ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 962/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11 august 2003 sub nr.

6733 pe rolul Judecătoriei Buzău reclamantul P.C. a chemat în judecată pe

pârâta SC E.M.N., sucursala Buzău, solicitând instanței ca prin hotărârea pe

care o va pronunța să-l scutească de plata taxelor radio T.V. pe perioada

februarie–mai 2003, să oblige pârâta să primească plata numai pentru consumul

de energie electrică, să nu mai emită facturi pentru taxe radio T.V. pe două

contracte și să o oblige la daune morale de 1.000.000 lei pentru emiterea

facturilor radio T.V. la două domicilii.

La termenul din 3 septembrie 2003

reclamantul își completează cererea, solicitând și restituirea sumelor încasate

cu titlu de taxe radio T.V., conform facturilor depuse la dosar de către el și

de către ceilalți coproprietari pe numele său.

Mai solicită și restituirea sumelor

pe care le-a plătit pentru rebranșarea la sursa de curent electric care a fost

întreruptă prin purtarea abuzivă a pârâtei.

Pârâta a depus la dosar o

întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de către

reclamant ca nefondată.

Judecătoria Buzău, prin sentința

civilă nr. 4516 din 24 septembrie 2003, a respins acțiunea formulată de

reclamanți astfel cum a fost completată și precizată ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut în esență că odată cu intrarea în vigoare a H.G. nr.

185/2003 și H.G. nr. 186/2003, persoanele fizice și juridice plătitoare a

consumului de energie electrică au obligația de a o plăti odată cu taxele

privind consumul de energie electrică și taxele lunare radio T.V.

S-a reținut că în conformitate cu

aceste dispoziții legale, în situația în care persoanele fizice au mai multe

locuințe (ca în cazul în speță) vor plăti aceste taxe doar pentru locuința de

domiciliu, cu condiția de a declara pe proprie răspundere, printr-o cerere

scrisă, că celelalte locuințe nu sunt locuite, această scutire operează

începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea.

În consecință, cum această cerere a

fost făcută de către reclamant la data de 30 mai 2003, ea nu-și produce efecte

pentru trecut și în consecință cererea reclamantului a fost respinsă ca

nefondată.

În legătură cu cererea referitoare

la restituirea sumelor privind debranșarea și rebranșarea la sursa de furnizare

a curentului electric, instanța a reținut ca întreruperea furnizării energiei

electrice a fost determinată de culpa reclamantului care a refuzat să achite

facturile privind consumul de energie electrică și, ca atare, și această

pretenție este nefondată.

Față de netemeinicia acestor

pretenții și reținând că pârâta a procedat conform dispozițiilor legale,

nefăcând nici un abuz, instanța de fond a apreciat că și cererea privind plata

daunelor morale nu se justifică.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamantul invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia civilă nr. 3 din 6 ianuarie 2004 a respins ca nefondat apelul.

Instanța de apel a constatat că

instanța de fond a apreciat corect, având în vedere prevederile H.G. nr. 185 și

H.G. nr. 186/2003 că persoanele fizice care plătesc consumul de energie

electrică sunt obligate să achite odată cu factura pentru acest serviciu și

taxele lunare pentru radio și T.V.

A mai reținut că persoanele care

dețin mai multe locuințe și nu beneficiază de scutiri conform legii, vor achita

taxele respective doar la locuința unde își au domiciliul cu condiția să

declare pe propria răspundere că în celelalte locuințe nu domiciliază nici o

persoană.

Instanța de apel ca și instanța de

fond a apreciat că față de data la care reclamantul a făcut cererea mai înainte

menționată, aceasta nu poate avea efecte retroactive.

De asemenea a apreciat și în

legătură cu celelalte cereri formulate de către reclamant, că sunt

neîntemeiate, având în vedere considerentele reținute în hotărârea pronunțată

de către instanța de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul la data de 12 ianuarie 2004 (conform datei de pe ștampila

poștei, aplicată pe plicul prin care s-a expediat recursul) deci anterior

comunicării deciziei recurate care a fost comunicată la data de 14 ianuarie

2004.

De menționat că reclamantul a mai

înregistrat la data de 5 ianuarie 2005 o completare la motivul de recurs

inițial înregistrată la data de 12 ianuarie 2004.

Cu privire la această „completare a

motivelor de recurs” urmează a constata că sunt tardiv formulate, întrucât

termenul de recurs de la comunicarea hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut

mai înainte [art. 303 alin. (3) C. proc. civ.] și în consecință termenul de 15

zile a fost mult depășit respectiv cu peste 11 luni.

