ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6173/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6173/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2918 din 22

decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mureș, s-a admis contestația formulată

de contestatoarele C.G.R. și M.E.L. împotriva deciziei din 05 aprilie 2006

emisă de Administrația Națională Apele Române – Direcția Apelor Mureș și s-a

dispus modificarea deciziei atacate în sensul restituirii în natură către

contestatoare, în cote egale, a imobilului înscris în C.F. nr. A Praid, nr.

top. y, x/2/6, teren în suprafață de 1.217 m.p. și construcții, cu destinația

actuală - Sediul formației de lucru Praid, precum și întabularea dreptului de

proprietate în cartea funciară.

Curtea de Apel Târgu

Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 19/A din

11 februarie 2010, a admis apelul declarat de pârâta Administrația Națională

Apele Române București - Direcția Apelor Mureș, împotriva sentinței civile nr.

2918 din 22 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mureș și a schimbat în tot

hotărârea atacată, în sensul că a respins contestația formulată de

contestatoarele C.G.R. și M.E.L., decedată, continuată prin moștenitorii M.V.

și M.G.M., împotriva deciziei din 05 aprilie 2006 emisă de intimata

Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor Mureș, reținând, în

esență, următoarele:

Prin decizia din 05

aprilie 2006 emisă, în temeiul Legii nr. 10/2001, de pârâta Direcția Apelor

Mureș, cu sediul în Târgu-Mureș, din cadrul Administrației Naționale Apele

Române, s-a respins notificarea din 03 august 2001 formulată de reclamantele C.G.R.

și M.E.L., prin care acestea au solicitat restituirea în natură a imobilului

situat în localitatea Praid, județul Harghita, în care în prezent se află

sediul Formației de lucru din comuna Praid din cadrul Sistemului Hidrotehnic

Târnava - Sistemul de Gospodărire a Apelor Mureș, unitate subordonată Direcției

Apelor Mureș.

În decizia sus-menționată,

s-a reținut că imobilul în litigiu nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 și

că nu s-a dovedit calitatea de proprietari ai antecesorilor notificatorilor, și

nici temeiul juridic al preluării abuzive.

Prin sentința civilă

atacată, s-a admis contestația formulată de reclamantele C.G.R. și M.E.L.

împotriva deciziei emisă de pârâtă, s-a modificat această decizie în sensul că

s-a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamantelor, a imobilului

înscris în C.F. nr. A Praid, nr. top. y, x/2/6, compus din teren în suprafață

de 1.217 m.p. și construcții cu destinație actuală – Sediul formației de lucru

Praid, și întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară.

Prima instanță a

reținut că, potrivit copiei fidele a C.F. nr. B Praid, imobilul cu nr. top. x,

y, compus din casă cu 57 stânjeni și grădină cu 687 stânjeni, a fost

coproprietatea lui K.S. și B.S., iar ulterior, prin încheierea din 29 octombrie

1925, dreptul de proprietate al lui K.S. a fost transmis văduvei lui B.S.,

născută K.L. După aceea, în anul 1943, B.E., căsătorită cu C.V., B.L.,

căsătorită I., S.A., nepot, B.L.E., căsătorită cu N.D., B.A., B.R., căsătorită

cu K.C. și B.E., căsătorită cu K.I., au dobândit dreptul de proprietate asupra

cotei aparținând lui B.S., cu titlu de moștenire.

S-a mai reținut că de

la acești proprietari imobilul a trecut, în anul 1948, în proprietatea

întreprinderii de stat Societatea Raională de Electricitate Sibiu și ulterior

imobilul a fost transmis în C.F. nr. A Praid și dezmembrat în mai multe

parcele, imobilul cu nr. top. y, în suprafață de 194 m.p. și cel cu nr. top. x/2/6,

teren în suprafață de 1.023 m.p., formând un singur corp funciar.

De asemenea, prima

instanță a reținut că imobilul în litigiu identificat inițial în C.F. nr. B Praid

și apoi transcris în C.F. nr. A Praid, sub nr. top. y și x/2/6, a fost

coproprietatea văduvei lui B.S., născută K.L., și a moștenitorilor lui B.S.,

menționați mai sus, iar pârâta nu a negat identitatea dintre imobilul

identificat mai sus și cel pe care îl deține actualmente, și care este utilizat

ca sediul Formației de lucru din comuna Praid din cadrul Sistemului Hidrotehnic

Târnava. Totodată, reclamantele și-au dovedit calitatea de moștenitoare a

foștilor proprietari prin certificatul de moștenitor de calitate și prin actele

de stare civilă depuse la dosar.

Instanța a apreciat

că imobilul în litigiu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, încadrându-se în

prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 și ca atare se justifică

restituirea în natură a acestuia în favoarea reclamantelor.

