ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 375/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 375/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului

de față, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 2918 din 22 decembrie 2006, Tribunalul Mureș

a

admis contestația formulata de

contestatoarele C.G.R. și

M.E.L. împotriva

deciziei nr. 38 din S aprilie 2006 emisă de

intimata A.N.A.R. – D.A. Mureș.

A dispus modificarea deciziei atacate

în sensul restituirii în natură contestatoarelor, în cote egale, a imobilului

înscris în c.f. 121 P. nr. top. lî. 10/2/6 teren în suprafață de 1217m.p. și

construcții cu destinație actuală, sediul formației de lucru P.

S-a dispus întabularea dreptului de

coproprietate în cartea funciară.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel pârâta și a solicitat schimbarea în tot a

hotărârii atacate în sensul obligării A.N.A.

R. în calitate de deținător al imobilului revendicat în

baza Legii nr. 10/2001 la măsuri reparatorii prin echivalent.

Pe parcursul

judecării apelului, reclamanta M.E.L. a

decedat,

fiind introduși în. cauză moștenitorii acesteia, M.V. și M.G.M.

Prin decizia nr.19/ IA din 11

februarie 2010, Curtea de Apel Târgui Mureș

a admis apelul declarat de pârâta A.N.A.R. – D.A. Mureș

împotriva sentinței civile nr. 2918 din 22 decembrie 2006, pronunțată de

Tribunalul Mureș.

A schimbat în tot hotărârea atacată în

sensul că a respins contestația

formulată

de con testatoarele C.G.R. și M.E.

L., decedată, continuată prin

moștenitorii M.V. și M.G.M., împotriva deciziei nr. 38 din 5 aprilie 2006 emisă

de intimata A.N.A.R. – D.A. Mureș,

Prin decizia nr. 6173 din 10 octombrie

2012, Înalta Curte de Casație și Justiție

a

admis recursul declarat de reclamanții C.G.R., M.V. și M.G.M. împotriva

deciziei nr. 19/ A din 11 februarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale.

A dispus casarea

deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță de apel.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de recurs a reținut că prin notificarea formulată de petentele C.G.R.

și M.E.L., în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a solicitat restituirea în natură a

imobilului situat în localitatea P., str. Gorgenyaija, județul Harghita, înscris

în c.f. 121 P., sub nr. top. 10/2/6 și 11, în suprafață de 1217 m.p,, compus

din casă cu etaj și terenul aferent.

Prima instanță a restituit în natură

reclamanților imobilul în litigiu, iar instanța de apel a admis apelul pârâtei,

reținând că terenul aferent construcției în care se află sediul formației de

lucru P. din cadrul D.A. Mureș a fost dobândit în anul 1924, prin cumpărare, de

numitul K.D., potrivit copiei cărții funciare 3962 P., nr. top. 10/1, iar

terenul identificat sub nr. top. 10/2/6 și 11, revendicat de reclamanți, nu

este identic

cu terenul aferent

construcției situate în P., str. Gorgenyaija, județul

Harghita și că

acesta din urmă nu aparține în prezent pârâtei D.A. Mureș, a conchis că pârâta

nu are calitatea de unitate deținătoare a. terenului respectiv. In ceea ce

privește construcția revendicată de reclamanți, s-a reținut că aceasta nu poate

face obiectul Legii nr. 10/2001, din moment ce situația construcției este

legată de situația juridică a terenului.

Înalta Curte de Casație și Justiție a

constatat că instanța de apel a soluționat pricina fără a stabili pe deplin

situația de fapt.

Astfel, instanța

de apel nu a stabilit dacă imobilul în litigiu, teren și

construcție, a fost preluat de stat de

la autorii reclamantelor în perioada de referință prevăzută de Legea nr. 10/2001;

dacă imobilul intră sub incidența Legii nr. 10/2001, precum și modalitatea de

preluare a acestuia de către stat, cu titlu valabil, tară titlu valabil sau

fără titlu, având în vedere ca potrivit Legii nr. 10/2001 preluarea imobilelor

de către stat, în perioada de referință

prevăzută

de acest act normativ, în oricare din modalitățile indicate mai sus, a

fost

calificată ca fiind abuzivă; dacă imobilele, teren și construcții, erau la

data preluării, două corpuri funciare distincte

sau au constituit un singur corp

funciar, teren și construcțiile

aferente, iar dacă acestea au constituit un singur corp funciar nu s-a lămurit

regimul juridic al acestora la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și

anume, de ce atât la acel moment, cât și în prezent, pe terenul preluat de la

autorii reclamanților este situată piața agroalimentara a localității P., iar

construcțiile aferente acestui teren, preluate de la autorii reclamanților sunt

situate pe terenul ce a aparținut din anul 1924 numitului K.D.

