ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2956/2007

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2411/1/2007 din 12 martie 2007, contestatorul T.L.D. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 434 din 25 ianuarie 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 15874/1/2006. În motivarea contestației condamnatul a arătat că împotriva sa s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă, invocând în acest sens prevederile art. 386 lit. d) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 434 din 25 ianuarie 2007, înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare de contestatorul T.L.D., împotriva deciziei penale nr. 5547 din 26 septembrie 2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În motivarea acestei hotărâri rămasă definitivă, s-a reținut că în cauză nu este incident cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen., prin decizia nr. 5547 din 26 septembrie 2006 fiind respins, ca nefondat, recursul declarat de contestator împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale în dosarul nr. 389/P/2005 al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Totodată, s-a constatat că acest caz de contestație în anulare operează în situația în care autoritatea de lucru judecat este violată prin aceea că împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive, pentru aceeași faptă, situație neregăsită în cazul de față. Împotriva decizia penală nr. 434 din 25 ianuarie 2007, contestatorul a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc.

pen. Ca urmare cauza a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub numărul 15874/1/2006, fiind fixat termen la data de 20 aprilie 2007, când cauza a fost amânată pentru lipsa dosarului nr. 15874/1/2006, în care a fost pronunțată decizia contestată, și ulterior la data de 1 iunie 2007. Concluziile reprezentantul Ministerului Public au fost consemnate în detaliu, în partea introductivă a prezentei hotărâri. Examinând contestația în anulare formulată de în raport cu motivele invocate ce au fost întemeiate pe dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc. pen., înalta Curte apreciază ca aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta. În conformitate cu art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârii penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (l) lit. f) – i) cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă. Conform art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea penală, invocarea motivelor pe care se sprijină prevăzute de art. 386 C. proc. pen., sus enunțate, precum și invocarea dovezilor în susținerea căii extraordinare de atac depuse la dosarul cauzei. Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc decât ulterior admiterii în principiu a acesteia, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen. În atare situație, înalta Curtea, constatând că contestația nu se sprijină pe unul din motivele prevăzute de art. 386 C. proc.

pen., că nu se invocă și nu se depun dovezi în sensul unor motive din cele prevăzute expres și limitativ de art. 386 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul T.L.D. împotriva deciziei penale nr. 434 din 25 ianuarie 2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 15874/1/2006. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iunie 2007.