ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 962/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 11 august 2003 sub nr. 6733 pe rolul Judecătoriei Buzău reclamantul P.C. a chemat în judecată pe pârâta SC E.M.N., sucursala Buzău, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să-l scutească de plata taxelor radio T.V. pe perioada februarie–mai 2003, să oblige pârâta să primească plata numai pentru consumul de energie electrică, să nu mai emită facturi pentru taxe radio T.V. pe două contracte și să o oblige la daune morale de 1.000.000 lei pentru emiterea facturilor radio T.V. la două domicilii. La termenul din 3 septembrie 2003 reclamantul își completează cererea, solicitând și restituirea sumelor încasate cu titlu de taxe radio T.V., conform facturilor depuse la dosar de către el și de către ceilalți coproprietari pe numele său.

Mai solicită și restituirea sumelor pe care le-a plătit pentru rebranșarea la sursa de curent electric care a fost întreruptă prin purtarea abuzivă a pârâtei. Pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamant ca nefondată. Judecătoria Buzău, prin sentința civilă nr. 4516 din 24 septembrie 2003, a respins acțiunea formulată de reclamanți astfel cum a fost completată și precizată ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în esență că odată cu intrarea în vigoare a H.G. nr. 185/2003 și H.G. nr. 186/2003, persoanele fizice și juridice plătitoare a consumului de energie electrică au obligația de a o plăti odată cu taxele privind consumul de energie electrică și taxele lunare radio T.V.

S-a reținut că în conformitate cu aceste dispoziții legale, în situația în care persoanele fizice au mai multe locuințe (ca în cazul în speță) vor plăti aceste taxe doar pentru locuința de domiciliu, cu condiția de a declara pe proprie răspundere, printr-o cerere scrisă, că celelalte locuințe nu sunt locuite, această scutire operează începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea. În consecință, cum această cerere a fost făcută de către reclamant la data de 30 mai 2003, ea nu-și produce efecte pentru trecut și în consecință cererea reclamantului a fost respinsă ca nefondată. În legătură cu cererea referitoare la restituirea sumelor privind debranșarea și rebranșarea la sursa de furnizare a curentului electric, instanța a reținut ca întreruperea furnizării energiei electrice a fost determinată de culpa reclamantului care a refuzat să achite facturile privind consumul de energie electrică și, ca atare, și această pretenție este nefondată.

Față de netemeinicia acestor pretenții și reținând că pârâta a procedat conform dispozițiilor legale, nefăcând nici un abuz, instanța de fond a apreciat că și cererea privind plata daunelor morale nu se justifică. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul invocând motive de nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 3 din 6 ianuarie 2004 a respins ca nefondat apelul. Instanța de apel a constatat că instanța de fond a apreciat corect, având în vedere prevederile H.G. nr. 185 și H.G. nr. 186/2003 că persoanele fizice care plătesc consumul de energie electrică sunt obligate să achite odată cu factura pentru acest serviciu și taxele lunare pentru radio și T.V.

A mai reținut că persoanele care dețin mai multe locuințe și nu beneficiază de scutiri conform legii, vor achita taxele respective doar la locuința unde își au domiciliul cu condiția să declare pe propria răspundere că în celelalte locuințe nu domiciliază nici o persoană. Instanța de apel ca și instanța de fond a apreciat că față de data la care reclamantul a făcut cererea mai înainte menționată, aceasta nu poate avea efecte retroactive. De asemenea a apreciat și în legătură cu celelalte cereri formulate de către reclamant, că sunt neîntemeiate, având în vedere considerentele reținute în hotărârea pronunțată de către instanța de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul la data de 12 ianuarie 2004 (conform datei de pe ștampila poștei, aplicată pe plicul prin care s-a expediat recursul) deci anterior comunicării deciziei recurate care a fost comunicată la data de 14 ianuarie 2004. De menționat că reclamantul a mai înregistrat la data de 5 ianuarie 2005 o completare la motivul de recurs inițial înregistrată la data de 12 ianuarie 2004. Cu privire la această „completare a motivelor de recurs” urmează a constata că sunt tardiv formulate, întrucât termenul de recurs de la comunicarea hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte [art. 303 alin. (3) C. proc. civ.] și în consecință termenul de 15 zile a fost mult depășit respectiv cu peste 11 luni.

