ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5849/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5849/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ, reclamanta M.R., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap, Comisia Județeană Brăila pentru Expertiza Medicală a Persoanelor cu Handicap, Ministerul Sănătății și Consiliul Județean Brăila, a solicitat anularea certificatului nr. 2196 din 18 iulie 2002, prin care s-a constatat că nu s-a încadrat în categoria persoanelor cu handicap, precum și a deciziei nr. 2958 din 18 noiembrie 2002, prin care au fost menținute constatările făcute prin actul menționat. De asemenea, a solicitat a se constata că se încadrează în categoria persoanelor cu handicap accentuat, așa încât este îndreptățită la protecția socială, conferită prin O.U.G.
nr. 102/1999, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 519/2002. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în anul 1987 s-a îmbolnăvit de cancer la sânul drept, pe parcursul anilor a urmat mai multe tratamente medicale, astfel încât a fost încadrată în urmă cu 10 ani, în gradul II de invaliditate, iar prin actul medical contestat s-a constatat că nu se mai încadrează în acest grad de invaliditate. Prin sentința civilă nr. 240/F din 20 decembrie 2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta M.R. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin nici un mijloc de probă, reclamanta nu a contrazis constatările medicale în ceea ce o privește.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs, M.R., care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că soluția este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de fond: - a ajuns în mod greșit la concluzia că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1 din Legea nr. 29/1990; - a aprobat efectuarea unei expertize medicale, dar a renunțat nejustificat la administrarea acestei probe; - nu s-a pronunțat cu privire la excepția de nelegalitate a Ordinului Ministerului Sănătății și Familiei nr. 726/2002. Recursul este întemeiat. Într-adevăr, prin cererea aflată la dosarul nr. 606/2003, recurenta-reclamantă a invocat excepția nelegalității Ordinului Ministerului Sănătății și Familiei nr. 726/2002 care a constituit temeiul emiterii actelor administrative a căror anulare a cerut-o prin acțiunea introductivă, însă instanța de fond a omis să o analizeze și să se pronunțe asupra acesteia.
De asemenea, din încheierea de ședință din data de 25 octombrie 2004, rezultă că instanța de fond, la cererea recurentei-reclamante, a admis proba cu efectuarea unei expertize medico-legale, dar, din eroare, s-a cerut efectuarea acestei expertize la Institutul Național de Expertize Medicale și Recuperarea Capacității de Muncă, iar ulterior s-a renunțat la administrarea acestei probe. Or, potrivit prevederilor generale ale O.G. nr. 1/2000, privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină-legală, republicată, activitatea de medicină-legală se realizează prin Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici”, precum și prin institutele și serviciile de medicină legală din subordinea acestuia, în atribuțiile cărora intră și efectuarea expertizelor medico-legale, potrivit competențelor fiecărei structuri.
Astfel fiind, instanța de fond, admițând administrarea unei probe cu expertiza medico-legală, a dispus ca efectuarea acesteia să fie făcută de o instituție necompetentă legal, după care a renunțat nemotivat la administrarea acesteia, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. În concluzie, cele două motive analizate mai sus impun casarea cu trimitere pentru rejudecarea cauzei, potrivit dezlegărilor date, urmând ca celelalte critici formulate în recurs să fie cercetate ca apărări de către instanța de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de M.R. împotriva sentinței civile nr. 240/F din 20 decembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.