ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7526/2012

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 220 din 16 februarie

2005, Tribunalul Mureș, a admis acțiunea formulată de reclamanții L.G., C.J., I.M.,

K.C., N.E., N.F., N.A. și L.R. în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor

R. - Direcția Silvică Târgu Mureș și a dispus restituirea în natură a imobilelor

teren și construcții înscrise în CF nr. XXX și CF nr. YYY E., reprezentând complexul

păstrăvăriei. Au fost obligați reclamanții la plata sumei de 626.726.521 RON (fără

TVA), reprezentând diferența de valoare dintre construcțiile edificate după preluarea

în anul 1949 și construcția demolată, fără cheltuieli de judecată.

Prin considerentele sentinței

menționate s-a reținut, în esență, că imobilul în litigiu a fost proprietatea antecesorilor

reclamanților, iar contractul încheiat între aceștia și Ocolul Silvic S. a fost

anulat prin sentința civilă nr. 107 din 27 aprilie 2001 a Tribunalului Mureș, rămasă

definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 20 A din 28 martie 2002 a Curții

de Apel Târgu Mureș.

S-a avut în vedere că

pârâta a declarat la interogatoriu că este de acord cu restituirea în natură a imobilului,

cu condiția plății valorii investițiilor efectuate.

Conform raportului de

expertiză tehnică efectuat în cauză, diferența de valoare dintre construcțiile edificate

după preluarea în anul 1949 și valoarea construcției demolate se ridică la suma

de 626.726.521 RON.

Împotriva sentinței menționate

au declarat apel reclamanții și pârâta Regia Națională a Pădurilor R. - Direcția

Silvică Târgu Mureș.

Reclamanții au susținut

că pârâta nu a formulat cerere reconvențională, astfel că acordarea diferenței de

valoare dintre construcțiile edificate după preluare reprezintă o plus petitio,

care contravine dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Totodată,

s-a arătat că pârâta se află în culpă procesuală în sensul art. 274 C. proc.

civ. și, drept urmare, trebuia obligată la cheltuieli de judecată în sumă de 32.450.000

RON.

Prin apelul său, pârâta

a susținut că expertiza tehnică judiciară efectuată de ing. B.G. este subiectivă

și nu ține seama de evidențele contabile, ignorând prevederile art. 10 pct. 5 din

Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003.

Pârâta apelantă a precizat

că, după preluarea din anul 1949, păstrăvăria a fost transformată în totalitate

prin demolarea construcțiilor vechi, extinderea amenajărilor piscicole și modernizarea

utilajelor și instalațiilor, astfel că a devenit un imobil nou în raport cu cel

preluat, fiind incidente dispozițiile art. 18 lit. c) Legea nr. 10/2001 și ale

art. 18 pct. 3 din Normele metodologice.

Ca urmare a decesului

lui L.G.R. la 7 iunie 2005, au formulat cerere de intervenție în interes propriu

moștenitorii L.G.J., L.G.G. și L.I..

În ședința publică de

la 11 ianuarie 2006 s-a respins în principiu cererea de intervenție în interes propriu,

deoarece reclamanții nu au fost de acord cu aceasta, nefiind întrunite dispozițiile

art. 50 alin. (3) C. proc. civ..

Prin decizia civilă

nr. 7A din 18 ianuarie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureș,secția civilă, de muncă

și asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis apelurile declarate de reclamanți

și pârâta Direcția Silvică Târgu Mureș și a schimbat în parte sentința atacată,

în sensul că a înlăturat obligația reclamanților la plata despăgubirilor în valoare

de 626.726.521 RON.

S-au menținut restul dispozițiilor

sentinței apelate.

S-a respins ca nefondat

apelul pârâtei Regia Națională a Pădurilor R. - Direcția Silvică Târgu Mureș împotriva

aceleiași sentințe.

A fost obligată pârâta

să plătească reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecată în fața primei instanțe

și, în apel, următoarele sume: 17.450.000 RON către L.G., 10.000.000 RON către C.J.,

10.000.000 RON către I.M., 10.000.000 RON către K.C. și 10.000.000 RON către L.R..

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de apel a reținut că reclamanții sunt moștenitorii foștilor proprietari

tabulari L.G.G. și Hegyi Katalin, conform CF nr. ZZZ și CF WWW Miercurea Niraj,

transcrise în CF nr. XXX Miercurea Niraj.

S-a avut, în vedere, totodată,

că prin contractul de donație și procesul verbal din 1 iulie 1949, încheiat între

Ocolul Silvic S. ca primitor și L.G.R. și soția L.K. ca predător, s-a donat imobilul

în suprafață de 2,50 ha și alte loturi mai mici, împreună cu cele 27 locuri și bazine

anexe și canale de alimentare, în suprafață de 11.000 m.p.