Mai mult, s-a

constatat că, în recurs, s-a depus sentința civilă nr. 4666 din 7 decembrie

2011, pronunțată de Judecătoria Odorhei Secuiesc, definitivă și irevocabilă,

având ca obiect „rectificare c.f. și altele”, potrivit căreia, urmare a

localizării și reașezării corecte a

parcelelor, așa cum rezultă din dispozitivul

acesteia,

s-a dispus lotizarea suprafeței de teren comasat în 6 corpuri funciare,

din

care corpul funciar 1, cu suprafața de 1961 m.p, de la numărul

administrativ 985 P., unde își are sediul

formația de lucru P. din cadrul

S.H. Târnava – S.G.A. Mureș și se

identifică cu nr. top. nou 4/1/1, 9/1, 8/a/l, S/b/l și 56/1 cu suprafața

tabulară de 196.1 m.p» clădire ce reprezintă

sediul și două magazii și care se

notează într-o carte funciară nouă, în

favoarea proprietarilor tabulari, iar același număr administrativ a fost

indicat de reclamanți prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001,

în baza căreia s-a emis decizia nr. 38/2006 de către pârâtă, contestată în

prezentul litigiu.

Prin urmare, față de probele

administrate în recurs, potrivit cărora construcțiile care constituie în

prezent sediul punctului de lucru P. din cadrul S.H. Târnava – S.G.A. Mureș

sunt situate pe terenul iotizat ca fiind corpul funciar 1, cât și față de

cele administrate în apel potrivit cărora

construcțiile cu destinația de sediu al

aceluiași punct de lucru sunt

situate pe terenul ce nu a aparținut autorilor reclamanților, s-a constatat că

se impune reevaluarea situației de fapt.

În rejudecare, prin decizia civilă nr.

8/ A din 26 februarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția l civilă, s-a

admis apelul declarat de pârâta A.N.A.R. – D.A. Mureș împotriva sentinței

civile nr. 2918 din 22 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mureș.

A fost schimbată în tot hotărârea

atacată, în sensul că s-a respins contestația formulată de contestatoarele

împotriva deciziei nr. 38 din 5 aprilie 2006 emisă de intimata A.N.A.R. – D.A.

Mureș.

Prin decizia civila nr. 313 din 30

ianuarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție

a admis recursul declarat de

reclamanții C.G.R., M.V., M.G.M. împotriva deciziei civile nr. 8 A din 26

februarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

I

civilă, a casat

decizia

și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a se pronunța astfel, Înalta

Curte de Casație și Justiție a reținut că în considerentele deciziei de casare nr.

6173 din 10 octombrie 2012 s-a statuat, în mod clar, ca instanța de apel a

soluționat pricina Iară a stabili pe deplin situația de fapt în cauză sub

aspectele indicate.

În speță, instanța de trimitere nu

avea un drept de apreciere și nu putea să aibă în vedere la rejudecarea cauzei

în apel un singur înscris, respectiv extrasul de carte funciară 51566 P., nr.

cadastral 51566, bazându-se pe principiul forței probante a înscrierii în

cartea funciară și să ignore astfel,

indicațiile

obligatorii date de instanța de casare în legătură cu necesitatea de a

lămuri

situația de fapt și de drept a imobilului litigios, în scopul pronunțării unei

hotărâri temeinice și legale.

Considerând că față de acest înscris

depus Ia dosar nu mai este necesară lămurirea situației de fapt și de drept a

imobilului, în sensul

indicațiilor

instanței superioare de control judiciar, având în vedere obiectul și

cauza

juridica a pricinii, din perspectiva aplicării legii speciale de reparație,

Legea nr. 10/2001, instanța de rejudecare a nesocotit hotărârea instanței de

casare și a pronunțat o hotărâre nelegală, ceea ce determină incidența

motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Vătămarea reclamanților constă în

aceea că le-a fost respinsă acțiunea (contestația) fără să se fi lămurit

situația imobilului solicitat în procedura administrativă și judiciară a Legii nr.

10/2001, respectiv îndreptățirea acestora

la

măsurile reparatorii, în una sau alta din formele prevăzute de legea specială.

