ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 726/2017

Decizia nr. 726/2017

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile ort 499 C. proc. civ., constată următoarele:

I.

Cererea de recurs;

Prin recursul declarant la data de 27 ianuarie 2017 împotriva Deciziei civile nr. 615/A din data de 3 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, prin care au fost respinse apelurile declarate de reclamanta A. prin B. Mureș, de pârâții C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și de intervenientul P. în numele Statului Român, prin R. Brașov - S. Mureș, împotriva sentinței civile nr. 83 din 28 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul Mureș, recurenți i-pârâți persoane fizice au invocat, în sinteză, că instanța de apel a reținut greșit faptul că nu au criticat prin motivele de apel restituirea terenului de 3.212 mp, a construcțiilor și amenajărilor piscicole situate pe teren, ci numai modul de delimitare a terenului.

Solicită casare deciziei și retrimiterea spre rejudecarea apelului dat fiind faptul că din analiza raportului de expertiză de specialitate nr. 46 din 7 aprilie 2015, a răspunsului la obiecțiuni din 13 august 2015 și a completării la raportul de expertiză din 17 decembrie 2015, rezultă că instanța de fond a ignorat propunerile finale ale expertului topo ce modifică raportul de expertiză din 07 aprilie 2015, din care rezultă că suprafața terenului nu poate fi mat mare de 2.616 mp.

Recurenții au arătat că au dat dovadă de buna-credința și nu s-au opus redării unei părți de teren, care nu le-a aparținut, chiar au încercat soluționarea amiabilă, conform înscrisurilor depuse la instanța de fond, dar din această atitudine nu se poate reține ca nu s-au opus ia retrocedarea unei suprafețe mai mari decât suprafața reală, depunând înscrisuri în acest sens.

Au apreciat că le-a fost încălcat dreptul la apărare și principiului contradictorialității, prin faptul că deși se impunea lămurirea neclarităților din expertiza efectuată în dosarul de fond, instanța de apel nu a pus în discuție probele pe care le-au solicitat, neglijând efectul devolutiv al apelului exercitat în termen, situație ce face necesară o nouă judecată asupra fondului. Totodată, potrivit principiului tomtum devolutum qucmtum appellatum, instanța era obligată să analizeze toate motivele invocate de pârâți.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data da 8 februarie 2017 și repartizat completului C2.

În baza rezoluției din data de 21 februarie 201

7, s-a procedat la comunicarea recursului către intimați, părților punânduIi-se în vedere să precizeze valoarea obiectului material al cererii de chemare în judecată, în raport de dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

La data de 8 martie 2017,

recurenții-pârâți, prin. avocat, au depus un înscris, aflat la fila 32 în dosarul de recurs, prin care au precizat faptul că, dată fiind valoarea unitară de 6 lei/mp a terenului în litigiu, așa cum este exprimată în adresa din data de 6 martie 2017, emisă de Camera Notarilor Publici Târgu Mureș, rezultă că valoarea suprafeței de 600 mp teren, ce se impune a fi restituit în opinia recurenților, este de 3.600 lei. Mai arata recurenții că, pentru diferența dintre valoarea construcțiilor preluate și a celor construite după preluare, au achitat suma de 62.672,65 lei.

De asemenea, la data de 13 martie 2017,

intimata-reclamantă A. a depus înscrisuri, aflate la filele 47-100 în dosarul de recurs, din care rezultă că, potrivit studiului de piață privind valorile minime consemnate pe piața imobiliară a județului Mureș în anul 2016, efectuat de SC T. SRL, la cererea Camerei Notarilor Public Târgu Mureș, valoarea unitară a terenului situat în intravilanul com. Eremitu, sat Câmpul Cetății, județul Mureș, unde este situat terenul în litigiu, este de 44,89 lei/mp, respectiv de 144.186, 68 lei, pentru suprafața totală de 3.212 mp teren.

