ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3239/2006

Deliberând asupra recursului de față, în condițiile art. 256 constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 11 mai 2004 pe rolul Tribunalului Mureș, reclamanții S.M., ș.a., reprezentați de avocat J.I.J., au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul județean Mureș pentru a se constata că imobilul situat în Târgu Mureș, înscris în C.F. Târgu Mureș nr.top. 329/1/1 (casă de locuit cu teren aferent în suprafață de 1246 mp) a fost preluat fără titlu valabil. Prin acțiune s-a mai solicitat obligarea pârâtului să emită dispoziție motivată în baza art. 23 alin. (1) Legea nr. 10/2001, de restituire în natură a imobilului. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că imobilul a fost proprietatea fraților S.E.

(soțul reclamantei M.), E.S. și S.A. Imobilul a fost preluat de stat prin sentința civilă nr. 1312/1955 ca bun părăsit deoarece coproprietarii au fost închiși în lagărul de la Auschwitz. Dintre aceștia au supraviețuit numai S.E. și E.S., S.A., minora, decedând în 1944. S-a arătat că acea sentință judecătorească care nu le-a fost niciodată comunicată este nulă, fiind pronunțată și împotriva unei persoane decedate (A.). Față de depunerea de către pârâtă a dispozițiilor nr. 23 din 18 februarie 2004 și nr. 49 din 25 martie 2004 prin care s-a respins notificarea reclamanților, aceștia și-au precizat acțiunea în sensul că au solicitat în petitul doar obligarea pârâtei să le restituie în natură bunul.

Tribunalul Mureș prin sentința civilă nr. 1194 din 11 noiembrie 2004 a admis în parte contestația. A modificat art. 2 din dispoziția nr. 24 din 18 februarie 2004 și art. 1 din dispoziția nr. 49 din 25 martie 2004 în sensul stabilirii de despăgubiri pentru imobilul revendicat în cuantum de 4.180.727.000 lei. Au fost menținute celelalte dispoziții. Au fost respinse celelalte capete de cerere din acțiune și din precizările ulterioare. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că pe parcursul procesului pârâtul prin reprezentant a propus un alt mod de calcul al despăgubirilor ajungând la valoarea de 4.180.727.000 lei fiind de acord cu modificarea dispoziției cu această sumă. S-a mai reținut că în prezent imobilul este folosit de Centrul județean pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale, instituție publică de interes județean.

Ca urmare conform dispozițiilor O.U.G. nr. 184/2002 s-a constatat că asemenea imobile sunt exceptate de la restituirea în natură, iar imobilul a fost preluat printr-o hotărâre judecătorească nemodificată. Curtea de Apel Târgu Mureș prin decizia nr. 186 A din 15 aprilie 2005 a admis apelul reclamantului, a schimbat în tot sentința atacată și a admis contestația în parte. A fost anulată dispoziția nr. 23 din 18 februarie 2004 și dispoziția nr. 49 din 25 martie 2004, și a fost obligat pârâtul să restituie în natură imobilul. A fost respinsă cererea de obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei decizii s-a reținut că deși imobilul a fost preluat cu titlu, printr-o hotărâre judecătorească cu respectarea Decretului nr. 111/1951, este de observat că actul normativ în baza căruia s-a pronunțat hotărârea, este susceptibil de a fi considerat că nu produce efecte pentru că era contrar constituției în vigoare în acel moment, cu încălcarea art. 8 care recunoștea și proteja dreptul de proprietate. S-a apreciat în acest fel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 16/1/ Legea nr. 10/2001 și imobilul poate fi restituit în natură. Împotriva acestei hotărâri pârâtul a declarat în termen legal recurs. Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticându-se în esență decizia pentru greșita constatare că imobilul ar fi trecut în proprietatea statului fără titlu, deoarece sentința judecătorească de preluare nu a fost desființată.

S-a mai arătat că imobilul face parte din domeniul public și în temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a fost înaintată guvernului o listă cuprinzând imobilele ce intră sub incidența acestui articol, pe acea listă aflându-se și imobilul în discuție. Recurentul a mai arătat că s-au investit sume considerabile în repararea imobilului (înlocuirea acoperișului) situație de natură să sporească valoarea acestuia. În eventualitatea unei restituiri în natură, s-a solicitat a se avea în vedere că acordarea folosinței imobilului, instituție publică, până la concurența sumei investite, acestui pârât, ar crea avantajul de timp pentru acesta în realizarea mutării. S-a apreciat că această cerere de recuperare a investiției se poate admite și în această fază procesuală, nefiindu-i imputabile fluctuațiile legislative.

Recursul nu este fondat și se va respinge pentru următoarele considerente: Dispozițiile Legii nr. 10/2001 în temeiul cărora s-a făcut cererea de restituire de către reclamanți au fost corect aplicate la cazul în speță iar modificările aduse acestei legi până la forma în vigoare publicată în M. Of. nr. 798 din 2 septembrie 2005 au consolidat soluția atacată. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. e) din lege sunt considerate imobile preluate abuziv imobilele considerate a fi abandonate în baza unor hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretul nr. 111/1951. Cât privește situațiile reglementate de art. 16 din lege, critica nu mai poate fi primită.

Soluția legiuitorului pentru cazul imobilelor având destinația arătată de anexa 2 lit. a) (printre acestea și cele ocupate de instituții culturale) fiind explicită: „foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la doi ani”. Sub acest din urmă aspect temerea recurentului ce a determinat formularea unor pretenții în raport de reclamanții-intimați în această fază procesuală, cerere inadmisibilă, este eliminată. Desigur că nimic nu împiedică pe pârâtul-recurent să-și valorifice pretențiile cu respectarea regulilor procedurale înscrise pentru orice acțiune în justiție. Pentru considerentele arătate văzând și dispozițiile art. 312 c. proc.

civ. se va respinge recursul ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul județean Mureș împotriva deciziei civile nr. 186/A din 15 aprilie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2006.