Prin sentința civilă

nr. 107 din 27 aprilie 2001 a Tribunalului Mureș, definitivă și irevocabilă prin

decizia civilă nr. 20 A din 28 martie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, această

donație a fost anulată.

S-a reținut că pârâta,

prin adresa din 29 septembrie 2001 a răspuns la notificarea reclamanților, înregistrată

din 19 martie 2001 și precizată din 2 august 2002, arătând că nu poate dispune restituirea

în natură a păstrăvăriei în temeiul art. 2 și 10 Legea nr. 10/2001, deoarece construcțiile

vechi au fost demolate și s-au edificat unele noi, iar amenajările piscicole au

fost refăcute.

Instanța de apel a considerat

că, așa cum a rezultat din raportul de expertiză construcții și din completările

la acest raport, efectuat de expert B.G., imobilul în litigiu există în natură și

poate fi restituit, fiind incidente dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

S-a apreciat, însă, că,

în condițiile în care nu a fost formulată o cerere reconvențională, prima instanță

nu îi putea obliga pe reclamanți la despăgubiri.

Împotriva deciziei menționate

au declarat recurs, în termenul legal, pârâta Regia Națională a Pădurilor R. - Direcția

Silvică Târgu Mureș, precum și intervenienții L.G.J., L.G.G. și L.I., în calitate

de moștenitori ai defunctului L.G.R..

Recurenta pârâtă a susținut

prin motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., că acțiunea reclamanților a fost formulată înainte de emiterea dispoziției

de restituire motivată sau a ofertei de măsuri reparatorii prin echivalent, conform

dispoziției art. 23 și 24 Legea nr. 10/2001, astfel că erau aplicabile dispozițiile

dreptului comun, care atrăgeau competența judecătoriei.

S-a învederat, totodată,

că este nelegală înlăturarea dispoziției de plată a despăgubirii, stabilită în sarcina

reclamanților, restituirea în natură a păstrăvăriei în aceste condiții conducând

la o îmbogățire fără justă cauză.

Dezvoltând motivele lor

de recurs, intervenienții L.G.J., L.G.G. și L.I., au criticat decizia atacată pentru

greșita calificare a obiectului acțiunii, revendicare, de competența judecătoriei,

având în vedere că nu s-a atacat o decizie sau dispoziție motivată de respingere

a notificării sau a cererii de restituire în natură, conform Legii nr. 10/2001.

Cea de-a doua critică

s-a referit la împrejurarea că situația de fapt reținută de instanțe nu corespunde

certificatului de moștenitor din 1973 și formulării notificării înregistrate din

19 martie 2001 și completate cu anexe, din 2 august 2002 de către toți moștenitorii

care au solicitat anularea donației, acțiune soluționată definitiv și irevocabil

prin decizia civilă nr. 20A din 28 martie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Prin cel de-al treilea

motiv de recurs, s-a criticat decizia recurată pentru nepronunțarea asupra cererii

de intervenție în interes propriu formulate de L.G.R., nici prin încheierea din

11 ianuarie 2006 și nici prin decizia nr. 7A din 18 ianuarie 2006.

Prin încheierea Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală de la

6 martie 2007, s-a dispus suspendarea judecății recursurilor, în temeiul art. 244

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a Dosarului

nr. 2130/2006, aflat pe rolul Tribunalului Mureș, având ca obiect contestația formulată

de reclamanți împotriva deciziei nr. 58 din 18 aprilie 2006, emisă de pârâtă, prin

care s-a soluționat notificarea înregistrată din 2 august 2002, prin care s-a solicitat

restituirea în natură a Păstrăvăriei B.G., terenuri și construcții evidențiate în

CF YYY și XXX E..

Ca urmare a repunerii

cauzei pe rol la 10 iulie 2012, pentru a se verifica dacă subzistă motivele ce au

determinat suspendarea judecății, recurenții L.G.J., L.G.G. și L.I. au precizat

că Dosarul nr. 2130/2006 al Tribunalului Mureș a fost soluționat irevocabil prin

decizia nr. 5004 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recurenta Regia

Națională a Pădurilor R. - Direcția Silvică Mureș a formulat la 26 noiembrie 2012

o cerere prin care a solicitat, în principal, suspendarea judecării prezentei cauze,

în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă

a contestației în anulare formulate împotriva deciziei nr. 5004 din 28 iunie 2012

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 6463/1/2012 și în subsidiar,

amânarea cauzei.

Prin încheierea din 27

noiembrie 2012, s-au respins cererile recurentei pârâte, cu motivarea că dosarul

în raport de care s-a dispus suspendarea prezentei cauze a fost soluționat irevocabil.

