ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7526/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 220 din 16 februarie 2005, Tribunalul Mureș, a admis acțiunea formulată de reclamanții L.G., C.J., I.M., K.C., N.E., N.F., N.A. și L.R. în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor R. - Direcția Silvică Târgu Mureș și a dispus restituirea în natură a imobilelor teren și construcții înscrise în CF nr. XXX și CF nr. YYY E., reprezentând complexul păstrăvăriei. Au fost obligați reclamanții la plata sumei de 626.726.521 RON (fără TVA), reprezentând diferența de valoare dintre construcțiile edificate după preluarea în anul 1949 și construcția demolată, fără cheltuieli de judecată.

Prin considerentele sentinței menționate s-a reținut, în esență, că imobilul în litigiu a fost proprietatea antecesorilor reclamanților, iar contractul încheiat între aceștia și Ocolul Silvic S. a fost anulat prin sentința civilă nr. 107 din 27 aprilie 2001 a Tribunalului Mureș, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 20 A din 28 martie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș. S-a avut în vedere că pârâta a declarat la interogatoriu că este de acord cu restituirea în natură a imobilului, cu condiția plății valorii investițiilor efectuate. Conform raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, diferența de valoare dintre construcțiile edificate după preluarea în anul 1949 și valoarea construcției demolate se ridică la suma de 626.726.521 RON.

Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamanții și pârâta Regia Națională a Pădurilor R. - Direcția Silvică Târgu Mureș. Reclamanții au susținut că pârâta nu a formulat cerere reconvențională, astfel că acordarea diferenței de valoare dintre construcțiile edificate după preluare reprezintă o plus petitio, care contravine dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Totodată, s-a arătat că pârâta se află în culpă procesuală în sensul art. 274 C. proc. civ. și, drept urmare, trebuia obligată la cheltuieli de judecată în sumă de 32.450.000 RON. Prin apelul său, pârâta a susținut că expertiza tehnică judiciară efectuată de ing. B.G. este subiectivă și nu ține seama de evidențele contabile, ignorând prevederile art. 10 pct. 5 din Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G.

nr. 498/2003. Pârâta apelantă a precizat că, după preluarea din anul 1949, păstrăvăria a fost transformată în totalitate prin demolarea construcțiilor vechi, extinderea amenajărilor piscicole și modernizarea utilajelor și instalațiilor, astfel că a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat, fiind incidente dispozițiile art. 18 lit. c) Legea nr. 10/2001 și ale art. 18 pct. 3 din Normele metodologice. Ca urmare a decesului lui L.G.R. la 7 iunie 2005, au formulat cerere de intervenție în interes propriu moștenitorii L.G.J., L.G.G. și L.I.. În ședința publică de la 11 ianuarie 2006 s-a respins în principiu cererea de intervenție în interes propriu, deoarece reclamanții nu au fost de acord cu aceasta, nefiind întrunite dispozițiile art. 50 alin. (3) C. proc.

civ.. Prin decizia civilă nr. 7A din 18 ianuarie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureș,secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis apelurile declarate de reclamanți și pârâta Direcția Silvică Târgu Mureș și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a înlăturat obligația reclamanților la plata despăgubirilor în valoare de 626.726.521 RON. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. S-a respins ca nefondat apelul pârâtei Regia Națională a Pădurilor R. - Direcția Silvică Târgu Mureș împotriva aceleiași sentințe. A fost obligată pârâta să plătească reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecată în fața primei instanțe și, în apel, următoarele sume: 17.450.000 RON către L.G., 10.000.000 RON către C.J., 10.000.000 RON către I.M., 10.000.000 RON către K.C.

și 10.000.000 RON către L.R.. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că reclamanții sunt moștenitorii foștilor proprietari tabulari L.G.G. și Hegyi Katalin, conform CF nr. ZZZ și CF WWW Miercurea Niraj, transcrise în CF nr. XXX Miercurea Niraj. S-a avut, în vedere, totodată, că prin contractul de donație și procesul verbal din 1 iulie 1949, încheiat între Ocolul Silvic S. ca primitor și L.G.R. și soția L.K. ca predător, s-a donat imobilul în suprafață de 2,50 ha și alte loturi mai mici, împreună cu cele 27 locuri și bazine anexe și canale de alimentare, în suprafață de 11.000 m.p. Prin sentința civilă nr. 107 din 27 aprilie 2001 a Tribunalului Mureș, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 20 A din 28 martie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, această donație a fost anulată.

