ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1016/2016

Decizia nr. 1016/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă, la data de 20 iulie 2001, sub nr. x/2001, reclamantele A. și B. au contestat Dispoziția nr. 90/2001, emisă de pârâtul primarul orașului Miercurea Nirajului, solicitând obligarea pârâtului la restituirea în natură a terenului înscris în C.F. Miercurea Nirajului, teren aferent construcției situate în Miercurea Nirajului, mai puțin a celui care este necesar utilizării construcțiilor vândute la licitație publică pârâților C., D. și SC E. SRL Tg. Mureș. Prin sentința civilă nr. 958 din 02 decembrie 2003, Tribunalul Mureș a respins acțiunea, ca nefondată, reținând, în esență, că din terenul înscris în C.F.

Miercurea Nirajului, suprafața de 2.700 mp a fost restituită reclamantelor prin Dispoziția nr. 480/2002, dispoziție de completare a celei atacate de reclamante, iar restul terenului, în suprafață de 2.235 mp, aferent construcțiilor fostului Cooperativa Agricolă de Producție Miercurea Nirajului, a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, astfel că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001. Prin Decizia nr. 357/A din 25 mai 2004, Curtea de Apel Tg. Mureș, secția civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamante împotriva sentinței sus-menționate, reținând că terenul solicitat de reclamante în temeiul Legii nr. 10/2001 a format proprietatea fostului Cooperativa Agricolă de Producție Miercurea Nirajului până la desființarea acestuia și, în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestui act normativ.

Prin Decizia nr. 6350 din 28 iunie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamante împotriva deciziei sus-menționate, a casat această decizie și sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Mureș. Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 8 pct. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, măsurile reparatorii reglementate prin această lege vizează exclusiv terenurile aflate în intravilan.

Întrucât terenul solicitat de reclamante se găsește în intravilanul localității, nefiind restituit integral acestora conform Legii nr. 18/1991 și având în vedere că dispozițiile Legii nr. 10/2001 au caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu scop reparatoriu, inclusiv în raport cu Legea nr. 18/1991, în mod eronat instanțele de fond au respins acțiunea pe motiv că demersul reclamantelor nu ar intra sub incidența Legii nr. 10/2001. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la data de 27 noiembrie 2006, sub nr. x/2006 - nr. format nou x/1/2004.

Prin sentința civilă nr. 1045 din 06 octombrie 2009, Tribunalul Mureș, secția civilă, a admis în parte acțiunea și în consecință: A modificat art. 1 pct. a din Dispoziția nr. 90 din 22 iunie 2001 emisă de pârâtul primarul orașului Miercurea Nirajului, în sensul că suprafața de teren aferent restituită în natură reclamantelor este de 423 mp (fiind inclusă și suprafața de 100 mp care în prezent are destinația de drum), așa cum a fost identificat prin expertiza topografică. A constatat că art. 1 lit. b) din Dispoziția nr. 90/2001 a fost modificat prin Dispoziția nr. 480 din 22 aprilie 2002 emisă de primarul orașului Miercurea Nirajului, în ce privește suprafața de teren - grădină restituită în natură - 2.700 mp în loc de 2.295 mp, cum s-a consemnat inițial în Dispoziția nr. 90/2001.

A modificat corespunzător art. 2 din Dispoziția nr. 90/2001, în sensul că a stabilit îndreptățirea reclamantelor la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru o suprafață de 1.730 mp teren aferent construcțiilor agrozootehnice. A modificat corespunzător art. 3 din Dispoziția nr. 90/2001, în sensul acordării de despăgubiri pentru construcțiile demolate, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. A respins celelalte pretenții ale reclamantelor. A obligat pe pârâtul primarul orașului Miercurea Nirajului la plata către reclamante a sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele: Prin dispoziția atacată, reclamantelor li s-a restituit în natură casa și un teren aferent de 323 mp, precum și grădina în suprafață de 2.295 mp.

Ulterior, prin Dispoziția nr. 480/2002, emisă de același pârât, suprafața de teren a grădinii a fost modificată la 2.700 mp. De asemenea, pentru construcțiile demolate s-a propus acordarea de despăgubiri. Din conținutul dispoziției atacate rezultă că primarul orașului Miercurea Nirajului le-a recunoscut reclamantelor dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul înscris în C.F. Miercurea Nirajului, rămânând a verifica dacă reclamantele sunt îndreptățite să primească în natură tot terenul înscris în această carte funciară. În Decizia de casare nr. 5350/2006 a Înaltei Curți s-a stabilit că pentru terenul ce nu a fost restituit nu se poate invoca excepția prevăzută de art. 8 din Legea nr. 10/2001, urmând a fi analizat pe fond dacă și în ce măsură tot terenul solicitat de reclamante poate fi restituit în natură.