Examinând recursurile

declarate de pârâtă și intervenienți, Curtea va constata că nu se mai impune cercetarea

criticilor invocate prin motivele de recurs, având în vedere că s-a soluționat irevocabil

contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 împotriva deciziei nr. 58 din

18 aprilie 2006, emise de Direcția Silvică Mureș.

Curtea va reține că, prin

decizia contestată, Direcția Silvică Mureș a dispus, în temeiul art. 23 și 10

alin. (2) Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, restituirea în

natură a Păstrăvăriei C.C. din Comuna E., Județul Mureș, constând din teren în suprafață

totală de 43.464 m.p. (4,34 ha), înscris în CF nr. YYY și XXX E. și a construcțiilor

și amenajărilor piscicole către L.G., L.G.G., L.G., C.J., I.M., K.C., N.E., N.F.,

N.A. și L.R., în calitate de moștenitori legali ai foștilor proprietari L.G.R. și

L.C..

Prin aceeași decizie,

la art. 2, s-a menționat că restituirea în natură a păstrăvăriei se face cu condiția

plății despăgubirii în sumă de 336.133,76 RON, ce reprezintă valoarea construcțiilor

edificate după anul 1949 de către Direcția Silvică Târgu Mureș.

Prin sentința civilă

nr. 1916 din 5 decembrie 2008 a Tribunalului Mureș, secția civilă, urmare a admiterii

contestațiilor formulate de reclamanți ce au făcut obiectul Dosarelor conexate

nr. 4606/2008 și 2542/2006 și a cererii reconvenționale formulate de pârâta Regia

Națională a Pădurilor R. - Direcția Silvică Târgu Mureș, s-a modificat în parte

decizia nr. 58 din 18 aprilie 2006, în sensul că despăgubirile menționate în

art. 2 sunt în sumă de 62.672,65 RON.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale deciziei nr. 58/2006.

Prin decizia nr. 60 A

din 17 mai 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale și de minori și familie, a respins apelurile reclamanților și a admis apelul

pârâtei Regia Națională a Pădurilor R. - Direcția Silvică Târgu Mureș și a schimbat

în parte sentința civilă nr. 1916 din 5 decembrie 2008 a Tribunalului Mureș în sensul

respingerii contestației reclamanților L.L., C.J., I.M., K.C., N.E., N.F., N.A.

și L.R. și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin decizia civilă

nr. 5004 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

s-a constatat nul recursul declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor R. - Direcția

Silvică Mureș împotriva deciziei nr. 60A din 17 mai 2011 a Curții de Apel Târgu

Mureș.

Curtea va constata că,

în acest context, prezenta acțiune, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei Regia

Națională a Pădurilor R. - Direcția Silvică Târgu Mureș la restituirea în natură

a imobilelor cuprinse în CF nr. XXX E. și CF nr. YYY E. și a construcțiilor reprezentând

complexul păstrăvăriei E., a rămas fără obiect, odată ce drepturile reclamanților

și ale intervenienților recurenți au fost valorificate pe calea procedurii speciale

prevăzute de Legea nr. 10/2001 (prin emiterea deciziei nr. 58 din 18 aprilie 2006).

Totodată, se va constata

că, odată ce restituirea în natură a păstrăvăriei s-a făcut cu condiția plății către

pârâtă a despăgubirii reprezentând contravaloarea construcțiilor edificate după

1949, conform art. 10 alin. (3) Legea nr. 10/2001, nu se mai impune nici examinarea

criticilor pârâtei recurente vizând aceste aspecte.

Pentru toate aceste considerente,

constatându-se că acțiunea formulată în prezentul dosar a rămas fără obiect, urmează

să se admită recursurile și să se modifice decizia recurată, în sensul respingerii

apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 220 din 16 februarie

2005 pronunțată de Tribunalul Mureș și admiterii apelului declarat de pârâta Regia

Națională a Pădurilor R. - Direcția Silvică Târgu Mureș împotriva aceleiași sentințe.

Se va schimba în tot sentința

în sensul respingerii cererii reclamanților ca rămase fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de pârâta Regia Națională a Pădurilor R. - Direcția Silvică Târgu-Mureș și de intervenienții

L.G.J., L.G.G. și I.(L.)M. împotriva deciziei nr. 7/A din 18 ianuarie 2006 a Curții

de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori

și familie.

Modifică decizia recurată,

în sensul că:

Respinge apelul declarat

de reclamanți împotriva sentinței nr. 220 din 16 februarie 2005 a Tribunalului Mureș.

Admite apelul declarat

de pârâta Regia Națională a Pădurilor R. - Direcția Silvică Târgu-Mureș împotriva

aceleiași sentințe.

Schimbă în tot sentința, în sensul că respinge

cererea reclamanților ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie

2012.