Prin apelul formulat,

pârâta Direcția Apelor Mureș nu a contestat calitatea reclamantelor de

moștenitoare a foștilor coproprietari cărora le-a aparținut imobilul înscris în

C.F. nr. A Praid, nr. top. y, x/2/6, însă a invocat faptul că instanța nu a

administrat suficiente probe pentru a clarifica situația reală a construcției

și a terenului solicitate de reclamante.

Față de aceste

motive, la cererea pârâtei, instanța a încuviințat efectuarea în cauză a două

expertize, una în specialitatea construcții și una în specialitatea topografie.

În ceea ce privește

expertiza în construcții, din raportul de expertiză efectuat de experta Z.H.

rezultă că imobilul compus din construcții, situat în Praid, județul Harghita,

în care se află sediul Formației de lucru Praid din cadrul Direcției Apelor

Mureș, deși a suferit reparații capitale, nu poate fi considerat un imobil nou

în raport cu cel preluat de stat.

Referitor la situația

terenului, din raportul de expertiză întocmit de expertul T.I., precum și din

completările la raportul inițial rezultă că parcelele de teren în suprafață de

1.023 m.p. și 194 m.p. corespunzătoare nr. top. x/2/6 și y, solicitate de

reclamante prin notificarea adresată pârâtei, nu îi aparțin acesteia, ci

parcelele respective reprezintă terenul pe care este situată piața

agroalimentară din localitatea Praid.

În privința terenului

aferent construcției în care se află sediul Formației de lucru Praid, expertul

a stabilit că acesta este identificat pe nr. top. x/1, fiind înscris în C.F.

nr. C Praid, iar, conform copiei fidele a acestei cărți funciare, terenul cu nr.

top. x/1 a fost dobândit în anul 1924 prin cumpărare de numitul K.D. Ulterior,

acest teren a suferit mai multe dezmembrări, parcelele rezultate fiind

întabulate pe numele unor persoane fizice.

S-a concluzionat, că

terenul identificat sub nr. top. x/2/6, y, revendicat de reclamante, nu este

identic cu terenul aferent construcției situate în Praid, județul Harghita, și

că acest teren nu aparține în prezent pârâtei Direcția Apelor Mureș, astfel că

aceasta nu are calitatea de unitate deținătoare a terenului respectiv în sensul

Legii nr. 10/2001 și, prin urmare, nu poate fi obligată pârâta la restituirea

unui bun ce nu-i aparține.

În ceea ce privește

construcția revendicată de reclamanți, s-a reținut că aceasta a fost

identificată conform datelor de carte funciară ca fiind situată pe terenul

corespunzător nr. top. x/1, că acest teren a aparținut din anul 1924 unei alte

persoane decât antecesorii reclamantelor, și că aceasta nu a făcut obiectul

preluării de către stat, și, ca atare, nu poate face obiectul Legii nr.

10/2001, din moment ce situația construcției este legată de situația juridică a

terenului.

În acest context,

instanța de apel a conchis că, în mod greșit, a reținut prima instanță că

acțiunea formulată de reclamante este întemeiată și că se impune admiterea

acesteia. Dimpotrivă, în raport de identificarea imobilului făcută în funcție

de datele de carte funciară, reclamantele nu se încadrează, în privința

construcției, în categoria persoanelor îndreptățite, iar în privința terenului,

pârâta nu are calitatea de unitate deținătoare, astfel că acțiunea

reclamantelor se impune a fi respinsă.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții C.G.R., M.V. și M.G.M., care indicând

art. 304 pct. 7,8 și 9 C. proc. civ., au arătat că, prin notificarea formulată

în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a solicitat restituirea în natură a imobilului

situat în localitatea Praid, jud. Harghita, înscris în C.F. nr. A Praid, cu nr.

top. x/2/6 și y, fiind menționat în notificare că se solicită atât

construcțiile, cât și terenul aferent acestora; că din cuprinsul notificării

rezultă clar că nu s-a solicitat un imobil identificat sub numere topografice

luate din diferite acte, ci s-a avut în vedere un imobil concret, cunoscut de

reclamanți încă din perioada naționalizării, știind că acesta este imobilul

preluat de la antecesorii lor în drepturi, și că imobilul a fost indicat corect

sub aspectul numărului administrativ, aspect ușor de clarificat.

Or, eroarea, sub

aspectul identificării imobilului din punct de vedere tabular, din notificare,

a venit în urma informațiilor greșite obținute de la autoritatea locală și de

la pârâta însăși, care a indicat faptul că imobilul este înscris în cartea

funciară și nr. top. indicate de reclamanți în notificare.