Instanța de rejudecare s-a pronunțat

pe baza unor înscrisuri noi, respectiv extrasul de carte funciară 51566 P., nr.

cad. 51566, eliberat după sentința civilă nr. 4666 din 7 decembrie 2011,

pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, definitivă și irevocabilă,

sentință pe care instanța de casare a avut-o în vedere atunci când a stabilit

că nu este lămurită pe deplin situația de fapt a imobilului în vederea

aplicării corecte a legii incidente.

În rejudecare, instanța de apel a

încuviințat proba testimonială, fiind audiați martorul L.M. precum și expertul

F.T., în vedere lămuririi situației de fapt.

Prin decizia nr.

474/ A din 11 septembrie 2014, Curtea de Apei Târgu Mureș,

secția

I

civilă, a admis apelul declarat de

pârâta A.N.A.R. – D.A. Mureș împotriva sentinței civile nr. 2918 din 22

decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mureș.

A schimbat în

parte hotărârea în sensul că a modificat decizia atacată în

sensul restituirii în natură

contestatoarelor, în cote egale, a imobilului înscris în c.f. 51566 P., nr. crt.

Al, nr. top 51566, în suprafață de 1961 m.p., teren și construcții Al. l nr. top.

51566 - CI - sediu, A1.2 nr. top 51566-C2 magazie și Al.3 nr. top 51566 - C3 -

magazie și garaj, situat în P., str. Gorgenyalja.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței civile atacate.

A obligat pârâta la plata către

reclamante a sumei de 9.300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că prin decizia nr. 38 din 5 aprilie 2006

emisă de pârâtă, s-a respins notificarea nr. 876 din 3 august 2001 formulată

de reclamantele C.G.R. și M.E., prin

care acestea au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în P., str.

Gorgenyalja, în care în prezent se află

sediul formației de lucru din

comuna P. din cadrul S.H. Târnava – S.G.A.

Mureș, unitate subordonată pârâtei,

Reclamantele au formulat notificarea

soluționată prin decizia contestată în calitate de moștenitoare ale fostului

proprietar al imobilului înscris în c.f.

nr.

60 P., B.S. Dovada faptului că defuncta acestuia, K.L. și moștenitorii lui B.S.

au fost proprietarii imobilului înscris în c.f. nr. 60

P. rezultă din înscrierile de carte funciară de

la B + 33 până la B4 - 39, de la

acești proprietari fiind preluat

dreptul de proprietate în anul 1948 și înscris în favoarea Societății Raionale

de Electricitate Sibiu. Ulterior, imobilul a fost înscris în c.f, nr. 121 P.

în consecință, asupra calității de

persoană îndreptățită, în accepțiunea Legii nr. 10/2001, reclamantele, cu

actele de stare civilă șl certificatul de moștenitor depuse la dosarul de fond

au făcut dovada persoanelor îndreptățite

la

măsuri reparatorii, respectiv a moștenitoarelor persoanelor de la care a fost

preluat

imobilul.

S-a reținut că, prin sentința civilă

pronunțată de instanța de fond, nr. 2918 din 22 decembrie 2006, s-a constatat

calitatea reclamantelor de moștenitoare a foștilor proprietari tabulari, iar

acest aspect nu a mai fost ulterior contestat prin căile de atac.

De aceea, în aplicarea principiului „tantum

devolutum quanium indicatum” instanțele aveau obligația a se pronunța doar

asupra criticilor formulate de apelantă, caracterul devolutiv al apelului fiind

limitat acestor critici.

Or, apelul pârâtei a fost limitat

strict la faptul că instanța de fond a greșit în ceea ce privește imobilul la

care erau îndreptățite reclamantele, acesta fiind altul decât cel deținut de

pârâtă.

Sub acest aspect, curtea de apel a

reținut, din probele administrate în cauză, expertiza și declarațiile

martorilor, precum și înscrierile din cartea funciară, că antecesorii

reclamantelor au deținut Imobilul înscris în c.f. nr. 60 P. nr. top. 10,11,

compus din casă cu 57 stânjeni și grădină cu 687 stânjeni.

Prin notificarea formulată, reclamantele

au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în localitatea P., str.

Gorgenyalja, județul

Harghita, înscris în

c.f. nr. 121 P., nr. top. 10/2/6 și 11, casă și teren aferent,

susținând

că acesta este imobilul preluat de la antecesorii lor și transcris ulterior

naționalizării în această carte funciară.

