ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1016/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1016/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1016/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă, la data de 20 iulie 2001,

sub nr. x/2001, reclamantele A. și B. au contestat Dispoziția nr. 90/2001,

emisă de pârâtul primarul orașului Miercurea Nirajului, solicitând

obligarea pârâtului la restituirea în natură a terenului înscris în C.F.

Miercurea Nirajului, teren aferent construcției situate în Miercurea

Nirajului, mai puțin a celui care este necesar utilizării

construcțiilor vândute la licitație publică pârâților C., D.

și SC E. SRL Tg. Mureș.

Prin

sentința civilă nr. 958 din 02 decembrie 2003, Tribunalul Mureș

a respins acțiunea, ca nefondată, reținând, în esență,

că din terenul înscris în C.F. Miercurea Nirajului, suprafața de 2.700

mp a fost restituită reclamantelor prin Dispoziția nr. 480/2002,

dispoziție de completare a celei atacate de reclamante, iar restul terenului,

în suprafață de 2.235 mp, aferent construcțiilor fostului Cooperativa

Agricolă de Producție Miercurea Nirajului, a făcut obiectul

Legii nr. 18/1991, astfel că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001.

Prin Decizia nr.

357/A din 25 mai 2004, Curtea de Apel Tg. Mureș, secția civilă, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamante împotriva sentinței

sus-menționate, reținând că terenul solicitat de reclamante în

temeiul Legii nr. 10/2001 a format proprietatea fostului Cooperativa

Agricolă de Producție Miercurea Nirajului până la

desființarea acestuia și, în conformitate cu dispozițiile art. 8

din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestui act normativ.

Prin Decizia nr.

6350 din 28 iunie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat

de reclamante împotriva deciziei sus-menționate, a casat această decizie

și sentința instanței de fond și a trimis cauza spre

rejudecare Tribunalului Mureș.

Pentru a

decide astfel, Înalta Curte a reținut că, în conformitate cu

prevederile art. 8 pct. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001,

măsurile reparatorii reglementate prin această lege vizează

exclusiv terenurile aflate în intravilan.

Întrucât

terenul solicitat de reclamante se găsește în intravilanul

localității, nefiind restituit integral acestora conform Legii nr. 18/1991

și având în vedere că dispozițiile Legii nr. 10/2001 au caracter

de complinire în raport cu celelalte acte normative cu scop reparatoriu,

inclusiv în raport cu Legea nr. 18/1991, în mod eronat instanțele de fond

au respins acțiunea pe motiv că demersul reclamantelor nu ar intra sub

incidența Legii nr. 10/2001.

În

rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la

data de 27 noiembrie 2006, sub nr. x/2006 - nr. format nou x/1/2004.

Prin sentința

civilă nr. 1045 din 06 octombrie 2009, Tribunalul Mureș, secția civilă,

a admis în parte acțiunea și în consecință:

A modificat art.

1 pct. a din Dispoziția nr. 90 din 22 iunie 2001 emisă de pârâtul primarul

orașului Miercurea Nirajului, în sensul că suprafața de teren

aferent restituită în natură reclamantelor este de 423 mp (fiind

inclusă și suprafața de 100 mp care în prezent are destinația

de drum), așa cum a fost identificat prin expertiza topografică.

A constatat

că art. 1 lit. b) din Dispoziția nr. 90/2001 a fost modificat prin

Dispoziția nr. 480 din 22 aprilie 2002 emisă de primarul orașului

Miercurea Nirajului, în ce privește suprafața de teren -

grădină restituită în natură - 2.700 mp în loc de 2.295 mp,

cum s-a consemnat inițial în Dispoziția nr. 90/2001.

A modificat corespunzător

art. 2 din Dispoziția nr. 90/2001, în sensul că a stabilit îndreptățirea

reclamantelor la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, conform

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru o suprafață de 1.730 mp

teren aferent construcțiilor agrozootehnice.

A modificat

corespunzător art. 3 din Dispoziția nr. 90/2001, în sensul

acordării de despăgubiri pentru construcțiile demolate, conform

Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

A respins

celelalte pretenții ale reclamantelor.

