ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3086/2006

Deliberând asupra cauzei penale de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

acestei instanțe sub nr. 5768/172006, petentul D.C. a formulat contestație în

anulare împotriva încheierii nr. 1953 din 27 martie 2006, pronunțată în dosarul

nr. 2066/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin

care i s-a respins cererea de strămutare a cauzei care formează obiectul

dosarului nr. 6257/2004 al Judecătoriei Giurgiu.

În vederea soluționării cauzei, a

fost atașat dosarul nr. 2066/1/2006 al acestei instanțe.

Examinând cererea de contestație,

potrivit art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta nu este

admisibilă.

Potrivit art. 386 C. proc. pen.,

contestația în anulare poate fi formulată împotriva hotărârilor definitive în

următoarele cazuri: când procedura de citare a părții pentru termenul la care

s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform

legii, când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța

de recurs a fost în imposibilitate de a prezenta și de a încunoștința instanța

despre această împiedicare; când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei

cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (2)

lit. f) - i

1

), cu privire la care erau probe în dosar; când

împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași

faptă.

Având în vedere caracterul de cale

de atac extraordinară, legiuitorul a prevăzut expres și limitativ, după cum

rezultă din textul de lege anterior menționat, cazurile în care se poate

formula contestație în anulare.

Contestatorul, prin cererea

formulată, solicită anularea unei încheieri care a avut ca obiect soluționarea

unei cereri de strămutare formulată în temeiul art. 55 – art. 61 C. proc. pen.

Din analiza dispozițiilor art. 386 C.

proc. pen., se constată că o astfel de hotărâre nu poate fi atacată pe calea contestației

în anulare, nefiind pe de o parte hotărâre pronunțată în recurs, iar pe de altă

parte, datorită specificului ei prin pronunțarea unei hotărâri prin care se

soluționează o cerere de strămutare nu pot fi încălcate dispozițiile legale

privind autoritatea de lucru judecat [(caz prevăzut de dispozițiile art. 386 lit.

d) C. proc. pen.)].

În consecință, având în vedere

considerentele expuse, contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul D.C. împotriva încheierii nr.

1953 din 27 martie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în dosar nr. 2066/1/2006.

Obligă contestatorul la plata sumei

de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 mai  2006.