Prin raportul de expertiză a fost delimitat terenul aferent casei de locuit ce poate fi restituit în natură, acesta având o suprafață de 423 mp. De asemenea, experții au stabilit că suprafața de teren aferentă construcțiilor agrozootehnice, cumpărată la licitație publică de pârâtul C., este de 4853 mp și aceasta nu poate face obiectul restituirii în condițiile în care construcțiile agrozootehnice au fost dobândite prin cumpărare la licitație publică. Pentru terenul de 727 mp, identificat de experții topografici, măsura reparatorie în natură nu poate fi aplicată în condițiile în care acest teren face parte din parcelă, pentru care s-a emis o fișă de punere în posesie pârâtului C., în conformitate cu Legea nr. 18/1991.

În concluzie, pe lângă terenul de 2.700 mp, restituit în natură prin Dispoziția modificatoare nr. 480/2002, reclamantele sunt îndreptățite să primească și terenul de 423 mp, aferent casei de locuit. Pentru restul de teren și pentru construcțiile demolate, reclamantele sunt îndreptățite la măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr. 247/2005. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele și pârâții C. și primarul orașului Miercurea Nirajului. În cursul procesului a decedat apelanta-reclamantă A., astfel că au fost introduși în cauză moștenitorii acesteia, B. și F. Prin Decizia nr. 56/A din 02 februarie 2016, Curtea de Apel Tg.

Mureș, secția I civilă, a respins apelurile, pentru următoarele considerente: Apelul reclamantelor; Prin apelul exercitat împotriva hotărârii de fond, reclamantele au solicitat modificarea în parte a acestei hotărâri, în sensul majorării suprafeței de teren aferent casei de locuit, ce poate fi restituită în natură, prin includerea terenului de 727 mp, așa cum a fost identificat în expertiza topografică. Deși nu sunt indicate exact textele de lege invocate, Curtea a apreciat că se invocă o greșită aplicare a dispozițiilor art. 9 și 10 din Legea nr. 10/2001. Potrivit acestor texte de lege, imobilele preluate abuziv se restituie în natură, iar în cazul terenurilor, doar dacă acestea sunt libere.

Legiuitorul a apreciat că nu pot fi restituite terenurile preluate în mod abuziv dacă s-au edificat pe acestea construcții noi autorizate, dacă sunt afectate de servituți legale ori spații verzi, așa cum sunt stabilite la art. 3 lit. a) - f) din Legea nr. 24/2007, ori pentru orice altă amenajare de utilitate publică a localităților urbane sau rurale. Terenul pe care reclamantele îl solicită a fi restituit în natură a fost identificat în expertiza tehnico-judiciară ca având o suprafață de 727 mp și este inclus în fișa de punere în posesie emisă pe numele pârâtului. După efectuarea expertizei, pârâtului i-a fost emis Titlul de proprietate din 2010, în care este inclus și acest teren pretins a fi restituit în natură reclamantelor.

Într-un litigiu separat, reclamantele au încercat să obțină anularea acestui titlu, însă, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, demersul lor judiciar a fost respins (fișa Dosarului nr. x/320/2010, filele 152-158 dosar apel, și extrasul deciziei Tribunalului Mureș, fila 162 dosar apel). Instanța de fond a apreciat că nu poate fi restituită această suprafață de teren pentru că ea a făcut obiectul Legii nr. 18/1991. Chiar dacă, în principiu, pentru terenurile intravilane măsurile reparatorii sunt reglementate de Legea nr. 10/2001, în acest caz particular autoritățile au emis un titlu de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 și cu privire la acest titlu s-a apreciat, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, că a fost legal emis.

Respectând deci autoritatea de lucru judecat, Curtea a apreciat că prima instanță a statuat în mod corect că restituirea în natură nu poate avea loc pentru terenul de 727 mp, acordând măsuri reparatorii prin echivalent. Apelul pârâtului C.; Acest pârât a criticat hotărârea instanței de fond pentru că a modificat dispoziția atacată, restituind în natură teren reclamantelor, deși acestea au beneficiat de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 18/1991. Argumentele pârâtului nu pot fi primite pentru că, așa cum s-a constatat de către instanța de fond, reclamantele, în calitate de moștenitoare ale fostului proprietar tabular al imobilului înscris în C.F. Miercurea Nirajului, erau îndreptățite la măsuri reparatorii pentru terenul liber și construcțiile nedemolate.