A obligat pe

pârâtul primarul orașului Miercurea Nirajului la plata către

reclamante a sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:

Prin

dispoziția atacată, reclamantelor li s-a restituit în natură casa

și un teren aferent de 323 mp, precum și grădina în

suprafață de 2.295 mp. Ulterior, prin Dispoziția nr. 480/2002,

emisă de același pârât, suprafața de teren a grădinii a

fost modificată la 2.700 mp. De asemenea, pentru construcțiile

demolate s-a propus acordarea de despăgubiri.

Din

conținutul dispoziției atacate rezultă că primarul orașului

Miercurea Nirajului le-a recunoscut reclamantelor dreptul de a beneficia de

măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul înscris în

C.F. Miercurea Nirajului, rămânând a verifica dacă reclamantele sunt

îndreptățite să primească în natură tot terenul

înscris în această carte funciară.

În Decizia de

casare nr. 5350/2006 a Înaltei Curți s-a stabilit că pentru terenul

ce nu a fost restituit nu se poate invoca excepția prevăzută de art.

8 din Legea nr. 10/2001, urmând a fi analizat pe fond dacă și în ce

măsură tot terenul solicitat de reclamante poate fi restituit în

natură.

Prin raportul

de expertiză a fost delimitat terenul aferent casei de locuit ce poate fi

restituit în natură, acesta având o suprafață de 423 mp. De

asemenea, experții au stabilit că suprafața de teren aferentă

construcțiilor agrozootehnice, cumpărată la licitație

publică de pârâtul C., este de 4853 mp și aceasta nu poate face

obiectul restituirii în condițiile în care construcțiile

agrozootehnice au fost dobândite prin cumpărare la licitație

publică.

Pentru

terenul de 727 mp, identificat de experții topografici, măsura

reparatorie în natură nu poate fi aplicată în condițiile în care

acest teren face parte din parcelă, pentru care s-a emis o fișă

de punere în posesie pârâtului C., în conformitate cu Legea nr. 18/1991.

În concluzie,

pe lângă terenul de 2.700 mp, restituit în natură prin

Dispoziția modificatoare nr. 480/2002, reclamantele sunt

îndreptățite să primească și terenul de 423 mp,

aferent casei de locuit. Pentru restul de teren și pentru

construcțiile demolate, reclamantele sunt îndreptățite la

măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr. 247/2005.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel reclamantele și pârâții C.

și primarul orașului Miercurea Nirajului.

În cursul

procesului a decedat apelanta-reclamantă A., astfel că au fost

introduși în cauză moștenitorii acesteia, B. și F.

Prin Decizia nr.

56/A din 02 februarie 2016, Curtea de Apel Tg. Mureș, secția I civilă,

a respins apelurile, pentru următoarele considerente:

Apelul

reclamantelor;

Prin apelul

exercitat împotriva hotărârii de fond, reclamantele au solicitat

modificarea în parte a acestei hotărâri, în sensul majorării

suprafeței de teren aferent casei de locuit, ce poate fi restituită

în natură, prin includerea terenului de 727 mp, așa cum a fost

identificat în expertiza topografică.

Deși nu

sunt indicate exact textele de lege invocate, Curtea a apreciat că se

invocă o greșită aplicare a dispozițiilor art. 9 și 10

din Legea nr. 10/2001.

Potrivit

acestor texte de lege, imobilele preluate abuziv se restituie în natură,

iar în cazul terenurilor, doar dacă acestea sunt libere. Legiuitorul a

apreciat că nu pot fi restituite terenurile preluate în mod abuziv

dacă s-au edificat pe acestea construcții noi autorizate, dacă

sunt afectate de servituți legale ori spații verzi, așa cum sunt

stabilite la art. 3 lit. a) - f) din Legea nr. 24/2007, ori pentru orice

altă amenajare de utilitate publică a localităților urbane

sau rurale.

Terenul pe

care reclamantele îl solicită a fi restituit în natură a fost

identificat în expertiza tehnico-judiciară ca având o suprafață

de 727 mp și este inclus în fișa de punere în posesie emisă pe

numele pârâtului.

După

efectuarea expertizei, pârâtului i-a fost emis Titlul de proprietate din 2010,

în care este inclus și acest teren pretins a fi restituit în natură

reclamantelor. Într-un litigiu separat, reclamantele au încercat să

obțină anularea acestui titlu, însă, printr-o hotărâre

definitivă și irevocabilă, demersul lor judiciar a fost respins

(fișa Dosarului nr. x/320/2010, filele 152-158 dosar apel, și

extrasul deciziei Tribunalului Mureș, fila 162 dosar apel).