Din consultarea

actelor de la dosarul cauzei, se poate constata că eroare în privința

identificării imobilului sub aspect tabular, atât a solicitanților, cât și a

pârâtei, a dăinuit pe toate durata fazei administrative a rezolvării

notificării și în faza de judecată, până la depunerea expertizei în fața

instanței de apel. Din toate documentele de evidență deținut de pârâtă,

anterioare depunerii notificării și ulterioare acesteia, precum și din toate

actele ce se referă la acest imobil, rezultă aceleași nr. top. ca și cele din

notificare.

S-a conchis că au

fost în eroare asupra nr. top. pe care se află imobilul, dar cu toții au știut

că notificarea vizează imobilul ce a fost preluat prin naționalizare de la

antecesorii reclamanților și care în prezent se află în deținerea pârâtei, și

că nici în expertiză nu s-a solicitat lămurirea nr. top. și cărții funciare în

care se află înscris imobilul, nefiind ridicată nicio îndoială sub acest

aspect, ci s-a solicitat lămuriri cu privite la surplusul de teren neacoperit

de nr. top. indicate de reclamanți, apărând astfel suspiciunea că nr. top. nu

sunt indicate corect. Văzând situația creată și că în această fază a procesului

nu sunt necesare alte lămuriri, ci a apărut o problemă total nouă, nesesizată

nici de instanța și nici de părți în faza judecății în prima instanță, s-a

solicitat admiterea apelului, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea

cauzei spre rejudecare, pentru lămurirea tuturor aspectelor legate de acest

fapt.

De asemenea, s-a

arătat că instanța de apel, rezolvând fondul cauzei în contextul dat, a lipsit

reclamanții de un grad de jurisdicție și nu le-a dat posibilitate ca, cu ocazia

rejudecării cauzei la instanță de fond, să lămurească situația tabulară al

imobilului și să găsească explicația cu privire la faptul că acest imobil se

află înscris pe numele unei terțe persoane, vecin mai îndepărtați al

imobilului, din moment ce și pârâta, inclusiv în cererea de apel, recunoaște că

acest imobil a fost preluat de la antecesorii reclamanților.

Deși instanța nu a

împărtășit poziția exprimată, în apel, de reclamanți, în sensul că se impune

reluarea procesului din fază de primă instanță, soluția pronunțată, prin decizia

recurată, este nelegală, întrucât, dacă în legătură cu terenul a apărut

elementul incert în privința identificării de carte funciară, în legătură cu

construcțiile nu s-a schimbat nimic, reținându-se că acestea au fost preluate

de la antecesorii reclamanților, context în care se impunea restituirea în

natură a acestor construcții, iar obligativitatea restituirii nu pot fi

înlăturată pe baza argumentului invocat de instanța de apel, în sensul că dacă

terenul nu este restituibil și construcțiile trebuie să rămâne în deținerea

pârâtului, pentru că situația construcției este legată de situația juridică a

terenului.

S-a conchis, că, în

mod cert, este o gravă greșeală ori în identificarea terenului, ori în

întabularea parcelelor din C.F. nr. B, deoarece este clar că din anii

naționalizării și până în prezent nici K.D. și nici un succesor în drepturi al

acestuia nu a „pășit” pe acest teren deținut de pârâta, și totuși în cartea

funciară apar o serie de parcelări și nume noi, care nu sunt nici măcar în

imediata vecinătate a imobilului revendicat.

În completarea

motivelor de recurs, depusă în termen, s-a arătat că soluția instanței de apel

este nelegală și se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de

fond și pe motivul că și în cazul în care reclamanții au indicat greșit

numerele topografice pentru imobilul deținut de apelantă, totuși au indicat

numerele topografice reale care au fost tot ale antecesorilor lor, așa cum

rezultă clar din cartea funciară. În aceste condiții, soluția instanței de

altfel trebuia să fie trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în cel mai rău

caz, după identificarea deținătorului acestor nr. top., trebuia să se trimită

dosarul spre rezolvare Primăriei Praid.

În recurs, la

termenul din 24 martie 2011, s-a dispus suspendarea judecății cauzei, în

temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a Dosarului

nr. 1875/268/2011 al Judecătoriei Odorheiul Secuiesc, ce are ca obiect „rectificare

carte funciară”, reclamanți fiind recurenții-reclamanți din prezenta cauză, iar

la dosar s-a depus sentința civilă nr. 4666 din 07 decembrie 2011, pronunțată

de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, în acest dosar, definitivă și irevocabilă.

Examinând decizia în

limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., de către instanță, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., instanța

constată următoarele:

Prin notificarea

formulată de C.G.R. și M.E.L., în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a solicitat

restituirea în natură a imobilului situat în localitatea Praid, județul

Harghita, înscris în C.F. nr. A Praid, sub nr. top. x/2/6 și y, în suprafață de

1.217 m.p., compus din casă cu etaj și terenul aferent.

