ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1647/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 14 noiembrie 2005, petiționara D.F. a făcut contestație în anulare împotriva deciziei nr. 5694 pronunțată la 10 octombrie 2005 de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând motivul prevăzut de art. 386 lit. c) și d) C. proc. pen. Din actele și lucrările dosarului se constată că cererea este nefondată. Astfel, prin sentința penală nr. 29 din 26 iulie 2005 a Curții de Apel Iași a fost respinsă plângerea petiționarei cu motivarea că soluția de clasare a plângerii împotriva lucrătorilor de poliție este corectă, neexistând indicii de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, denunțare calomnioasă, favorizarea infractorilor și arestare nelegală reclamate.

Recursul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 5694 din 10 octombrie 2005 a Înaltei Curte de Casație și Justiție. Cazurile de contestație în anulare invocate de petiționară nu sunt aplicabile în cauză. Astfel, potrivit art. 386 lit. c 1 ) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ) cu privire la care existau probe la dosar, iar potrivit lit. d) a aceluiași articol, când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă. Obiectul judecății în cauza supusă cererii de contestație în anulare l-a constituit plângerea împotriva actelor procurorului reglementată de art. 278 și următoarele C. proc.

pen. Cum petenta nu numai că nu a fost condamnată în condițiile în care instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unor cauze de încetare a procesului, dar dimpotrivă dorește ca făptuitorii să fie condamnați pentru faptele reclamate, contestația în anulare nu poate fi admisă. În același timp este de observat că împotriva petentei nu au fost pronunțate două hotărâri definitive pentru aceeași faptă, situație cu care de asemenea contestația în anulare nu poate fi admisă. Așa fiind, urmează ca cererea de contestație în anulare să fie respinsă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea D.F. împotriva deciziei penale nr. 5694 din 10 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatoarea la plata sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2006.