În consecință numai motivele de

recurs inițial formulate de către reclamant vor fi analizate.

În motivarea recursului înregistrat

la data de 12 ianuarie 2004, reclamantul a susținut că instanța a analizat

superficial motivele invocate în apel și nu a avut în vedere susținerile sale

făcute oral.

Se mai susține că pârâta intimată a

avut un comportament abuziv și prin toate măsurile pe care le-a luat l-a

prejudiciat foarte grav.

Se mai arată în motivarea recursului

că instanța de apel ca și cea de fond a făcut aplicarea greșită în cauză a

dispozițiilor H.G. nr. 185 și 186/2003, cu atât mai mult cu cât acestea au fost

abrogate la data de 27 august 2007 prin H.G. nr. 977 și H.G. nr. 978 și ca

urmare persoanele care beneficiază de scutire de plata taxelor radio și

televiziune și cărora li s-au încasat nelegal aceste taxe, vor primi sumele

astfel reținute în baza actelor care atestă îndeplinirea condițiilor de

scutire.

Se mai susține de către recurent că

prin actele pe care le-a depus și care au fost interpretate greșit a făcut

dovada că pârâta i-a întrerupt în mod abuziv furnizarea curentului electric,

motiv pentru care nu se justifică, ca el să suporte taxele de debranșare și

branșare la rețeaua de furnizare a curentului electric.

În plus întreaga această activitate

abuzivă a pârâtei i-a produs grave prejudicii morale și în consecință pârâta

trebuia obligată la plata acestor prejudicii.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente.

Astfel este de reținut în primul

rând că recursul nu este structurat și este nemotivat în drept neinvocându-se

nici unul dintre motivele pentru care se poate cere modificarea sau casarea

unei hotărâri prevăzută de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.

În acest sens este de observat că

susținerile recurentului vizează de fapt o apreciere eronată a probelor

administrate, motiv pentru care era prevăzut de pct. 11 al art. 304 C. proc.

civ. care însă a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000 și ca atare el nu mai

poate fi analizat nemai constituind motiv de casare.

Recursul fiind o cale ordinară de

atac care nu are caracter devolutiv, verificarea legalității se face în raport

de motivele de casare prevăzute de lege.

Având însă în vedere prevederile

art. 306 alin. (3) C. proc. civ. se poate aprecia că o singură susținere a

recurentului, respectiv aceea cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor

H.G. nr. 185 și 186/2003 se încadrează în motivul de casare prevăzut de pct. 9

al art. 304 C. proc. civ. și va fi analizată.

De menționat că analiza se va

mărgini la aprecierea privind aplicarea corectă sau nu a acestor prevederi

legale.

Referitor la această problemă

urmează a reține că instanțele de fond și apel au făcut o aplicare corectă a

prevederilor H.G. nr. 185 și 186 din 28 februarie 2003 prin care persoanele

fizice plătitoare de energie electrică sunt obligate la plata taxei pentru

serviciile publice de radio și televiziune.

Aceste taxe sunt lunare și se achită

odată cu factura de energie electrică.

De menționat că prin precizările

ulterioare făcute în legătură cu plata acestor taxe s-a stabilit că persoanele

fizice care dețin mai multe locuințe și nu beneficiază de scutirile prevăzute

de hotărârile de guvern mai înainte menționate pot plăti taxe radio-televiziune

numai la locuința de domiciliu, cu condiția să declare pe proprie răspundere că

în celelalte locuințe nu locuiesc familii sau persoane singure.

De reținut că această scutire

operează începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea; în

cazul în speță cererea a fost făcută la data de 30 mai 2003, deci pentru

perioada februarie-mai 2003 taxele radio-televiziune au fost legal facturate.

Împrejurarea că în luna august 2003

au apărut H.G. nr. 977 și nr. 978 nu au relevanță pentru că ele nu pot fi

aplicate retroactiv pentru perioada februarie–mai 2003.

Deci această susținere este

nefondată întrucât pentru considerentele mai înainte arătate instanțele au

făcut o aplicare corectă a legii deci nu este îndeplinit motivul de casare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Întrucât cu privire la celelalte

susțineri pentru considerentele arătate la începutul analizei, și față de

abrogarea art. 304 pct. 11 C. proc. civ., nu pot fi analizate, urmează a

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.C.

împotriva deciziei nr. 3 din 6 ianuarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2005.