ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4282/2006

Deliberând asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

acestei instanțe sub nr. 7375/1/2006, contestatorul M.M. a formulat contestație

în anulare împotriva deciziei penale nr. 2336 din 10 aprilie 2006 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 21963/1/2006.

În vederea soluționării contestației

în anulare a fost atașat dosarul nr. 21963/1/2006, în care a fost pronunțată

decizia a cărei anulare o solicită contestatorul M.M.

Fiind o cale extraordinară de atac,

legiuitorul a prevăzut expres și limitativ cazurile de folosire a acestei

instituții.

Astfel, potrivit art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârii definitive se poate face contestație în anulare când:

procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs nu a fost îndeplinită potrivit legii, partea dovedește că la

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această

împiedicare, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare

a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i

1

)

C. proc. pen., cu privire la care existau probe la dosar; împotriva unei

persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

În speță, obiectul cauzei îl

constituie recurs împotriva hotărârii prin care s-a respins plângerea formulată

împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

În raport de dispozițiile art. 391 C.

proc. pen., Înalta Curte, examinând lucrările dosarului, constată că prezenta

contestație în anulare nu este admisibilă, în cauză neregăsindu-se nici unul

din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Astfel, se constată că la termenul

când s-a soluționat recursul contestatorul a fost prezent în instanță, iar

cauza cu care a fost investită instanța nu este susceptibilă de aplicarea

dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. f) - i

1

) C. proc. pen.,

referitoare la încetarea procesului penal și de asemenea, nu poate fi vorba de

încadrarea principiului autorității de lucru judecat, motiv care ar interzice

executarea acțiunii penale, de două ori pentru aceeași faptă și în legătură cu

același făptuitor [(art. 10 lit. j) C. proc. pen.)].

În consecință, constatând că cererea

formulată de contestatorul M.M. nu se încadrează în prevederile art. 386 C.

proc. pen., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată

de contestatorul M.M. împotriva deciziei penale nr. 2336 din 10 aprilie 2006 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă contestatorul la plata sumei

de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iulie 2006.