ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2365/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2365/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 11778
din 19 octombrie 2004 pronunțată în dosarul nr. 6137 al Tribunalului București,
secția comercială, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.C. împotriva
SC E.M.S. SA București și în consecință s-a dispus anularea taxelor de radio TV
cuprinse în cele 3 facturi emise în cursul anului 2003.
Totodată, s-au respins capetele de
cerere privind anularea facturilor emise în anul 2002 precum și cele privind
obligarea pârâtei la furnizarea curentului electric și scutirea de plata penalităților
de întârziere.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța de fond a reținut, în esență că, reclamantul în considerarea calității
sale de veteran de război este scutit, conform art. 15 din Legea nr. 244/1994
de la plata taxelor de radioteleviziune motiv pentru care pârâta nu a facturat
contravaloarea acestor servicii până în anul 2003.
Prin urmare, facturile emise în anul
2003 de pârâtă pentru încasarea taxei radio TV au fost nelegal întocmite urmând
a fi anulate.
Referitor însă la anularea facturilor
emise în anul 2002 pentru încasarea contravalorii energiei electrice,
tribunalul a reținut că la data de 27 mai 2002, pârâta, conform obligațiilor
sale contractuale a înlocuit contorul electric, a menționat pe actul întocmit
în acest sens consumul înregistrat până la acea dată. Acest înscris a fost
semnat de reclamant, fără obiecțiuni, astfel încât susținerea reclamantului, în
sensul că acest aparat a fost defect, este nefondată.
De asemenea, au fost respinse ca
nefondate și cererea reclamantului de obligare a pârâtei la furnizarea energiei
electrice în condițiile în care reclamantul nu a mai achitat contravaloarea
energiei electrice din anul 2002.
În privința cererii reclamantului de
scutire de la plata penalităților de întârziere, instanța de fond a reținut că
aceasta este lipsită de obiect întrucât nu rezultă din facturile în litigiu că
pârâta a facturat și penalități.
Apelul declarat de reclamant
împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin decizia comercială
nr. 689 din 20 septembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 383/2005 al Curții de
Apel București, secția a VI-a comercială, instanța de control judiciar
însușindu-și motivarea tribunalului.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs reclamantul criticând-o ca fiind nelegală și pronunțată de instanță prin
interpretarea greșită a probelor administrate.
Astfel, după expunerea stării de
fapt, recurentul invocă faptul că, contrar celor reținute de instanță, nu
datorează contravaloarea energiei electrice facturate de pârâtă. Dat fiind
faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația înlocuirii contorului la
împlinirea perioadei de 10 ani de utilizare, acesta a indicat un consum
exagerat. Dovada în acest sens o constituie faptul că pârâta a procedat la
anularea facturii nr. 989987345, tocmai în considerarea faptului că aceasta
cuprinde date nereale. Cu toate acestea facturile întocmite în anul 2002, pe
baza consumului înregistrat de vechiul contor conțin date eronate impunându-se
anularea lor.
Examinând recursul formulat, prin
prisma motivelor invocate, probelor administrate, Curtea constată că acesta
este nefondat, respingându-l ca atare conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Criticile formulate de recurent în
privința consumului nereal rezultat din facturile emise de pârâtă, sunt
neîntemeiate, astfel cum au reținut ambele instanțe, deoarece odată cu
înlocuirea vechiului contor electric, a fost întocmit bonul de mișcare nr. 0398127,
care consemna și consumul înregistrat. Acest act a fost semnat și de recurent,
situație în care susținerile recurentului în sensul că aparatul de înregistrare
a consumului de energie electrică a fost defect, nu poate fi primită.
Pe cale de consecință, reținând că
recursul este nefondat, acesta a fost respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamantul S.C., împotriva deciziei comerciale nr. 689 din 29
septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie
2006.