi prevăzut de art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen.

Instanța a înlăturat apărările

inculpatului, în sensul că fapta trebuia încadrată în dispozițiile art. 183 C.

pen., și că erau incidente prevederile circumstanței atenuante a provocării

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., rezultând din probe că inculpatul a

acționat cu intenția de ucidere a victimei, ca moartea acesteia nu este un

rezultat praeterintenționat și că nu rezultă existența vreunui act provocator

din partea victimei.

S-a mai stabilit că în momentul

agresiunii inculpatul a acționat cu discernământ integru în baza expertizei

medico – legale psihiatrice.

Sub aspectul laturii civile instanța

a apreciat că fiicele minore ale victimei sunt îndreptățite la o prestație

lunară fiind la majorat și că fiul major al victimei B.G. a suferit un

prejudiciu moral prin uciderea tatălui său, evaluat la 50.000.000 lei daune

morale.

Curtea de Apel Constanța, secția

penală, prin decizia penală nr. 216 din 19 august 2005, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul M.T. considerând nefondate criteriile sale în

sensul că fapta trebuia încadrată în dispozițiile art. 183 C. pen., că se

impunea aplicarea art. 73 lit. b) din același cod, și că pedeapsa a fost greșit

individualizată fiind prea severă.

Astfel, s-a reținut că inculpatul a

acționat cu intenția uciderii victimei, că nu a existat vreun gest provocator

din partea victimei și că pedeapsa a fost corect individualizată.

Împotriva acestei decizii ca și a

hotărârii primei instanțe a declarat recurs în termen legal inculpatul M.T. cum

invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 17 C. proc.

pen., a susținut că în cauză instanța de condamnare este urmarea unei erori grave

de fapt prin neadministrarea unui supliment la expertiza medico – legală care

să precizeze caracterul loviturilor aplicate și că fapta trebuia încadrată în

dispozițiile art. 183 C. pen., moartea victime fiind un rezultat

praeterintenționat.

Recursul declarat este neîntemeiat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt

și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav

prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. a) C. pen.

Probele administrate au confirmat că,

la data de 31 iulie 2004, inculpatul a aplicat victimei bănuită de sustragerea

unor animale, în mai multe rânduri și pe parcursul câtorva ore multiple

lovituri cu furtunul din cauciuc în diverse zone corporale respectiv a capului,

feței, toracelui, antebrațelor, mâinilor, coapselor și picioarelor cauzându-i

hematoame profunde cvasi circulare extinse pe o suprafață de 45-50 % din aria

corporală totală, excoriații, plăgi, fracturi ale coastelor VI și VII hemitorace

stâng toate acestea determinând instalarea decesului.

Explicând mecanismul decesului

morții violente a victimei expertiza medico – legală a concluzionat că ceea ce

a determinat decesul a fost șocul hemoragic și traumatic consecutiv leziunilor

grave menționate.

Or, toate aceste acte materiale de

lovire cu mare intensitate, timp de mai multe ore, cu obiectul contondent

menționat, a victimei, pe aproape jumătate din suprafața corpului, urmate de

abandonarea victimei și neacordarea nici unui ajutor, atestă că, pe plan

subiectiv, inculpatul a urmărit uciderea victimei prin producerea de dureri și

suferințe îndelungate, trezind un sentiment de oroare în rândul comunității

ceea ce caracterizează infracțiunea de omor deosebit de grav, săvârșit prin

cruzimi corect reținută în cauză.

Întrucât hotărârea de condamnare

este conformă cu probele de vinovăție administrate, nu subzistă eroarea gravă

de fapt invocată în recurs care să facă necesară reluarea judecății și

administrarea unor probe suplimentare.

Tot astfel, moartea victimei nefiind

un rezultat praeterintenționat ci unul urmărit de autor, nu poate fi primită

susținerea din recurs în sensul că ar fi incidente dispozițiile art. 183 C.

pen.

Întrucât motivele de casare invocate

sunt neîntemeiate iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența

unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge

recursul declarat, ca nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 216/ P din 19 august

2005 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 1 august 2004 la

21 noiembrie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21

noiembrie 2005.