Instanța

de fond a apreciat că nu poate fi restituită această

suprafață de teren pentru că ea a făcut obiectul Legii nr. 18/1991.

Chiar dacă, în principiu, pentru terenurile intravilane măsurile

reparatorii sunt reglementate de Legea nr. 10/2001, în acest caz particular

autoritățile au emis un titlu de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991

și cu privire la acest titlu s-a apreciat, printr-o hotărâre definitivă

și irevocabilă, că a fost legal emis.

Respectând

deci autoritatea de lucru judecat, Curtea a apreciat că prima

instanță a statuat în mod corect că restituirea în natură

nu poate avea loc pentru terenul de 727 mp, acordând măsuri reparatorii

prin echivalent.

Apelul

pârâtului C.;

Acest pârât a

criticat hotărârea instanței de fond pentru că a modificat

dispoziția atacată, restituind în natură teren reclamantelor,

deși acestea au beneficiat de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.

18/1991.

Argumentele pârâtului

nu pot fi primite pentru că, așa cum s-a constatat de către

instanța de fond, reclamantele, în calitate de moștenitoare ale

fostului proprietar tabular al imobilului înscris în C.F. Miercurea Nirajului,

erau îndreptățite la măsuri reparatorii pentru terenul liber

și construcțiile nedemolate.

De altfel,

acest drept a fost recunoscut reclamantelor prin dispoziția atacată,

dar și prin Dispoziția nr. 480/2002, care a completat dispoziția

atacată. Unitatea deținătoare, orașul Miercurea Nirajului,

a recunoscut reclamantelor calitatea de persoane îndreptățite la

măsuri reparatorii.

În ceea ce

privește fișa de punere în posesie emisă pe numele

reclamantelor, chiar unitatea deținătoare a constatat eroarea

inițială și a emis dispoziția prin care se restituie reclamantelor

nu doar casa de locuit, dar și terenul aferent casei și grădina

în suprafață de 2.700 mp.

O altă

critică adusă de pârât se referă la suplimentarea

suprafeței aferente casei de locuit cu includerea unei porțiuni de

teren despre care se afirmă că are afectațiunea de drum de

acces.

Expertiza

tehnico-judiciară efectuată cu ocazia rejudecării nu a confirmat

cele susținute de pârât. În raportul de expertiză nu a fost

identificată această cale de acces, despre care pârâtul susține

că este necesară utilizării imobilelor cumpărate de el.

De altfel, în

completarea raportului de expertiză (filele 293-294) experții

explică de ce la suprafața inițială de 323 mp, propusă

de pârâtul primarul orașului Miercurea Nirajului, trebuie să se

adauge și porțiunea de 100 mp.

Cu ocazia

judecării fondului cauzei, orașul Miercurea Nirajului a depus o serie

de documente prin care se propunea evidențierea într-o carte funciară

nedefinitivă a întregului imobil. Pârâții nu au dovedit că

această propunere a fost concretizată printr-o înscriere a ei în

cartea funciară, așa cum prevede art. 21 și următoarele din

Legea nr. 7/1996 și nu putea fi opusă reclamantelor.

În ceea ce

privește ultima critică, Curtea a constatat că nu este

întemeiată, în condițiile în care instanța de fond a propus

acordarea de măsuri reparatorii, în natură și în echivalent,

doar pentru terenul care nu a fost inclus în titlul de proprietate emis pe

numele pârâtului C.

Apelul

pârâtului primarul orașului Miercurea Nirajului;

Trei sunt

criticile aduse de acest pârât hotărârii instanței de fond și

vizează, pe de o parte, încălcarea normelor de procedură privind

citarea părților și stabilirea cheltuielilor de judecată,

iar, pe de altă parte, nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

În ceea ce

privește presupusa încălcare a normelor de procedură privind citarea

părților, într-adevăr, potrivit art. 85 C. proc. civ., o

pricină nu poate fi judecată decât după citarea prealabilă

a părților. De la această regulă, însuși art. 85

prevede excepții și una dintre acestea este reglementată de art.

153 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit acestui articol, partea care a fost

prezentă personal sau printr-un reprezentant legal nu va mai fi

citată în tot cursul judecății și, conform art. 129 alin.

(1) C. proc. civ., are obligația să urmărească

desfășurarea judecății.

