ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5849/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ, reclamanta M.R., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea

Națională pentru Persoane cu Handicap, Comisia Județeană Brăila pentru

Expertiza Medicală a Persoanelor cu Handicap, Ministerul Sănătății și Consiliul

Județean Brăila, a solicitat anularea certificatului nr. 2196 din 18 iulie

2002, prin care s-a constatat că nu s-a încadrat în categoria persoanelor cu

handicap, precum și a deciziei nr. 2958 din 18 noiembrie 2002, prin care au

fost menținute constatările făcute prin actul menționat.

De asemenea, a solicitat a se

constata că se încadrează în categoria persoanelor cu handicap accentuat, așa

încât este îndreptățită la protecția socială, conferită prin O.U.G. nr.

102/1999, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 519/2002.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că în anul 1987 s-a îmbolnăvit de cancer la sânul drept, pe parcursul

anilor a urmat mai multe tratamente medicale, astfel încât a fost încadrată în

urmă cu 10 ani, în gradul II de invaliditate, iar prin actul medical contestat

s-a constatat că nu se mai încadrează în acest grad de invaliditate.

Prin sentința civilă nr. 240/F din

20 decembrie 2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta M.R.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că prin nici un mijloc de probă, reclamanta nu a

contrazis constatările medicale în ceea ce o privește.

Împotriva sentinței sus menționate a

declarat recurs, M.R., care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și a susținut că soluția este nelegală și netemeinică, deoarece instanța de

fond:

- a ajuns în mod greșit la concluzia

că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1 din Legea nr. 29/1990;

- a aprobat efectuarea unei

expertize medicale, dar a renunțat nejustificat la administrarea acestei probe;

- nu s-a pronunțat cu privire la

excepția de nelegalitate a Ordinului Ministerului Sănătății și Familiei nr.

726/2002.

Recursul este întemeiat.

Într-adevăr, prin cererea aflată la

dosarul nr. 606/2003, recurenta-reclamantă a invocat excepția nelegalității

Ordinului Ministerului Sănătății și Familiei nr. 726/2002 care a constituit

temeiul emiterii actelor administrative a căror anulare a cerut-o prin acțiunea

introductivă, însă instanța de fond a omis să o analizeze și să se pronunțe

asupra acesteia.

De asemenea, din încheierea de

ședință din data de 25 octombrie 2004, rezultă că instanța de fond, la cererea

recurentei-reclamante, a admis proba cu efectuarea unei expertize

medico-legale, dar, din eroare, s-a cerut efectuarea acestei expertize la

Institutul Național de Expertize Medicale și Recuperarea Capacității de Muncă,

iar ulterior s-a renunțat la administrarea acestei probe.

Or, potrivit prevederilor generale

ale O.G. nr. 1/2000, privind organizarea activității și funcționarea

instituțiilor de medicină-legală, republicată, activitatea de medicină-legală

se realizează prin Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici”,

precum și prin institutele și serviciile de medicină legală din subordinea

acestuia, în atribuțiile cărora intră și efectuarea expertizelor medico-legale,

potrivit competențelor fiecărei structuri.

Astfel fiind, instanța de fond,

admițând administrarea unei probe cu expertiza medico-legală, a dispus ca

efectuarea acesteia să fie făcută de o instituție necompetentă legal, după care

a renunțat nemotivat la administrarea acesteia, ceea ce constituie o încălcare

a prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

În concluzie, cele două motive

analizate mai sus impun casarea cu trimitere pentru rejudecarea cauzei,

potrivit dezlegărilor date, urmând ca celelalte critici formulate în recurs să

fie cercetate ca apărări de către instanța de rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.R.

împotriva sentinței civile nr. 240/F din 20 decembrie 2004 a Curții de Apel

Galați, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 decembrie 2005.