ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 975/2006

Deliberând asupra recursului penal

de față, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 8/ P din

8 februarie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția penală, a admis cererea

formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, secția de urmărire

penală și criminalistică, privind arestarea provizorie în caz de urgență, în

vederea extrădării, a numitului Ț.A., cetățean al Republicii Moldova.

S-a dispus arestarea preventivă

provizorie a persoanei urmărite pe o perioadă de 20 zile, începând cu data de 8

februarie 2006, ora 21,30.

S-a dispus ca onorariul apărătorului

desemnat din oficiu și onorariul traducătorului trebuie să fie suportate din

fondul Ministerului Justiției.

Ț.A. a fost obligat la cheltuieli

judiciare către stat în cuantum de 200 RON.

Pentru a dispune astfel, Curtea de

Apel Constanța a reținut următoarele:

Cu adresa nr. 92/II/5 din 8 februarie

2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a înaintat Curții de Apel

Constanța, cererea de asistență juridică a autorităților judiciare din

Republica Moldova, prin care se solicită luarea măsurii arestării provizorii a

învinuitului Ț.A. în vederea extrădării.

Cetățeanul moldovean Ț.A. este

urmărit penal de autoritățile judiciare moldovene, pentru comiterea infracțiunilor

de abuz în serviciu, prevăzută de art. 184 C. pen. al Republicii Moldova, exces

de putere, prevăzută de art. 185 C. pen. al Republicii Moldova, fals în acte

publice, prevăzută de art. 18 C. pen. al Republicii Moldova.

Din încheierea din 11 august 2004 a

Judecătoriei sectorului Centru a municipiului Chișinău, rezultă că față de

cetățeanul moldovean s-a luat măsura preventivă sub formă de garanție personală

a lui D.B., I.G., I.B. și S.U. Întrucât A.Ț., deși a fost legal citat nu s-a

prezentat la organele de urmărire penală, iar garanții nu au asigurat

prezentarea lui, prin aceeași încheiere a fost înlocuită măsura preventivă de la

garanție personală la arestarea preventivă pe un termen de 30 zile.

Având în vedere cele mai sus

prezentate, Curtea a constatat că cererea îndeplinește condițiile impuse de art.

46 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei încheieri a

formulat recurs persoana urmărită Ț.A.

Examinând actele și lucrările

dosarului și în raport de dispozițiile art. 46 cu referire la art. 45 alin. (3)

din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie

penală, Înalta Curte constată că recursul nu este admisibil.

Astfel, potrivit textelor de lege

menționate, în caz de urgență, autoritățile competente ale statului solicitant

pentru care arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar înainte de

formularea și transmiterea cererii formale de extrădare, cerere care trebuie să

indice existența unui mandat de arestare preventivă sau unui mandat de

executare a unei pedepse, o expunere a faptelor și a dispozițiilor legale

aplicabile, precum și date referitoare la persoana urmărită.

Măsura arestării provizorii în caz

de urgență se dispune de curtea de apel competentă, printr-o încheiere „dată în

Camera de Consiliu (și nu într-o ședință lipsită de publicitate”, cum greșit a

menționat Curtea de Apel Constanța) și care nu poate fi atacată cu recurs decât

împreună cu hotărârea pronunțată asupra cererii de extrădare.

Înalta Curte constată că

dispozițiile legale citate sunt în concordanță și cu dispozițiile art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., care prevăd că încheierile pot fi atacate cu recurs

numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazului când,

potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

Ori, în cauză, rezultă că încheierea

prin care instanța se pronunță asupra cererii privind arestarea provizorie a

persoanei urmărite poate fi atacată cu recurs numai odată cu hotărârea prin

care se dispune asupra fondului cauzei, respectiv a cererii de extrădare.

În consecință, având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte, conform art. 385

15

pct. 2 lit.

d) C. proc. pen., cu referire la art. 46 raportat la art. 45 alin. (3) din

Legea nr. 302/2004, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de persoana

urmărită Ț.A. împotriva încheierii nr. 8 din 8 februarie 2006 a Curții de Apel

Constanța.

Văzând și dispozițiile art. 190 alin.

(5) C. proc. pen. și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 46 raportat la art. 45 alin. (3)

din Legea nr. 302/2004, respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Ț.A. împotriva

încheierii penale nr. 8/ P din 8 februarie 2006 a Curții de Apel Constanța

pronunțată în dosarul nr. 118/P/2006.

Obligă recurentul la 40 RON,

cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul interpretului de limbă

rusă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 februarie 2006.