Totodată, a mai arătat reclamanta faptul că, potrivit Ordinului nr. 694 din 8 aprilie 2016 privind evaluarea echivalentei valorice a suprafețelor de terenuri ce se scot din fondul forestier național, suprafața de 3.212 mp din fondul forestier național din U.P.l. Nirajul Mare, din C.F. Eremitu are o valoare de 101.650,73 lei. De asemenea, valoarea construcțiilor situate pe terenul de 3.212 mp din incinta Păstrăvăriei este de 40.264,5 lei. în consecință, valoarea terenului în litigiu este de 152.526,31 lei.

La data de 27 martie 2017, a depus întâmpinare intimata-reclamantă A., aflată la fila 102 în dosarul acestei instanțe,

prin care invocă excepția inadmisibilității recursului, prin raportate la dispozițiile art. 457 C. proc. civ. și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și solicită, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Se reține că, în cauză, instanțele au fost investite cu soluționare unui litigiu patrimonial, având ca obiect constatare nulitate absolută și obligație de a face,

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția I civilă, în data de 22 aprilie 2014, sub nr. x/102/2014, reclamanta RN A. SA a solicitat ca, în contradictoriu cu

pârâții A., D., E., C., decedat ulterior, continuat de F., în calitate de moștenitor, G., H., U., decedată ulterior, continuată de J., K. și I., în calitate de moștenitori, L., M., "N. și O., să se constate nulitatea absolută parțială a Deciziei nr. 58 din 16 aprilie 2006, emisă de reclamantă și a actelor subsecvente acesteia, obligarea pârâților să îi predea suprafața de 5.900 mp, identificată ca aparținând proprietății publice a. Statului Român din incinta Păstrăvăriei Câmpul Cetății, împreună cu imobilele edificate pe această suprafață de teren, din suprafața totală de 43.464 mp teren ce s-a restituit în natură către pârâți prin Decizia nr. 58 din 16 aprilie 2006, emisă de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.

S-a solicitat, totodată, introducerea în cauză a Statului Român prin P., în calitate de titular al dreptului de proprietate publică asupra terenului revendicat prin acțiune.

În sinteză, în motivare s-a arătat că, în urma procedurii administrative de soluționare a notificării nr. 1390/13/a/2001 pentru restituire în natură a Păstrăvăriei Câmpul Cetății, formulate în baza Legii nr. 10/2001 de către pârâți, s-a emis Decizia nr. 58 din 16 aprilie 2006 a B. Mureș. Prin această decizie s-a aprobat restituirea în natură a Păstrăvăriei Câmpul Cetății din com. Eremitu jud. Mureș, constând în teren în suprafață de 43.464 mp înscris în C.F. Eremitu și construcțiile și

amenajările piscicole cuprinse în situația nr. 2555 din 5 aprilie 2006, parte integrantă din aceasta, în favoarea notificatorilor.

S-a susținut că s-a produs o eroare atât ia emiterea Deciziei nr. 58 din 16 aprilie 2006, cât și la intabularea terenului și preluarea unilaterală a acestuia deoarece, din terenul înscris sub nr. cadastral, Statul Român deține în regim de proprietate publică, iar reclamanta are un drept de administrare asupra terenului de 5.900 mp, conform C.F. Eremitu com. Eremitu, dintr-o suprafață totală de 13.615 mp aferentă acestor numere topografice, fiind astfel încălcat dreptul de proprietate publică.

S-a mai invocat faptul că acțiunea este admisibilă deoarece nulitatea absolută este imprescriptibilă, iar prin îndeplinirea formalităților de publicitate, decizia a cărei anulare se solicită a intrat în circuitul civil, legea civilă și Legea nr. 213/1998 deschizând calea pentru acest gen de acțiune.

Statul Român prin P. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, cerere ce a fost admisă, în principiu, la termenul din 2 octombrie 2014.

