ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3239/2006

Deliberând asupra recursului de

față, în condițiile art. 256 constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 11 mai

2004 pe rolul Tribunalului Mureș, reclamanții S.M., ș.a., reprezentați de

avocat J.I.J., au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul județean Mureș pentru

a se constata că imobilul situat în Târgu Mureș, înscris în C.F. Târgu Mureș

nr.top. 329/1/1 (casă de locuit cu teren aferent în suprafață de 1246 mp) a

fost preluat fără titlu valabil.

Prin acțiune s-a mai solicitat

obligarea pârâtului să emită dispoziție motivată în baza art. 23 alin. (1) Legea

nr. 10/2001, de restituire în natură a imobilului.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că imobilul a fost proprietatea fraților S.E. (soțul reclamantei M.), E.S.

și S.A.

Imobilul a fost preluat de stat prin

sentința civilă nr. 1312/1955 ca bun părăsit deoarece coproprietarii au fost

închiși în lagărul de la Auschwitz. Dintre aceștia au supraviețuit numai S.E.

și E.S., S.A., minora, decedând în 1944. S-a arătat că acea sentință

judecătorească care nu le-a fost niciodată comunicată este nulă, fiind

pronunțată și împotriva unei persoane decedate (A.).

Față de depunerea de către pârâtă a

dispozițiilor nr. 23 din 18 februarie 2004 și nr. 49 din 25 martie 2004 prin

care s-a respins notificarea reclamanților, aceștia și-au precizat acțiunea în

sensul că au solicitat în petitul doar obligarea pârâtei să le restituie în

natură bunul.

Tribunalul Mureș prin sentința

civilă nr. 1194 din 11 noiembrie 2004 a admis în parte contestația. A modificat

art. 2 din dispoziția nr. 24 din 18 februarie 2004 și art. 1 din dispoziția nr.

49 din 25 martie 2004 în sensul stabilirii de despăgubiri pentru imobilul

revendicat în cuantum de 4.180.727.000 lei. Au fost menținute celelalte

dispoziții.

Au fost respinse celelalte capete de

cerere din acțiune și din precizările ulterioare.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că pe parcursul procesului pârâtul prin reprezentant a

propus un alt mod de calcul al despăgubirilor ajungând la valoarea de

4.180.727.000 lei fiind de acord cu modificarea dispoziției cu această sumă.

S-a mai reținut că în prezent

imobilul este folosit de Centrul județean pentru conservarea și promovarea

culturii tradiționale, instituție publică de interes județean. Ca urmare

conform dispozițiilor O.U.G. nr. 184/2002 s-a constatat că asemenea imobile

sunt exceptate de la restituirea în natură, iar imobilul a fost preluat

printr-o hotărâre judecătorească nemodificată.

Curtea de Apel Târgu Mureș prin

decizia nr. 186 A din 15 aprilie 2005 a admis apelul reclamantului, a schimbat

în tot sentința atacată și a admis contestația în parte.

A fost anulată dispoziția nr. 23 din

18 februarie 2004 și dispoziția nr. 49 din 25 martie 2004, și a fost obligat

pârâtul să restituie în natură imobilul.

A fost respinsă cererea de obligare

a pârâtului la cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut că deși imobilul a fost preluat cu titlu, printr-o hotărâre

judecătorească cu respectarea Decretului nr. 111/1951, este de observat că

actul normativ în baza căruia s-a pronunțat hotărârea, este susceptibil de a fi

considerat că nu produce efecte pentru că era contrar constituției în vigoare în

acel moment, cu încălcarea art. 8 care recunoștea și proteja dreptul de

proprietate.

S-a apreciat în acest fel că nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 16/1/ Legea nr. 10/2001 și imobilul poate fi

restituit în natură.

Împotriva acestei hotărâri pârâtul a

declarat în termen legal recurs.

Recursul a fost întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticându-se în esență decizia

pentru greșita constatare că imobilul ar fi trecut în proprietatea statului

fără titlu, deoarece sentința judecătorească de preluare nu a fost desființată.

S-a mai arătat că imobilul face

parte din domeniul public și în temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

a fost înaintată guvernului o listă cuprinzând imobilele ce intră sub incidența

acestui articol, pe acea listă aflându-se și imobilul în discuție.

Recurentul a mai arătat că s-au

investit sume considerabile în repararea imobilului (înlocuirea acoperișului)

situație de natură să sporească valoarea acestuia. În eventualitatea unei restituiri

în natură, s-a solicitat a se avea în vedere că acordarea folosinței

imobilului, instituție publică, până la concurența sumei investite, acestui

pârât, ar crea avantajul de timp pentru acesta în realizarea mutării. S-a

apreciat că această cerere de recuperare a investiției se poate admite și în

această fază procesuală, nefiindu-i imputabile fluctuațiile legislative.

Recursul nu este fondat și se va

respinge pentru următoarele considerente:

Dispozițiile Legii nr. 10/2001 în

temeiul cărora s-a făcut cererea de restituire de către reclamanți au fost

corect aplicate la cazul în speță iar modificările aduse acestei legi până la

forma în vigoare publicată în M. Of. nr. 798 din 2 septembrie 2005 au

consolidat soluția atacată.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. e)

din lege sunt considerate imobile preluate abuziv imobilele considerate a fi

abandonate în baza unor hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretul

nr. 111/1951.

Cât privește situațiile reglementate

de art. 16 din lege, critica nu mai poate fi primită. Soluția legiuitorului

pentru cazul imobilelor având destinația arătată de anexa 2 lit. a) (printre

acestea și cele ocupate de instituții culturale) fiind explicită: „foștilor

proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora li se restituie imobilul în

proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la

doi ani”.

Sub acest din urmă aspect temerea

recurentului ce a determinat formularea unor pretenții în raport de

reclamanții-intimați în această fază procesuală, cerere inadmisibilă, este

eliminată. Desigur că nimic nu împiedică pe pârâtul-recurent să-și valorifice

pretențiile cu respectarea regulilor procedurale înscrise pentru orice acțiune

în justiție.

Pentru considerentele arătate văzând

și dispozițiile art. 312 c. proc. civ. se va respinge recursul ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Consiliul județean Mureș împotriva deciziei civile nr.

186/A din 15 aprilie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

28 martie

2006.