Acest imobil

este deținut în prezent de pârâtă, aici funcționând formația

de lucru din comuna P. din cadrul S.H.

Târnava.

Sub aspectul clădirii este evident că

reclamantele solicită ceea ce deține în prezent formația de lucru, în

consecință, orice susținere a pârâtei potrivit căreia ceea ce se revendică este

de fapt un alt imobil este lipsit de relevanță.

Din întreg materialul probator

administrat în cauza rezultă ca, în fapt, s-a realizat o greșită dezmembrare a

numerelor top.

Din precizările depuse de reclamante,

precum și din depozițiile martorilor audiați în cauză, a expertului F.T. care,

de altfel, a și examinat dezmembrările de carte funciară precum și intabulările

efectuate, rezultă că parcela 10/1 deținută de D.A. este cea care a aparținut

antecesorilor reclamantelor.

Chiar dacă numerele topo revendicate

în etapa notificărilor se află într-o altă parte, în concret este dovedit de

întregul material probator că reclamantele revendică clădirea și terenul

aferent deținute de pârâtă.

Astfel, din declarațiile martorilor

audiați în cauză de instanța de fond și

în

rejudecare de instanța de apel, rezultă că imobilul preluat abuziv de la B.

S.

este ce! deținut în prezent de pârâtă.

Este lipsită de

relevanță astfel, indicarea în acțiune a unui alt număr top,

cu atât mai mult cu cât prin hotărârea

judecătorească definitivă și irevocabilă, sentința civilă nr. 4666 din 7

decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Odorheiu-

Secuiesc s-au constatat erorile de întabulare, dispunându-se tocmai

reașezarea

și localizarea corectă a acestora,

Or, în aceste

condiții, acțiunea formulată înainte de pronunțarea acestei

hotărâri, este evident că a cuprins o

mențiune eronată în ceea ce privește identificarea imobilului revendicat

În consecință, având în vedere

dispozițiile de îndrumare ale Înaltei

Curți

de Casație și Justiție, probele administrate în cauză și efectele autorității

de

lucru judecat ale sentinței civile nr. 4666/2011, instanța de apel a reținut că

imobilul în cauză se încadrează în

categoria celor prevăzute de art. 2 lit. h) din

Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta A.N.A.R.

–

A.B.A. Mureș, solicitând în principal, casarea hotărârii atacate, cu consecința

trimiterii spre rejudecare instanței de apel, iar în subsidiar, modificarea în

parte a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului declarat de pârâtă, cu

consecința respingerii

contestației

formulată de con testatoarele C.G.R. și M.E.L. decedată, continuată prin

moștenitorii M.V. și

M.G.M.

În motivarea

recursului, pârâta a arătat că nu i-a fost transmis imobilul,

casă de lemn fosta proprietate a

reclamantelor, transnotată din cartea funciară

nr. 60 P. în proprietatea S.R.E. din Sibiu prin

naționalizare,

ci o casă din cărămidă și piatră de la C.P.J.

Harghita,

care la rândul său dobândise o construcție din cărămidă și

piatră de ia

întreprinderea forestieră de exploatare și transport Mureș - Reghin, imobil

construcție care nu era înscris în evidentele cărții funciare.

Cele precizate anterior sunt

confirmate și de raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar ing.

Ț.l. și din completările la

raportul

inițial, unde din constatările referitoare la situația terenului rezultă ca

parcelele

de teren în suprafață de 1023 m.p. și 194 m.p. corespunzătoare numerelor

topografice 10/2/6 și

li,

solicitate

de recurenții-reclamanți prin notificarea adresată instituției pârâte, nu

aparțin acesteia, ci parcelele respective reprezintă terenul pe care este

situată piața agroalimentară din localitatea P.

În privința terenului aferent

construcției pe care se află semi formației de lucru P., expertul a stabilit că

acesta este identificat pe nr. top 10/1, terenul respectiv fiind înscris în

c.f. nr. 3962 P.

Recurenta-pârâtă a arătat că au făcut

obiect al naționalizării imobilele terenuri descrise ca grădină / loc pietros improductiv,

cu numerele topo noi 4/1/1, 9/1, S/a/l, 8/b/l și 56

/l,

pe aceste terenuri nefiind edificată nicio construcție la data

naționalizării, precum și imobilele descrise ca grădină / casă de lemn, cu

numere topografice 10/2/6 și 11, care se identifică cu piața agroalimentară a

comunei P., doar pe terenul cu nr. topo 11 fiind edificat imobilul casa de

lemn, la data naționalizării.