Prin sentința civilă nr. 83 din 28 ianuarie 2016, Tribunalul Mureș a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată

din oficiu de instanță, a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta RN A. SA, prin B. Mureș, în contradictoriu cu pârâții, a admis în parte cererea de intervenție formulată de Statul Român în contradictoriu cu reclamanta și pârâții și a anulat, în parte, Decizia nr. 58 din 16 aprilie 2006, emisă de RN A. SA - B. Mureș, respectiv în ceea ce privește restituirea terenului de 3.212 mp, identificat în C.F. Eremitu, a construcțiilor și a amenajărilor piscicole situate pe acest teren, delimitat conform raportului de expertiză întocmit de expert V. prin punctele x canal y.

A obligat pârâții să predea reclamantei imobilul teren de 3.212 mp împreună cu imobilele edificate pe această suprafață de teren înscris în C.F. Eremitu, teren delimitat conform raportului de expertiză întocmit de expert V. prin punctele x canaI y, delimitat în planul de la fila 308 cu linie întreruptă de culoare roz, raport care face parte integrantă din hotărâre, depus Ia fila 305-308. A respins în rest cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție formulată de Statul Român, ca neîntemeiată. A respins cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În sinteză, instanța a reținut că nu este fondată excepția autorității de lucru judecat deoarece între prezentul litigiu și cel soluționat prin sentința civilă 1916 din 5 decembrie 2008, irevocabilă prin Decizia nr. 5004 din 28 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu există identitate de obiect și de cauză.

Pe fond, în urma probatoriului administrat, instanța a reținut că pârâții nu erau îndreptățiți la restituirea terenului de 3.212 mp, identificat în C.F. Eremitu, a construcțiilor și amenajărilor piscicole situate pe acest teren, deoarece acest teren nu a aparținut antecesorilor pârâților și nu a fost preluat abuziv, ci a fost dobândit de Statul Român prin cumpărare în anul 1.937, în baza art. 1 alin. (1) și art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data emiterii deciziei atacate, în baza art. 865 și 870 C. civ., motiv pentru care se impune a fi admise cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție, în parte, având în vedere că prin cererea introductivă și cererea de intervenție s-a solicitat anularea și respectiv predarea unei suprafețe de teren superioare celei în privința căreia s-a constatat caracterul întemeiat al acțiunii.

Cu privire la cheltuielile de judecată, prima instanță a reținut aplicabilitatea prevederilor art. 453 și 454 C. proc. civ., apreciind, pe de o parte, că, prin întâmpinare, pârâții au fost de acord cu admiterea acțiunii și restituirea terenului deținut în mod nelegal, iar, pe de altă parte că, în cauză, culpa procesuală revine în exclusivitate reclamantei, în calitate de emitent al actului a cărui anulare o solicită.

Prin Decizia civilă nr. 615/A din data de 3 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă,

au fost respinse apelurile declarate de reclamanta A. prin B. Mureș, de pârâții C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și de intervenientul P. în numele Statului Român, prin R. Brașov - S. Mureș, împotriva sentinței civile nr. 83 din 28 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul Mureș.

Curtea a reținut că este nefondat apelul declarat de reclamantă dat fiind faptul că, potrivit art. 454 C. proc. civ., pârâtul care a recunoscut pretențiile reclamantului la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere, în speță fiind îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege.

În ceea ce privește apelul declarat de pârâți, Curtea a constata că este neîntemeiată critica privind faptul că prima instanță nu a ținut cont de obiecțiunile lor la expertiza topo, raportat la modalitatea de predare a imobilului, deoarece în urma încheierii din 7 mai 2015, prin care au fost admise obiecțiunile pârâților,

expertul a răspuns la obiecțiunile acestora și a propus mai multe variante de delimitare a terenului în litigiu. Mai mult, în aceeași ședință de judecată, pârâtul Lokodi a învederat instanței că, în principiu, este de acord cu raportul de expertiză efectuat. Totodată, prin întâmpinarea formulată la fond, pârâții au fost de acord cu admiterea acțiunii reclamantei, precum și cu predarea terenului, împreună cu supraedificatele de pe acesta, în raport de cele constatate prin expertiza topografică care urma a fi efectuată în cauză.