Prima instanță a

restituit în natură reclamanților imobilul în litigiu, iar instanța de apel a

admis apelul pârâtei și, reținând că terenul aferent construcției în care se

află sediul Formației de lucru Praid din cadrul Direcției Apelor Mureș a fost

dobândit în anul 1924, prin cumpărare, de numitul K.D., potrivit copiei C.F.

nr. C Praid, nr. top. x/1, iar terenul identificat sub nr. top. x/2/6 și y,

revendicat de reclamanți, nu este identic cu terenul aferent construcției

situate în Praid, județul Harghita, și că acesta din urmă nu aparține în

prezent pârâtei Direcția Apelor Mureș, a conchis că pârâta nu are calitatea de

unitate deținătoare a terenului respectiv.

În ceea ce privește

construcția revendicată de reclamanți, s-a reținut că aceasta nu poate face

obiectul Legii nr. 10/2001, din moment ce situația construcției este legată de

situația juridică a terenului.

Potrivit art. 314 C.

proc. civ., Înalta Curte hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile

în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la

împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.

Or, în speță, se

constată că instanța de apel a soluționat pricina fără a stabili pe deplin

situația de fapt.

Astfel, instanța de

apel nu a stabilit dacă imobilul în litigiu, teren și construcție, a fost

preluat de stat de la autorii reclamantelor în perioada de referință prevăzută

de Legea nr. 10/2001, 06 martie 1945-22 decembrie 1989; dacă imobilul intră sub

incidența Legii nr. 10/2001, precum și modalitatea de preluare a acestuia de

către stat, cu titlu valabil, fără titlu valabil sau fără titlu, având în

vedere că potrivit Legii nr. 10/2001 preluarea imobilelor de către stat, în

perioada de referință prevăzută de acest act normativ, în oricare din

modalitățile indicate mai sus, a fost calificată ca fiind abuzivă; dacă

imobilele, teren și construcții, erau la data preluării două corpuri funciare

distincte sau au constituit un singur corp funciar, teren și construcțiile

aferente, iar dacă acestea au constituit un singur corp funciar nu s-a lămurit

regimul juridic al acestora la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și

anume de ce atât la acel moment, cât și în prezent pe terenul preluat de la

autorii reclamanților este situată piața agroalimentară a localității Praid,

iar construcțiile aferente acestui teren, preluate de la autorii reclamanților,

sunt situate pe terenul ce a aparținut din anul 1924 numitului K.D.

Mai mult, se constată

că în recurs s-a depus sentința civilă nr. 4666 din 07 decembrie 2011

pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, definitivă și irevocabilă, având

ca obiect „rectificare carte funciară și altele”, potrivit căreia, urmare a

localizării și reașezării corecte a parcelelor, așa cum rezultă din

dispozitivul acesteia, s-a dispus lotizarea suprafeței de teren comasat în 6

corpuri funciare, din care corpul funciar 1, cu suprafața de 1.961 m.p., unde

își are sediul Formația de lucru Praid din cadrul Sistemului Hidrotehnic

Târnava – Sistemul de Gospodărire a Apelor Mureș și se identifică cu nr. top. nou

q/1/1, w/1, z/a/1, z/b/1 și t/1 cu suprafața tabulară de 1.961 m.p., clădire ce

reprezintă sediul și două magazii și care se notează într-o carte funciară

nouă, în favoarea proprietarilor tabulari, iar același număr administrativ a

fost indicat de reclamanți prin notificarea formulată în temeiul Legii nr.

10/2001, în baza căreia s-a emis decizia din 05 aprilie 2006 de către pârâtă,

contestată în prezentul litigiu.

Prin urmare, față de

probele administrate în recurs, potrivit cărora construcțiile care constituie

în prezent sediul punctului de lucru Praid din cadrul Sistemului Hidrotehnic

Târnava – Sistemul de Gospodărire a Apelor Mureș, sunt situate pe terenul

lotizat ca fiind corpul funciar 1, cât și față de cele administrate în apel,

potrivit cărora construcțiile cu destinația de sediu al aceluiași punct de

lucru sunt situate pe terenul ce nu a aparținut autorilor reclamanților, se

constată că se impune reevaluarea situației de fapt, ceea ce nu se poate face

în recurs, față de actuala structură a art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.,

potrivit căruia pe calea recursului se pot primi numai critici de nelegalitate

privind decizia ce face obiectul acestuia, nu și de netemeinicie.

Pentru considerentele

expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul

declarat de reclamanți, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, care, după administrarea probelor necesare și

după reevaluarea întregului probator administrat în cauză, în sensul celor mai

sus expuse, va stabili pe deplin situația de fapt în scopul aplicării corecte a

legii cauzei pendinte.

Cu ocazia rejudecării,

instanța va ține seama de toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții C.G.R., M.V. și M.G.M. împotriva deciziei nr. 19/A din

11 februarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2012.