Astfel, potrivit

actelor depuse Ia dosarul cauzei, terenul revendicat de

intimați i-reclamanți identificat, sub

număr topografic 10/2/6 și îl nu este

identic

cu terenul deținut de pârâtă. Acest fapt este confirmat și de extrasul de

carte

funciară 51566 P.

Prin urmare,

construcția deținută de către intimată nu a făcut obiectul

preluării de către stat și ca atare nu

poate face obiectul Legii nr. 10/2001. Potrivit Legii nr. 7/1996 a cadastrului

și publicității imobiliare, cu modificările și completările ulterioare, în

evidențele cărții funciare imobilele se Identifică

cu numere topografice și nu prin coordonate administrativ-teritoriale,

așa cum

în mod eronat afirmă recurenți i-reclamanți.

Intimații-reclamanți C.G.R., M.V. și M.G.M.

au invocat excepția nulității recursului, susținând că nu s-au formulat critici

de nelegalitate a deciziei atacate, care să poată fi încadrate în motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Excepția nulității recursului va fi

respinsă, întrucât criticile formulate

de

pârâta A.N.A.R. pot fi încadrate în motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., vizând o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr.

10/2001 privind regimul juridic al unor

imobile

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și ale

Legii

nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare.

Recursul este nefondat, urmând a fi

respins, pentru următoarele considerente:

Prin criticile formulate,

pârâta-recurentă invocă faptul ca nu are

calitatea

de unitate deținătoare a imobilului solicitat de reclamanți și că acesta

nu

intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001, deoarece nu a făcut

obiectul naționalizării de la autorul reclamanților.

Aspectele contestate au fost analizate

și lămurite de către instanța de

apel, în lumina

îndrumărilor deciziei de casare nr. 6173 din 10 octombrie 2012

a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, care se impuneau la rejudecarea cauzei, în

temeiul dispozițiilor art. 315 C. proc. civ.

Cu respectarea celor statuate prin

decizia de casare asupra problemelor de drept deduse judecății, instanța de apel

a reținut, în limitele de rejudecare, din coroborarea probatoriului administrat

în cauză (expertiza, declarațiile martorilor și înscrierile din cartea

funciară) că:

- antecesorii reclamantelor au fost

proprietarii imobilul înscris în c.f. nr. 60 P., nr. top. 10,11, compus din

casă cu 57 stânjeni și grădină cu 687 stânjeni;

- imobilul solicitat prin notificare

de către reclamante este deținut în

prezent

de pârâtă și reprezintă sediul formației de lucru din comuna P. din

cadrul

S.H. Târnava;

- parcela 10/1 deținută de D.A. este

cea care a aparținut antecesorilor reci amante lor. acest aspect rezultând din

precizările depuse de reclamante, din depozițiile martorilor audiați în cauză,

din examinarea dezmembrărilor și întabulărilor efectuate în cartea funciară.

Drept urmare,

Curtea de Apel a constatat, analizând întregul material probator administrat în

cauză, că în fapt, s~a realizai o greșită dezmembrare a

numerelor topografice

și acesta este motivul pentru care în

acțiunea introductivă a fost indicat un alt număr topografic,

Prin sentința civilă nr. 4666 din 7

decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Odorheiu-Secuiesc, definitivă și

irevocabilă, s-au constatat erorile de intabulam, dispunându-se reașezarea și

localizarea corectă a acestora.

Această hotărâre judecătorească a fost

depusă în dosarul de recurs în care a fost pronunțată decizia de casare nr. 6173

din 10 octombrie 2012, Înalta Curte reținând că prin dispozitivul sentinței s-a

dispus lotizarea suprafeței de teren comasat în 6 corpuri funciare, din care corpul

funciar

I,

cu suprafața de

1961 m.p, de la numărul administrativ 985 P.,

unde își are sediul formația

de lucru P. se identifică cu nr. top. nou

4/1/1, 9/1, 8/a/î, S/b/l și 56/1 cu

suprafața tabulară de 1961 m.p, care se notează într-o carte funciară nouă, In

favoarea proprietarilor tabulari, iar același număr administrativ a fost

indicat de reclamanți prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, în

baza căreia s-a emis decizia nr. 38/2006 de către pârâtă, contestată.

Dată fiind situația constatată, este

evident că acțiunea formulată înainte de pronunțarea acestei hotărâri a cuprins

o mențiune eronată în ceea ce privește identificarea imobilului revendicat.