De asemenea, instanța de apel a reținut că pârâții nu critică hotărârea primei instanțe cu privire la admiterea petitului privind anularea Deciziei nr. 58/2006, în ceea ce privește restituirea terenului de 3 212 mp, a construcțiilor și amenajărilor piscicole situate pe acest teren, ci numai modul de delimitare a acestui teren, delimitarea ce s-a făcut în baza probelor administrate în primă instanță.

Nu pot fi primite nici criticile privind faptul că soluția pronunțată de prima instanță este una păguboasă pentru pârâți, pe de o parte, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, iar, pe de altă parte, pentru că aceste chestiuni țin de executarea hotărârii judecătorești, care pot fi clarificate și pe cale amiabilă între părți.

Cu privire la apelul declarat de intervenientul în interes propriu, Curtea a apreciat că este nefondat deoarece, deși nu este o cerere de intervenție accesorie care să urmeze soarta căii de atac promovate de către reclamantă, aceasta din urmă, prin memoriul de apel formulat, nu a adus critici privind întinderea suprafeței de teren care a fost dispusă spre restituire. Prin expertiza tehnică topografică întocmită în cauză s-a stabilit că, din suprafața de teren care aparține domeniului public, doar suprafața de 3.212 mp se află în incinta păstrăvăriei.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs recurenții-pârâți, la data de 27 ianuarie 201

7.

Se reține că, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. „sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2015, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate (…) în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv".

Din coroborarea dispozițiilor 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., cu art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că hotărârile pronunțate în soluționarea litigiilor patrimoniale, în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv, nu sunt supuse recursului, fiind definitive în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Se mai reține că evaluarea obiectului cererii de chemare în judecată, în raport de care se determină atât competența instanței, cât și căile de atac cărora Ie este hotărârea pronunțată de instanță, se face, potrivit dispozițiilor art. 194 lit. c) C. proc. civ., de către reclamant, prin cererea de chemare în judecată,

În cauză, reclamanta a sesizat instanța cu două capete principale de cerere, respectiv constarea nulității absolute parțiale a Deciziei nr. 58 din 16 aprilie 2006, emisă de reclamantă și a actelor subsecvente acesteia și obligarea, pârâților să îi predea suprafața de 5.900 mp, identificată ca aparținând proprietății publice a Statului Român din incinta Păstrăvăriei Câmpul Cetății, având natură patrimonială, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, cereri admise în parte, pentru suprafața de 3.212 mp.

În lipsa precizării valorii obiectului material al litigiului dedus judecății, în baza rezoluției din data de 21 februarie 2017, li s-a pus în vedere părților să precizeze valoarea obiectului material al cererii de chemare în judecată.

Din înscrisurile depuse de recurenții-pârâți, respectiv de reclamantă, rezultă că valoarea terenului de 5.900 mp, pentru care s-a formulat cererea de chemare în judecată, în raport de care se stabilește competența și căile de atac, este de maxim 44,89 lei/mp, valoare imitară indicată de reclamantă ce o depășește cu mult pe cea indicată de pârâții ce au declarat recurs în prezenta cauză.

În consecință, valoarea maximă a obiectului cererii de chemare în judecată inițiale este de 264.851 lei, respectiv 5.900 mp x 44,89 lei/mp pentru teren la care se adaugă valoarea construcțiilor indicată de reclamantă, de 40.264, 5 lei, rezultând un total de 305.115,5 lei.

Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 194 lit. c) C. proc. civ., se constată că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, indicat de reclamantă, este inferioară sumei de 1.000.000 de lei, prevăzută de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În consecință, Decizia civilă nr. 615/A din 3 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. civ.

Se reține că principiul legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. în afară de căile de atac pe care legea le

prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții-pârâți C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., N., O. împotriva Deciziei nr. 615/A din 3 noiembrie 2016 a Curții de Apei Târgu Mureș, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 mai 2017.