În consecință numai motivele de recurs inițial formulate de către reclamant vor fi analizate. În motivarea recursului înregistrat la data de 12 ianuarie 2004, reclamantul a susținut că instanța a analizat superficial motivele invocate în apel și nu a avut în vedere susținerile sale făcute oral. Se mai susține că pârâta intimată a avut un comportament abuziv și prin toate măsurile pe care le-a luat l-a prejudiciat foarte grav. Se mai arată în motivarea recursului că instanța de apel ca și cea de fond a făcut aplicarea greșită în cauză a dispozițiilor H.G. nr. 185 și 186/2003, cu atât mai mult cu cât acestea au fost abrogate la data de 27 august 2007 prin H.G. nr. 977 și H.G. nr. 978 și ca urmare persoanele care beneficiază de scutire de plata taxelor radio și televiziune și cărora li s-au încasat nelegal aceste taxe, vor primi sumele astfel reținute în baza actelor care atestă îndeplinirea condițiilor de scutire.

Se mai susține de către recurent că prin actele pe care le-a depus și care au fost interpretate greșit a făcut dovada că pârâta i-a întrerupt în mod abuziv furnizarea curentului electric, motiv pentru care nu se justifică, ca el să suporte taxele de debranșare și branșare la rețeaua de furnizare a curentului electric. În plus întreaga această activitate abuzivă a pârâtei i-a produs grave prejudicii morale și în consecință pârâta trebuia obligată la plata acestor prejudicii. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Astfel este de reținut în primul rând că recursul nu este structurat și este nemotivat în drept neinvocându-se nici unul dintre motivele pentru care se poate cere modificarea sau casarea unei hotărâri prevăzută de art. 304 pct. 1-10 C. proc.

civ. În acest sens este de observat că susținerile recurentului vizează de fapt o apreciere eronată a probelor administrate, motiv pentru care era prevăzut de pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. care însă a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000 și ca atare el nu mai poate fi analizat nemai constituind motiv de casare. Recursul fiind o cale ordinară de atac care nu are caracter devolutiv, verificarea legalității se face în raport de motivele de casare prevăzute de lege. Având însă în vedere prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. se poate aprecia că o singură susținere a recurentului, respectiv aceea cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor H.G. nr. 185 și 186/2003 se încadrează în motivul de casare prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ. și va fi analizată. De menționat că analiza se va mărgini la aprecierea privind aplicarea corectă sau nu a acestor prevederi legale. Referitor la această problemă urmează a reține că instanțele de fond și apel au făcut o aplicare corectă a prevederilor H.G. nr. 185 și 186 din 28 februarie 2003 prin care persoanele fizice plătitoare de energie electrică sunt obligate la plata taxei pentru serviciile publice de radio și televiziune. Aceste taxe sunt lunare și se achită odată cu factura de energie electrică. De menționat că prin precizările ulterioare făcute în legătură cu plata acestor taxe s-a stabilit că persoanele fizice care dețin mai multe locuințe și nu beneficiază de scutirile prevăzute de hotărârile de guvern mai înainte menționate pot plăti taxe radio-televiziune numai la locuința de domiciliu, cu condiția să declare pe proprie răspundere că în celelalte locuințe nu locuiesc familii sau persoane singure.

De reținut că această scutire operează începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea; în cazul în speță cererea a fost făcută la data de 30 mai 2003, deci pentru perioada februarie-mai 2003 taxele radio-televiziune au fost legal facturate. Împrejurarea că în luna august 2003 au apărut H.G. nr. 977 și nr. 978 nu au relevanță pentru că ele nu pot fi aplicate retroactiv pentru perioada februarie–mai 2003. Deci această susținere este nefondată întrucât pentru considerentele mai înainte arătate instanțele au făcut o aplicare corectă a legii deci nu este îndeplinit motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Întrucât cu privire la celelalte susțineri pentru considerentele arătate la începutul analizei, și față de abrogarea art. 304 pct. 11 C. proc.

civ., nu pot fi analizate, urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva deciziei nr. 3 din 6 ianuarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2005.