În

rejudecarea cauzei de către Tribunalul Mureș, pârâtul Primarul

orașului Miercurea Nirajului a fost citat, la dosarul cauzei (fila 10)

regăsindu-se procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare din

data de 18 decembrie 2006, pentru termenul de judecată din 12 ianuarie

reprezentat în instanță de către consilierul juridic G., conform

delegației speciale aflate la fila 13 din dosar. Ulterior acestui termen

de judecată, pârâtului i-a fost acordat termen în

cunoștință.

În ceea ce

privește cea de-a doua critică, într-adevăr cererea

reclamantelor a fost doar în parte admisă, însă instanța de fond

a acordat doar în parte cheltuielile de judecată suportate de reclamante

cu ocazia judecării în fond, apel și recurs, precum și în

rejudecare. Tribunalul Mureș a modificat în parte dispoziția

atacată, atât în ceea ce privește suprafețele de teren

restituite în natură, cât și cu privire la măsurile reparatorii

ce se cuvin atât pentru construcțiile demolate cât și pentru

terenurile ce nu au putut fi restituite.

Aplicând

dispozițiile art. 276 C. proc. civ., tribunalul a stabilit sumele ce

trebuie plătite de pârât nu în raport cu valoarea obiectului cauzei, ci

ținând cont de cheltuielile suportate de reclamante.

În fine, nici

cea de-a treia critică nu poate fi primită, având în vedere

argumentele reținute de instanță în cazul pârâtului C.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs pârâtul C., solicitând modificarea ei în parte,

precum și a sentinței de fond, în sensul respingerii dispoziției

de modificare a art. 1 pct. a din Dispoziția nr. 90 din 22 iunie 2001

emisă de primarul orașului Miercurea Nirajului prin atribuirea unei

suprafețe suplimentare de 100 mp cu destinația de drum, pentru următoarele

motive:

atacată încalcă prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. întrucât, deși

din toate înscrisurile depuse la dosar, din raportul de expertiză

topografică efectuat în cauză și chiar din dispozitivul

sentinței tribunalului rezultă că cei 100 mp fac parte din

drumul de acces la clădirile care au aparținut fostului Cooperativa

Agricolă de Producție Miercurea Nirajului, instanța de apel reține

că expertiza topografică nu confirmă afectațiunea de drum

de acces a acestei suprafețe.

Suprafața

de 100 mp face parte din drumul de incintă al fostului Cooperativa

Agricolă de Producție Miercurea Nirajului, față de următoarele

argumente:

La data de 10

ianuarie 1992 a avut loc licitația clădirii fostului sediu Cooperativei

Agricole de Producție Miercurea Nirajului și a altor clădiri

agrozootehnice edificate de fostul Cooperativa Agricolă de Producție,

clădiri amplasate pe o suprafață de 6.292 mp.

Pe toată

perioada existenței fostului Cooperativa Agricolă de Producție

accesul la aceste construcții, precum și la terenul aferent acestora

se realiza prin drumul de incintă, în suprafață de 282, 04 mp

(în realitate 323 mp) cu intrare dinspre str. ....

Cu ocazia licitației

organizată pentru vânzarea tuturor construcțiilor agrozootehnice,

unitatea administrativ-teritorială Miercurea Nirajului, prin Primăria

Miercurea Nirajului, Comisia de lichidare a fostului Cooperativa Agricolă

de Producție, a întocmit o schiță pentru dezmembrarea imobilului

intravilan-fostul sediu al Cooperativa Agricolă de Producție,

schiță în care se identifică și se păstrează

neschimbată suprafața de teren aferentă drumului de incintă

pentru a asigura accesul la construcțiile licitate atât de către C.,

cât și de către SC E. SRL, care a licitat atelierul de tâmplărie,

și de către SC H. SRL, care a licitat atelierul de bobinat.

Recurentul a

licitat 3 clădiri foarte mari, care au sau pot primi destinații

diferite, constând în clădirea fostului Cooperativa Agricolă de

Producție Miercurea Nirajului, magazie și grajd, clădiri care în

prezent sunt proprietatea recurentului, dar care pot fi vândute unor persoane

diferite și cărora trebuie să li se asigure acces nestingherit

la proprietățile lor.

Atât

recurentul, cât și ceilalți doi proprietari care au licitat construcții

trebuie să aibă acces liber la construcțiile licitate și

această posibilitate se poate realiza doar pe acest drum de acces.