S-a reținut că pârâta, prin adresa din 29 septembrie 2001 a răspuns la notificarea reclamanților, înregistrată din 19 martie 2001 și precizată din 2 august 2002, arătând că nu poate dispune restituirea în natură a păstrăvăriei în temeiul art. 2 și 10 Legea nr. 10/2001, deoarece construcțiile vechi au fost demolate și s-au edificat unele noi, iar amenajările piscicole au fost refăcute. Instanța de apel a considerat că, așa cum a rezultat din raportul de expertiză construcții și din completările la acest raport, efectuat de expert B.G., imobilul în litigiu există în natură și poate fi restituit, fiind incidente dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001. S-a apreciat, însă, că, în condițiile în care nu a fost formulată o cerere reconvențională, prima instanță nu îi putea obliga pe reclamanți la despăgubiri.

Împotriva deciziei menționate au declarat recurs, în termenul legal, pârâta Regia Națională a Pădurilor R. - Direcția Silvică Târgu Mureș, precum și intervenienții L.G.J., L.G.G. și L.I., în calitate de moștenitori ai defunctului L.G.R.. Recurenta pârâtă a susținut prin motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că acțiunea reclamanților a fost formulată înainte de emiterea dispoziției de restituire motivată sau a ofertei de măsuri reparatorii prin echivalent, conform dispoziției art. 23 și 24 Legea nr. 10/2001, astfel că erau aplicabile dispozițiile dreptului comun, care atrăgeau competența judecătoriei. S-a învederat, totodată, că este nelegală înlăturarea dispoziției de plată a despăgubirii, stabilită în sarcina reclamanților, restituirea în natură a păstrăvăriei în aceste condiții conducând la o îmbogățire fără justă cauză.

Dezvoltând motivele lor de recurs, intervenienții L.G.J., L.G.G. și L.I., au criticat decizia atacată pentru greșita calificare a obiectului acțiunii, revendicare, de competența judecătoriei, având în vedere că nu s-a atacat o decizie sau dispoziție motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, conform Legii nr. 10/2001. Cea de-a doua critică s-a referit la împrejurarea că situația de fapt reținută de instanțe nu corespunde certificatului de moștenitor din 1973 și formulării notificării înregistrate din 19 martie 2001 și completate cu anexe, din 2 august 2002 de către toți moștenitorii care au solicitat anularea donației, acțiune soluționată definitiv și irevocabil prin decizia civilă nr. 20A din 28 martie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Prin cel de-al treilea motiv de recurs, s-a criticat decizia recurată pentru nepronunțarea asupra cererii de intervenție în interes propriu formulate de L.G.R., nici prin încheierea din 11 ianuarie 2006 și nici prin decizia nr. 7A din 18 ianuarie 2006. Prin încheierea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală de la 6 martie 2007, s-a dispus suspendarea judecății recursurilor, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 2130/2006, aflat pe rolul Tribunalului Mureș, având ca obiect contestația formulată de reclamanți împotriva deciziei nr. 58 din 18 aprilie 2006, emisă de pârâtă, prin care s-a soluționat notificarea înregistrată din 2 august 2002, prin care s-a solicitat restituirea în natură a Păstrăvăriei B.G., terenuri și construcții evidențiate în CF YYY și XXX E.. Ca urmare a repunerii cauzei pe rol la 10 iulie 2012, pentru a se verifica dacă subzistă motivele ce au determinat suspendarea judecății, recurenții L.G.J., L.G.G. și L.I. au precizat că Dosarul nr. 2130/2006 al Tribunalului Mureș a fost soluționat irevocabil prin decizia nr. 5004 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recurenta Regia Națională a Pădurilor R. - Direcția Silvică Mureș a formulat la 26 noiembrie 2012 o cerere prin care a solicitat, în principal, suspendarea judecării prezentei cauze, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a contestației în anulare formulate împotriva deciziei nr. 5004 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 6463/1/2012 și în subsidiar, amânarea cauzei. Prin încheierea din 27 noiembrie 2012, s-au respins cererile recurentei pârâte, cu motivarea că dosarul în raport de care s-a dispus suspendarea prezentei cauze a fost soluționat irevocabil. Examinând recursurile declarate de pârâtă și intervenienți, Curtea va constata că nu se mai impune cercetarea criticilor invocate prin motivele de recurs, având în vedere că s-a soluționat irevocabil contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 împotriva deciziei nr. 58 din 18 aprilie 2006, emise de Direcția Silvică Mureș.

