ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 15.05.2006

ÎCCJ, Decizia nr. 207/2006

HOTĂRÂRE

15.05.2006

CAMERĂ

other

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Decizia nr. 207/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 811/P/2004 din 2 martie 2003, Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de judecătorii F.M., C.G., F.Ș.

și procurorul N.I., sub aspectul infracțiunii prevăzute de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, la data de 25 martie

2004, petenta SC T. SRL Blaj a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, cu faptul că soluția pronunțată în dosarul nr. 5599/2003,

al Curții de Apel Alba Iulia, este abuzivă și vădit nelegală.

Or, din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat

că un control efectuat în contabilitatea petentei de către organele fiscale, a

constatat nevirarea impozitului pe profit, aferent perioadei 1999 - 2000, în

cota prevăzută de lege.

Drept urmare, în sarcina agentului economic controlat s-a

stabilit obligația plății diferenței de impozit.

Contestația formulată împotriva procesului verbal de

constatare și stabilire a obligației de plată a fost respins de D.G.F.P.C.F.S.

Alba.

Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința nr. 316/CA din 17 aprilie 2004, a admis plângerea formulată de SC T. SRL Blaj, a desființat decizia F.P.C.F.S. Alba și a anulat

procesul-verbal de control.

Prin decizia nr. 785 din 26 august 2002, Curtea de Apel Alba

Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis recursul

declarat de D.G.F.P.C.F.S. Alba și, în rejudecare, a respins plângerea

petentei.

Cererea de revizuire a acestei din urmă hotărâri, formulată

de petentă, a fost respinsă prin decizia nr. 1807 din 24 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Petenta a formulat plângere împotriva judecătorilor care au

format completul de judecată și a procurorului de ședință, fără a solicita, în

mod expres, antrenarea răspunderii penale a magistraților care au participat

anterior la soluționarea cauzei în fond și recurs.

Din examinarea hotărârilor pronunțate în ciclul ordinar al

judecății, a rezultat că situația litigioasă a fost creată de interpretarea

diferită a art. 7 din O.G. nr. 70/1994, republicată, dată de agentul economic

și organul fiscal.

Agentul economic a invocat, pe calea contestației și în

recurs, fără a-l prezenta, un contract de comision, despre care nu se face

vorbire în procesul-verbal de control.

Numai în revizuire, petenta a prezentat două comisioane de

comision, fără dată certă.

Prin urmare, în mod întemeiat instanța a reținut că în cauză

nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și a respins cererea, ca nefondată.

Totodată, nici în sarcina magistraților nu se pot reține

încălcări ale atribuțiilor de serviciu sau ale legii.

Împotriva soluției de netrimitere în judecată, petenta a

formulat plângere, întemeiată pe art. 278

C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin

sentința nr. 667 din 28 noiembrie 2005, a respins plângerea, ca nefondată, apreciind că în raport cu materialul probator administrat, în mod corect s-a

reținut lipsa oricărei manopere dolosive din partea magistraților care au

soluționat cererea de revizuire.

Împotriva hotărârii primei instanțe, petenta SC T. SRL Blaj

a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de casare prevăzute în art.

385