Este

adevărat că reprezentantul SC E. SRL s-a înțeles cu intimații-reclamanți

să le cumpere construcția și terenul aferent în suprafață

de 323 mp și că în acest moment este interesat ca acestora din

urmă să li se atribuie o suprafață cât mai mare de teren,

însă o asemenea poziție procesuală vine, în principiu, în contra

propriilor interese, câtă vreme societatea a licitat atelierul de tâmplărie,

construcție la care s-a stabilit de la momentul licitației că

noul proprietar trebuie să aibă acces nestingherit, pe drumul de

incintă al fostului Cooperativa Agricolă de Producție.

Schița

întocmită în anul 1992 a fost păstrată cu aceleași

coordonate și în anul 2000, când s-au făcut demersurile pentru

emiterea titlurilor de proprietate, respectiv drumul de acces apare

fără nicio modificare pentru asigurarea accesului tuturor

proprietarilor la construcțiile lor.

Aceleași

coordonate, cu identificarea ca vecinătate a drumului de incintă,

sunt păstrate atât în procesul-verbal de punere în posesie a recurentului,

cât și în procesul-verbal de punere în posesie și în titlul de

proprietate emise pe seama autorului intimaților, numitul I.

Atâta timp

cât nu sunt anulate procesele-verbale de punere în posesie și titlurile de

proprietate menționate, toate aceste elemente de identificare cu

menționarea expresă ca vecinătate a,,drumului de incintă” trebuie

păstrate.

atacată încalcă prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Din cuprinsul

deciziei atacate rezultă că propunerea de evidențiere a drumului

de acces într-o carte funciară nu s-a concretizat, așa cum prevede art.

21 și urm. din Legea nr. 7/1996, deci nu poate fi opusă reclamantelor.

Această

susținere este greșită.

Nu se

contestă că, atât la momentul ținerii licitației pentru

vânzarea construcțiilor agrozootehnice ale fostului Cooperativa

Agricolă de Producție Miercurea Nirajului, cât și ulterior, în

anul 2000, în momentul emiterii titlurilor de proprietate, s-au efectuat

schițe ale întregului imobil ce a aparținut fostului Cooperativa

Agricolă de Producție, din care rezultă că acel drum de

incintă a fost păstrat între aceleași coordinate.

Toate aceste

schițe au fost efectuate de experți topografi și au fost vizate

de Primăria Miercurea Nirajului.

Ceea ce nu se

reține în hotărârea atacată este faptul că întreaga

documentație de intabulare a titlului de proprietate al recurentului, cu

schița aferentă acestuia, și în care se menționează ca

vecinătate nr. cad 31, în suprafață de 282,04 mp, este

vizată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Tg.

Mureș.

De asemenea,

această schiță este vizată spre neschimbare întrucât, atât

procesul-verbal de punere în posesie, cât și titlul de proprietate al

recurentului conțin printre vecinii terenului acel,,drum de incintă”.

Așadar, se

poate vorbi despre înscrieri în cartea funciară care atestă faptul

că imobilul cu nr. cad. 31 este un drum de incintă pentru că,

atât înscrierea titlului de proprietate al recurentului, cât și înscrierea

titlului de proprietate al intimaților s-au făcut cu menționarea

expresă, ca vecinătate, a drumului de incintă, a drumului de

acces al fostului Cooperativa Agricolă de Producție.

Suprafața

de teren de 282,04 mp este proprietatea orașului Miercurea Nirajului

și a fost recunoscut ca drum de incintă atât de Comisia locală

de fond funciar, Comisia de lichidare a fostului Cooperativa Agricolă de

Producție, cât și de Comisia Județeană de fond funciar

Mureș.

Astfel,

membrii comisiei de lichidare a fostului Cooperativa Agricolă de

Producție, fostul primar al localității și fostul secretar

al comisiei, prin declarații autentificate susțin că, cu ocazia

vânzării la licitație a construcțiilor fostului Cooperativa

Agricolă de Producție ,,s-a convenit ca parcela de 302 mp,

reprezentând drum de acces și identificată conform schiței

vizată de Primăria Miercurea Nirajului la data de 12 februarie 1992,

fost anterior drum de incintă exact pe același amplasament, să

deservească în continuare pe toți titularii dobânditori ai

construcțiilor foste proprietatea Cooperativa Agricolă de

Producție, aceasta echivalând cu o servitute de trecere continuă

și aparentă prin destinația fostului proprietar.”