Curtea va reține că, prin decizia contestată, Direcția Silvică Mureș a dispus, în temeiul art. 23 și 10 alin. (2) Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, restituirea în natură a Păstrăvăriei C.C. din Comuna E., Județul Mureș, constând din teren în suprafață totală de 43.464 m.p. (4,34 ha), înscris în CF nr. YYY și XXX E. și a construcțiilor și amenajărilor piscicole către L.G., L.G.G., L.G., C.J., I.M., K.C., N.E., N.F., N.A. și L.R., în calitate de moștenitori legali ai foștilor proprietari L.G.R. și L.C.. Prin aceeași decizie, la art. 2, s-a menționat că restituirea în natură a păstrăvăriei se face cu condiția plății despăgubirii în sumă de 336.133,76 RON, ce reprezintă valoarea construcțiilor edificate după anul 1949 de către Direcția Silvică Târgu Mureș.

Prin sentința civilă nr. 1916 din 5 decembrie 2008 a Tribunalului Mureș, secția civilă, urmare a admiterii contestațiilor formulate de reclamanți ce au făcut obiectul Dosarelor conexate nr. 4606/2008 și 2542/2006 și a cererii reconvenționale formulate de pârâta Regia Națională a Pădurilor R. - Direcția Silvică Târgu Mureș, s-a modificat în parte decizia nr. 58 din 18 aprilie 2006, în sensul că despăgubirile menționate în art. 2 sunt în sumă de 62.672,65 RON. S-au menținut celelalte dispoziții ale deciziei nr. 58/2006. Prin decizia nr. 60 A din 17 mai 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale și de minori și familie, a respins apelurile reclamanților și a admis apelul pârâtei Regia Națională a Pădurilor R. - Direcția Silvică Târgu Mureș și a schimbat în parte sentința civilă nr. 1916 din 5 decembrie 2008 a Tribunalului Mureș în sensul respingerii contestației reclamanților L.L., C.J., I.M., K.C., N.E., N.F., N.A.

și L.R. și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Prin decizia civilă nr. 5004 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a constatat nul recursul declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor R. - Direcția Silvică Mureș împotriva deciziei nr. 60A din 17 mai 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Curtea va constata că, în acest context, prezenta acțiune, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei Regia Națională a Pădurilor R. - Direcția Silvică Târgu Mureș la restituirea în natură a imobilelor cuprinse în CF nr. XXX E. și CF nr. YYY E. și a construcțiilor reprezentând complexul păstrăvăriei E., a rămas fără obiect, odată ce drepturile reclamanților și ale intervenienților recurenți au fost valorificate pe calea procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 10/2001 (prin emiterea deciziei nr. 58 din 18 aprilie 2006). Totodată, se va constata că, odată ce restituirea în natură a păstrăvăriei s-a făcut cu condiția plății către pârâtă a despăgubirii reprezentând contravaloarea construcțiilor edificate după 1949, conform art. 10 alin. (3) Legea nr. 10/2001, nu se mai impune nici examinarea criticilor pârâtei recurente vizând aceste aspecte.

Pentru toate aceste considerente, constatându-se că acțiunea formulată în prezentul dosar a rămas fără obiect, urmează să se admită recursurile și să se modifice decizia recurată, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 220 din 16 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Mureș și admiterii apelului declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor R. - Direcția Silvică Târgu Mureș împotriva aceleiași sentințe. Se va schimba în tot sentința în sensul respingerii cererii reclamanților ca rămase fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâta Regia Națională a Pădurilor R. - Direcția Silvică Târgu-Mureș și de intervenienții L.G.J., L.G.G. și I.(L.)M. împotriva deciziei nr. 7/A din 18 ianuarie 2006 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Modifică decizia recurată, în sensul că: Respinge apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței nr. 220 din 16 februarie 2005 a Tribunalului Mureș. Admite apelul declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor R. - Direcția Silvică Târgu-Mureș împotriva aceleiași sentințe. Schimbă în tot sentința, în sensul că respinge cererea reclamanților ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2012.