ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3086/2006

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 5768/172006, petentul D.C. a formulat contestație în anulare împotriva încheierii nr. 1953 din 27 martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 2066/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care i s-a respins cererea de strămutare a cauzei care formează obiectul dosarului nr. 6257/2004 al Judecătoriei Giurgiu. În vederea soluționării cauzei, a fost atașat dosarul nr. 2066/1/2006 al acestei instanțe. Examinând cererea de contestație, potrivit art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă. Potrivit art. 386 C. proc.

pen., contestația în anulare poate fi formulată împotriva hotărârilor definitive în următoarele cazuri: când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii, când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (2) lit. f) - i 1 ), cu privire la care erau probe în dosar; când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Având în vedere caracterul de cale de atac extraordinară, legiuitorul a prevăzut expres și limitativ, după cum rezultă din textul de lege anterior menționat, cazurile în care se poate formula contestație în anulare. Contestatorul, prin cererea formulată, solicită anularea unei încheieri care a avut ca obiect soluționarea unei cereri de strămutare formulată în temeiul art. 55 – art. 61 C. proc. pen. Din analiza dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., se constată că o astfel de hotărâre nu poate fi atacată pe calea contestației în anulare, nefiind pe de o parte hotărâre pronunțată în recurs, iar pe de altă parte, datorită specificului ei prin pronunțarea unei hotărâri prin care se soluționează o cerere de strămutare nu pot fi încălcate dispozițiile legale privind autoritatea de lucru judecat [(caz prevăzut de dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc.

pen.)]. În consecință, având în vedere considerentele expuse, contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul D.C. împotriva încheierii nr. 1953 din 27 martie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosar nr. 2066/1/2006. Obligă contestatorul la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2006.