ÎCCJ, Decizia nr. 207/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 811/P/2004 din 2 martie 2003, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de judecătorii F.M., C.G., F.Ș. și procurorul N.I., sub aspectul infracțiunii prevăzute de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, la data de 25 martie 2004, petenta SC T. SRL Blaj a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu faptul că soluția pronunțată în dosarul nr. 5599/2003, al Curții de Apel Alba Iulia, este abuzivă și vădit nelegală.

Or, din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că un control efectuat în contabilitatea petentei de către organele fiscale, a constatat nevirarea impozitului pe profit, aferent perioadei 1999 - 2000, în cota prevăzută de lege. Drept urmare, în sarcina agentului economic controlat s-a stabilit obligația plății diferenței de impozit. Contestația formulată împotriva procesului verbal de constatare și stabilire a obligației de plată a fost respins de D.G.F.P.C.F.S. Alba. Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 316/CA din 17 aprilie 2004, a admis plângerea formulată de SC T. SRL Blaj, a desființat decizia F.P.C.F.S. Alba și a anulat procesul-verbal de control.

Prin decizia nr. 785 din 26 august 2002, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis recursul declarat de D.G.F.P.C.F.S. Alba și, în rejudecare, a respins plângerea petentei. Cererea de revizuire a acestei din urmă hotărâri, formulată de petentă, a fost respinsă prin decizia nr. 1807 din 24 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Petenta a formulat plângere împotriva judecătorilor care au format completul de judecată și a procurorului de ședință, fără a solicita, în mod expres, antrenarea răspunderii penale a magistraților care au participat anterior la soluționarea cauzei în fond și recurs. Din examinarea hotărârilor pronunțate în ciclul ordinar al judecății, a rezultat că situația litigioasă a fost creată de interpretarea diferită a art. 7 din O.G.

nr. 70/1994, republicată, dată de agentul economic și organul fiscal. Agentul economic a invocat, pe calea contestației și în recurs, fără a-l prezenta, un contract de comision, despre care nu se face vorbire în procesul-verbal de control. Numai în revizuire, petenta a prezentat două comisioane de comision, fără dată certă. Prin urmare, în mod întemeiat instanța a reținut că în cauză nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și a respins cererea, ca nefondată. Totodată, nici în sarcina magistraților nu se pot reține încălcări ale atribuțiilor de serviciu sau ale legii. Împotriva soluției de netrimitere în judecată, petenta a formulat plângere, întemeiată pe art. 278 1 C. proc.

pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin sentința nr. 667 din 28 noiembrie 2005, a respins plângerea, ca nefondată, apreciind că în raport cu materialul probator administrat, în mod corect s-a reținut lipsa oricărei manopere dolosive din partea magistraților care au soluționat cererea de revizuire. Împotriva hotărârii primei instanțe, petenta SC T. SRL Blaj a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen. sau a formula critici susceptibile a fi încadrate în vreunul dintre acestea. Pentru termenul din 15 mai 2006, recurenta SC T. SRL Blaj, prin ec. T.N., în calitate de administrator, a depus declarație scrisă privind retragerea recursului.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 385 4 alin. (2) teza ultimă C. proc. pen., cu referire la art. 369 din același cod, Curtea ia act de retragerea recursului declarat de petenta SC T. SRL Blaj împotriva sentinței nr. 667 din 28 noiembrie 2005 a secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, petenta menționată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de petenta SC T. SRL Blaj împotriva sentinței nr. 667 din 28 noiembrie 2005, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 2018/2005. Obligă recurenta menționată, să plătească statului, suma de 260 lei (2.600.000 ROL), cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2006.