Acest aspect

este confirmat de Situația agenților economici ai unor

construcții agrozootehnice cumpărate în baza art. 28 din Legea nr. 18/1991,

în care, la pct. 5, se menționează,,în indiviziune drum de acces

pentru poz. 2, 3, 4”, adică pentru SC H. SRL, SC E. SRL și recurent.

De asemenea,

în adresa din 28 noiembrie 2000 a Primăriei Miercurea Nirajului către

Comisia Județeană Mureș se atestă o dată în plus

faptul că ,,suprafața de 302 mp este drum de acces”.

Întrucât atât

în prezentul dosar, cât și în Dosarele nr. x/320/2008 și nr. x/320/2010

s-a discutat legalitatea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate

ale recurentului, respectiv solicitarea privind reconstituirea dreptului de

proprietate a moștenitorilor autorului I., Primăria Miercurea

Nirajului nu a avut posibilitatea legală de a face vreun demers în vederea

atestării servituții continue și aparente asupra imobilului,

însă, așa cum rezultă din toate înscrisurile depuse la dosar,

din poziția constantă a Primăriei Miercurea Nirajului,

această unitate nu contestă, ci confirmă faptul că pe

terenul, ce a constituit și constituie drumul de incintă al fostului Cooperativa

Agricolă de Producție, există o servitute continuă și

aparentă în favoarea tuturor proprietarilor de construcții licitate

de la fostul Cooperativa Agricolă de Producție.

Cumpărătorii

construcțiilor au cumpărat acele construcții tocmai în

considerarea faptului că, așa cum s-a atestat la momentul respectiv,

vor avea acces nestingherit la construcțiile lor, pe drumul de

incintă.

Atribuirea în

favoarea intimaților a suprafeței de 100 mp, care reprezintă o

parte din drumul de acces, respectiv exact partea din față, la

intrare din strada principală, în condițiile în care partea din spate

a drumului de acces, respectiv restul de cca. 232 mp (suprafață

reală 323 mp-100=232 mp) rămâne imposibil de folosit conform

destinației sale, apare nelegală, realizată doar în scop de

șicană a cumpărătorilor construcțiilor.

Intimaților-succesori

ai fostului proprietar li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga

suprafață de teren extravilan solicitată, respectiv pentru 9,84

ha teren, în care este cuprinsă și suprafața de 0,30 ha teren

intravilan.

Pentru

diferența de teren intravilan care nu le poate fi atribuită (pentru

că există titluri de proprietate legal emise în favoarea altor persoane,

aspect constatat prin hotărâri judecătorești definitive), teren

care nici nu a fost solicitat în baza legislației fondului funciar,

intimații-reclamanți au dreptul la măsuri reparatorii prin

echivalent.

În speță,

suprafața de 100 mp valorează enorm pentru recurent, fiind vorba

despre unul din motivele pentru care a fost de acord să cumpere construcțiile

fostului Cooperativa Agricolă de Producție - asigurarea accesului

liber la toate construcțiile licitate, iar pentru Unitatea Administrativ Teritorială

Miercurea Nirajului reprezintă o încălcare a voinței sale - constituirea

unei servituți continue, aparente.

În analiza

prezentei cauze trebuie să se aibă în vedere și

suferințele, efortul, litigiile ce s-au derulat pe parcursul a peste 20 de

ani ale persoanelor care, l-a momentul lichidării fostului Cooperativa

Agricolă de Producție, au avut curajul și voința să

continue activitatea în domeniu, investind sume importante în acest demers.

În cazul

recurentului, care a cumpărat în anul 1992 aceste construcții, când

era în vârstă de 35 de ani, cu putere de muncă și idealuri

mărețe (vezi Certificatul de urbanism din 1998 pentru obținere

autorizație pensiune turistică), după 26 de ani de la acest

moment, acum în vârstă de 61 de ani, toate visele acestuia s-au năruit,

acesta fiind, la rândul său, o victimă a noului sistem legislativ

instituit după 1990.

Intimata-reclamantă

B. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul a

solicitat în această fază procesuală proba cu înscrisuri, probă

pe care instanța a respins-o în ședința publică din 12 mai 2016,

ca neconcludentă și neutilă cauzei, în raportat de criticile

formulate în recurs și de actele deja existente în dosar.

