ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6530/2004

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1877 din 25 noiembrie 2003, Judecătoria Fălticeni a admis acțiunea de partaj succesoral suplimentar formulată de reclamanții B.(L.)A., B.A.C., B.M., M.B., B.N., B.V.C. și a respins cererea reconvențională a pârâtelor T.F., Z.L., T.V. A constatat că după defuncții B.A. și B.M. în masa succesorală se include și suprafața de 3.600 mp teren situat în locul „Ciulei” evidențiată în titlul de proprietate nr. 1857/2002, evaluată la 4.320.000 lei conform raportului de expertiză întocmit de ing.

I.G., că vocație succesorală au reclamanții cu o cotă indiviză de 13/16 evaluată la 3.510.000 lei și pârâtele cu o cotă indiviză de 3/16, evaluată la 810.000 lei; a atribuit reclamanților în indiviziune suprafața de teren identificată de 2925 mp învecinată cu drumul comunal, L.G., B.C., teren atribuit pârâtelor în indiviziune în suprafață de 675 mp, schița 1 din raportul de expertiză (varianta I) și a obligat pârâtele să plătească reclamantelor 2.674.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că nu sunt dovedite solicitările pârâtelor din cererea reconvențională, respectiv partajarea cotei de ½ dintr-o casă de locuit situată în Satul Valea Glodului, casă ce a fost edificată de către defunctul B.A.

împreună cu prima soție și care a fost demolată de fiul acesteia. În ceea ce privește suprafața de 3600 mp teren s-a reținut că nu a fost inclusă în masa partajabilă inițial stabilită anterior, deoarece nu figura înscrisă în titlul de proprietate cu 833/1994 emis pe numele lui B.A.M., însă, prin sentința civilă nr. 37 din 12 ianuarie 2001 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă și irevocabilă, s-a dispus modificarea titlului, în sensul includerii în el și a suprafeței de 0,36 ha la locul „Ciulei”, suprafață ce a aparținut defunctului B.A., dobândită în 1948, în timp ce era căsătorit cu mama reclamanților. La sistarea indiviziunii s-au avut în vedere dispozițiile art. 741 C. civ., iar la atribuirea loturilor s-a ținut seama de varianta I de lotizare din raportul de expertiză, constituind lotul reclamanților din suprafața de 2.925 mp, iar al pârâtelor din suprafața de 675 mp.

Prin apelul declarat de pârâta T.F., se critică hotărârea instanței de fond sub aspectul modului în care s-a atribuit terenul, în sensul că se impunea partajarea în cote egale de ½ pentru reclamanți și pârâți în indiviziune. Se mai susține că trebuia inclusă în masa partajabilă și casa cea veche, indicată în cererea reconvențională plus îmbunătățirile și că cheltuielile de judecată se impun a fi stabilite în mod egal în sarcina părților. Prin decizia civilă nr. 1244 din 6 mai 2004 a Curții de Apel Suceava s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta T.F., aceasta fiind obligată să plătească 1.000.000 lei cheltuieli de judecată reclamanților intimați.

Instanța de apel a reținut că în mod corect s-a făcut lotizarea și s-a atribuit suprafața de teren în raport de cota revenită reclamanților și pârâților în indiviziune, că s-a făcut dovada neapartenenței la masa succesorală a imobilului casă indicat în cererea reconvențională, iar cheltuielile de judecată s-au stabilit în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâta T.F. Recursul este nefondat. Pârâta nu și-a structurat motivarea recursului în conformitate cu prevederile art. 303 pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recurenta ar fi trebuit să invoce motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc.

civ. și să-și exprime nemulțumirile față de decizia recurată în raport de aceste motive. Ea nu a procedat așa, iar simpla relatare a faptelor procesului nu este suficientă, pentru că recursul nu are un caracter devolutiv. Susținerile recurentei nu fac posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a stării de fapt, condiție legală a „dezvoltării motivelor” implicând determinarea greșelilor anume înregistrate, minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, indicarea probelor pe care se bazează. Pe de altă parte, în cauză nu sunt îndeplinite nici cerințele art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., în sensul că nu există motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu în legătură cu hotărârea atacată. Dar, distinct de cele mai înainte arătate, este de reținut că instanțele au constatat în mod temeinic, interpretând corect probele administrate, că neputându-se partaja, în mod egal imobilul, lotizarea s-a făcut în raport de cotele reclamanților și pârâtelor, care și-au exprimat dorința să rămână în indiviziune, s-a partajat numai bunul dovedit că aparține succesiunii. Față de toate aceste considerente, urmează ca recursul declarat de pârâta T.F. să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta T.F. împotriva deciziei civile nr. 1244 din 6 mai 2004 a Curții de Apel Suceava. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2004.