Or, în cauză se impun efectele

autorității de lucru judecat ale sentinței civile nr. 4666 din 7.12,2031

pronunțată de Judecătoria Odorheiu-Secuiesc în acțiunea având ca obiect

„rectificare carte funciară”.

Aceasta întrucât

în pricina ce a făcut obiectul, dosarului Judecătoriei

Odorheiu-Secuiesc reclamanții s-au

judecat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.R. – A.B.A. Mureș, hotărârea

pronunțată fiind opozabilă părților în proces.

În motivarea sentinței, judecătoria a

reținut că reclamanții au promovat acțiunea pentru reașezarea corectă a

parcelelor cu numere topografice din cartea funciară, cu scopul ca partea din

imobilul naționalizat de Statul român de la antecesorii lor să fie corect

localizată, pentru a putea recupera imobilul în natură sau prin echivalent.

Totodată, s-a reținut că pot fi

localizate foarte bine corpurile funciare

care

au fost naționalizate, ea suprafață totală și se impune îndreptarea erorilor

materiale

apărute în timp, rectificarea de carte funciară și a pianului de carte

funciara, cu consecința aducerii acestora în concordanță cu situația reală din

teren.

Având în vedere cele ce preced, în

rejudecare, instanța de apel a analizat incidența prevederilor legii speciale

și a soluționat cauza cu respectarea tuturor dezlegărilor și îndrumărilor Înaltei

Curți.

Situația de fapt astfel stabilita nu

mai poate fi cenzurată de către

instanța de

recurs și, prin urmare, probele nu mai pot fi reevaluate, față de

prevederile

art. 304 C. proc. civ. Instanța de recurs poate doar să verifice legalitatea

deciziei atacate.

Calitatea reclamantelor de persoane

îndreptățite la restituire în sensul

dispozițiilor

Legii nr. 10/2001 a fost constatată de către Tribunalul Mureș, prin

sentința

civilă nr. 2918 din 22 decembrie 2006, în baza înscrisurilor depuse la dosar.

Acest aspect nu a fost contestat ulterior prin căile de atac, intrând în

puterea lucrului judecat.

Prin decizia de casare nr. 6173 din 10

octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus să se verifice

dacă imobilul intră sub incidența Legii

nr.

10/2001, precum și modalitatea de preluare a acestuia de către stat, cu titlu

valabil,

tară titlu valabil sau tară titlu, având în vedere că potrivit Legii nr. 10/2001

preluarea imobilelor de către stat, în perioada de referință prevăzută de acest

act normativ, în oricare din modalitățile indicate mai sus, a fost calificată

ca fund abuzivă.

Acest aspect a fost verificat în

rejudecare, instanța de apei constatând

că

imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv de către S.R. de la autorul

reclamantelor și înscris în favoarea S.R.E. Sibiu, în baza deciziunii nr. 7359

din 6 august 1948, publicată în M. Of.

nr. 183 din 10 august 1948,

astfel cum rezultă din c.f. 121 P.

Drept urmare, contrar susținerilor

recurentei-pârâte, imobilul intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001,

încadrându-se în categoria celor prevăzute de art. 2 lit. h) din acest act

normativ, după cum a reținut în mod corect Curtea de Apel.

Referitor la critica privind greșita

aplicare a dispozițiilor Legii nr. 7/1996 a cadastrului și publicității

imobiliare potrivit cărora imobilele se

identifică

în evidențele cărții funciare cu numere topografice este de reținut că

instanța

de apel a identificat imobilul în dispozitivul deciziei, prin numerele

topografice din cartea funciară. în

considerentele hotărârii s-a reținut existența

unei dezmembrări eronate a

numerelor topo, greșelile de intabulare

constatându-se

prin sentința civila nr. 4666 din 7 decembrie 2011 a Judecătoriei Odorheiu-

Secuiesc,

dispunându-se reașezarea și localizarea corectă a acestora.

Având în vedere considerentele

reținute, recursul este nefondat și urmează a fi respins, ca atare, cu

aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin.

(l) C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligata la plata sumei de 5.270 lei

cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți C.G.R., M.V. și M.G.M.,

potrivii dovezilor aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului, invocată de intimații-reclamanți.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta A.N.A.R. – A.B.A. Mureș împotriva deciziei nr. 474/ A din

data de 11 septembrie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

I

civilă.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei

de 5.270 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți C.G.,

M.V. și M.G.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

10 februarie 2015.