Examinând

decizia atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte reține

următoarele:

recurentul a încadrat, în drept, primul motiv de recurs în dispozițiile art.

304 pct. 7 C. proc. civ., din dezvoltarea criticilor formulate nu rezultă

niciun element care să se subsumeze ipotezelor reglementate de acestea.

Astfel,

niciuna dintre critici nu vizează nemotivarea hotărârii atacate,

motivarea contradictorie sau străină de natura pricinii,

situație față de care motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., care reglementează aceste ipoteze, apare ca fiind invocat

numai formal.

În cadrul

primului motiv de recurs, recurentul susține că, deși din toate

înscrisurile depuse la dosar, din raportul de expertiză topografică

efectuat în cauză și chiar din dispozitivul sentinței

tribunalului rezultă că cei 100 mp restituiți în natură

reclamanților, în suplimentarea suprafeței aferente casei de locuit,

fac parte din drumul de acces la clădirile care au aparținut fostului

Cooperativa Agricolă de Producție Miercurea Nirajului, instanța

de apel a reținut că expertiza topografică nu confirmă

afectațiunea de drum de acces a respectivei suprafețe. Recurentul

face o expunere a situației relative la vânzarea, prin licitație, a

construcțiilor fostului Cooperativa Agricolă de Producție, cu

evocarea înscrisurilor care, în opinia sa, ar dovedi că cei 100 mp

restituiți în natură reclamanților asigură accesul

proprietarilor la construcțiile dobândite prin licitație.

Sunt aduse

astfel, în discuție, chestiuni de fapt, legate de aprecierea probelor

și stabilirea, în raport de acestea, a afectațiunii suprafeței menționate

de 100 mp.

Or, modul în

care instanța de apel interpretează probele administrate și

stabilește pe baza acestora o anumită situație de fapt pe un

aspect al cauzei nu mai poate face obiect de analiză în recurs după

abrogarea, prin O.U.G. nr. 138/2000, a motivului de casare prevăzut de pct.

11 al art. 304 C. proc. civ., singurul care permitea cenzurarea în recurs a

greșelilor grave de fapt, consecutive aprecierii eronate a probelor.

În actuala

reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în

recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel

că instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura

situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și

de a reevalua în acest scop probele, așa cum urmărește în

realitate recurentul.

Față

de considerentele prezentate, criticile din cadrul primului motiv de recurs nu

pot fi analizate, deoarece nu se încadrează în cazurile de nelegalitate

expres și limitativ prevăzute art. 304 C. proc. civ. pentru

exercitarea controlului judiciar în recurs.

de drept al celui de-al doilea motiv de recurs, recurentul a invocat dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Este de

observat că dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. au fost invocate

numai formal, nefiind dezvoltată nicio critică de natură a se circumscrie

ipotezei pe care acestea o reglementează și care are în vedere interpretarea

greșită a actului juridic dedus judecății, înțeles ca

operațiune juridică (negotium juris), iar nu a actelor ca înscrisuri

probatorii, cum neîntemeiat pretinde recurentul.

Recursul

fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac în care pot fi

valorificate numai motive de nelegalitate, și anume cele expres și

limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., prezenta instanță

nu poate analiza criticile referitoare la probele administrate, deoarece

acestea exced cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., punând în

discuție temeinicia, iar nu legalitatea hotărârii atacate.

Nu pot fi

analizate nici aserțiunile potrivit cărora în analiza prezentei cauze

ar trebui să se aibă în vedere și suferințele, efortul

și litigiile persoanelor care, la momentul lichidării fostului Cooperativa

Agricolă de Producție, au continuat activitatea în domeniu, investind

sume importante în acest demers, așa cum se afirmă că a procedat

și recurentul, deoarece nu sunt structurate din punct de vedere juridic

pentru a permite încadrarea în vreunul dintre cazurile de nelegalitate

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Criticile

referitoare la evidențierea în cartea funciară a drumului de acces

pun în discuție modul de aplicare la speță a dispozițiilor

legale în materia înscrierilor în cartea funciară și, ca atare, se

încadrează în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. De asemenea, aceeași

încadrare în drept atrag și criticile vizând nelegala restituire în

natură, din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 10/2001, a

suprafeței de 100 mp, raportat la destinația acesteia.

Criticile

menționate sunt, însă, neîntemeiate.

