ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2956/2007

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată

sub nr. 2411/1/2007 din 12 martie 2007, contestatorul T.L.D. a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 434 din 25 ianuarie 2007 a

înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 15874/1/2006.

În motivarea contestației condamnatul a arătat că împotriva sa s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă, invocând în acest sens

prevederile art. 386 lit. d) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 434 din 25 ianuarie 2007, înalta Curte de

Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare de contestatorul

T.L.D., împotriva deciziei penale nr. 5547 din 26 septembrie 2006 a înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În motivarea acestei hotărâri rămasă definitivă, s-a reținut că în

cauză nu este incident cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen., prin

decizia nr. 5547 din 26 septembrie 2006 fiind respins, ca nefondat, recursul

declarat de contestator împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale în

dosarul nr. 389/P/2005 al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Totodată, s-a constatat că acest caz de contestație în anulare operează în

situația în care autoritatea de lucru judecat este violată prin aceea că

împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive, pentru aceeași

faptă, situație neregăsită în cazul de față.

Împotriva decizia penală nr. 434 din 25 ianuarie 2007, contestatorul a

formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. d) C.

proc. pen.

Ca urmare cauza a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, sub numărul 15874/1/2006, fiind fixat termen la

data de 20 aprilie 2007, când cauza a fost amânată pentru lipsa dosarului nr. 15874/1/2006,

în care a fost pronunțată decizia contestată, și ulterior la data de 1 iunie

2007.

Concluziile reprezentantul Ministerului Public au fost consemnate în

detaliu, în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând contestația în anulare formulată de în raport cu motivele invocate

ce au fost întemeiate pe dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc. pen., înalta

Curte apreciază ca aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor

arăta.

În conformitate cu art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârii penale

definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a

judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de

către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de

încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (l) lit. f)

– i) cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive

pentru aceeași faptă.

Conform art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu

a contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a

cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea

penală, invocarea motivelor pe care se sprijină prevăzute de art. 386 C. proc.

pen., sus enunțate, precum și invocarea dovezilor în susținerea căii

extraordinare de atac depuse la dosarul cauzei.

Prin urmare, examinarea temeiniciei contestației nu poate avea loc

decât ulterior admiterii în principiu a acesteia, constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen.

În atare situație, înalta Curtea, constatând că contestația nu se

sprijină pe unul din motivele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., că nu se

invocă și nu se depun dovezi în sensul unor motive din cele prevăzute expres și

limitativ de art. 386 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația

în anulare formulată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la

plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

contestatorul T.L.D. împotriva deciziei penale nr. 434 din 25 ianuarie 2007 a

înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 15874/1/2006.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 iunie 2007.