Astfel,

contrar susținerilor recurentului, faptul că documentația

cadastrală aferentă intabulării titlului său de proprietate

ar releva, ca vecinătate a proprietății sale, imobilul cu nr. cadastral

31, care ar reprezenta drum de acces, ca și faptul că înscrierea în

cartea funciară atât a titlului său de proprietate, cât și a

titlului intimaților s-ar fi făcut cu menționarea expresă,

ca vecinătate, a drumului de incintă, a drumului de acces al fostului

Cooperativa Agricolă de Producție, nu echivalează cu o înscriere

în cartea funciară a pretinsului drum de acces, ca servitute de trecere, cum

corect a reținut instanța de apel.

Aceasta

deoarece, înscrierea în cartea funciară a servituților constituite în

folosul unui imobil presupune evidențierea, ca atare, a servituții în

partea a II-a a cărții funciare, conform dispozițiilor art. 23 din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996,

republicată.

În ce

privește susținerile recurentului referitoare la existența, pe

terenul ce a constituit drumul de incintă al fostului Cooperativa Agricolă

de Producție, a unei servituți de trecere continue și aparente prin

destinația fostului proprietar, în favoarea tuturor proprietarilor de

construcții licitate de la fostul Cooperativa Agricolă de

Producție, față de faptul că s-ar fi convenit, cu ocazia

vânzării la licitație a construcțiilor fostului Cooperativa

Agricolă de Producție, ca parcela de teren reprezentând drum de acces,

fost drum de incintă, să deservească în continuare pe toți

titularii dobânditori ai construcțiilor foste proprietatea Cooperativa

Agricolă de Producție, acestea aduc în discuție o servitute

convențională. Cum, însă, dispozițiile art. 10 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001 exceptează de la restituirea în natură numai suprafețele

afectate de servituți legale, rezultă că în economia cauzei nu

prezintă relevanță existența sau nu a unei servituți

convenționale de trecere pe terenul solicitat spre restituire în baza

Legii nr. 10/2001, motiv pentru care susținerile din recurs ce pun în

discuție o asemenea servitute convențională nu vor fi analizate.

Raportat la

dispozițiile legale sus-menționate, sub aspectul măsurii de

restituire în natură a suprafeței de 100 mp, pe care o contestă

recurentul, interesează dacă suprafața în discuție este

afectată sau nu de o servitute legală de trecere.

Nu se poate,

însă, reține o asemenea afectațiune a suprafeței în

discuție, care să justifice imposibilitatea restituirii în

natură.

Reglementând

servitutea legală de trecere, art. 616 C. civ. stabilește că

proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la

calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru

exploatarea fondului.

Conform

situației de fapt reținute de prima instanță prin raportare

la expertiza topo efectuată în cauză, situație neschimbată

în apel, recurentul are posibilitatea de a-și deschide drum de acces spre

construcțiile cumpărate la licitație publică pe terenul

deținut în proprietate, care are front la str. ... de 20,35 mp.

Or, raportat

la această situație de fapt, ce nu poate fi reevaluată în recurs

față de actuala structură a art. 304 C. proc. civ., nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 616 C. civ. pentru reclamarea

unei servituți legale de trecere pe fondul învecinat și, implicit, pentru

a reține afectarea de o servitute legală de trecere a suprafeței

litigioase de 100 mp, învecinată cu terenul proprietatea recurentului, deoarece

proprietatea recurentului nu este un loc înfundat, ci are o deschidere la calea

publică, existând astfel posibilitatea creării pe această

proprietate a unui drum de acces la construcțiile cumpărate la

licitație de la fostul Cooperativa Agricolă de Producție.

În contextul

arătat, în mod corect instanțele anterioare nu au reținut, cu

privire la suprafața litigioasă de 100 mp, incidența

dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care

exceptează de la restituirea în natură suprafețele de teren

afectate servituților legale.

Având în

vedere considerentele prezentate, recursul exercitat în cauză va fi

respins ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Față

de această soluție, recurentul se află în culpă

procesuală, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin.

(1) C. proc. civ. va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată

către intimatul D., reprezentând onorariu de avocat în sumă de 3.000

lei, dovedit cu chitanța de la fila 81 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul C. împotriva Deciziei nr. 56/A din 02

februarie 2016 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția I civilă.

Obligă

pe recurentul-pârât C. la plata către intimatul D. a sumei de 3.000 lei,

cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 mai 2016.