De altfel, acest drept a fost recunoscut reclamantelor prin dispoziția atacată, dar și prin Dispoziția nr. 480/2002, care a completat dispoziția atacată. Unitatea deținătoare, orașul Miercurea Nirajului, a recunoscut reclamantelor calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii. În ceea ce privește fișa de punere în posesie emisă pe numele reclamantelor, chiar unitatea deținătoare a constatat eroarea inițială și a emis dispoziția prin care se restituie reclamantelor nu doar casa de locuit, dar și terenul aferent casei și grădina în suprafață de 2.700 mp. O altă critică adusă de pârât se referă la suplimentarea suprafeței aferente casei de locuit cu includerea unei porțiuni de teren despre care se afirmă că are afectațiunea de drum de acces.

Expertiza tehnico-judiciară efectuată cu ocazia rejudecării nu a confirmat cele susținute de pârât. În raportul de expertiză nu a fost identificată această cale de acces, despre care pârâtul susține că este necesară utilizării imobilelor cumpărate de el. De altfel, în completarea raportului de expertiză (filele 293-294) experții explică de ce la suprafața inițială de 323 mp, propusă de pârâtul primarul orașului Miercurea Nirajului, trebuie să se adauge și porțiunea de 100 mp. Cu ocazia judecării fondului cauzei, orașul Miercurea Nirajului a depus o serie de documente prin care se propunea evidențierea într-o carte funciară nedefinitivă a întregului imobil. Pârâții nu au dovedit că această propunere a fost concretizată printr-o înscriere a ei în cartea funciară, așa cum prevede art. 21 și următoarele din Legea nr. 7/1996 și nu putea fi opusă reclamantelor.

În ceea ce privește ultima critică, Curtea a constatat că nu este întemeiată, în condițiile în care instanța de fond a propus acordarea de măsuri reparatorii, în natură și în echivalent, doar pentru terenul care nu a fost inclus în titlul de proprietate emis pe numele pârâtului C. Apelul pârâtului primarul orașului Miercurea Nirajului; Trei sunt criticile aduse de acest pârât hotărârii instanței de fond și vizează, pe de o parte, încălcarea normelor de procedură privind citarea părților și stabilirea cheltuielilor de judecată, iar, pe de altă parte, nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001. În ceea ce privește presupusa încălcare a normelor de procedură privind citarea părților, într-adevăr, potrivit art. 85 C. proc.

civ., o pricină nu poate fi judecată decât după citarea prealabilă a părților. De la această regulă, însuși art. 85 prevede excepții și una dintre acestea este reglementată de art. 153 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit acestui articol, partea care a fost prezentă personal sau printr-un reprezentant legal nu va mai fi citată în tot cursul judecății și, conform art. 129 alin. (1) C. proc. civ., are obligația să urmărească desfășurarea judecății. În rejudecarea cauzei de către Tribunalul Mureș, pârâtul Primarul orașului Miercurea Nirajului a fost citat, la dosarul cauzei (fila 10) regăsindu-se procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare din data de 18 decembrie 2006, pentru termenul de judecată din 12 ianuarie 2007. La apelul făcut la acest termen de judecată, primarul a fost reprezentat în instanță de către consilierul juridic G., conform delegației speciale aflate la fila 13 din dosar.

Ulterior acestui termen de judecată, pârâtului i-a fost acordat termen în cunoștință. În ceea ce privește cea de-a doua critică, într-adevăr cererea reclamantelor a fost doar în parte admisă, însă instanța de fond a acordat doar în parte cheltuielile de judecată suportate de reclamante cu ocazia judecării în fond, apel și recurs, precum și în rejudecare. Tribunalul Mureș a modificat în parte dispoziția atacată, atât în ceea ce privește suprafețele de teren restituite în natură, cât și cu privire la măsurile reparatorii ce se cuvin atât pentru construcțiile demolate cât și pentru terenurile ce nu au putut fi restituite. Aplicând dispozițiile art. 276 C. proc. civ., tribunalul a stabilit sumele ce trebuie plătite de pârât nu în raport cu valoarea obiectului cauzei, ci ținând cont de cheltuielile suportate de reclamante.

În fine, nici cea de-a treia critică nu poate fi primită, având în vedere argumentele reținute de instanță în cazul pârâtului C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul C., solicitând modificarea ei în parte, precum și a sentinței de fond, în sensul respingerii dispoziției de modificare a art. 1 pct. a din Dispoziția nr. 90 din 22 iunie 2001 emisă de primarul orașului Miercurea Nirajului prin atribuirea unei suprafețe suplimentare de 100 mp cu destinația de drum, pentru următoarele motive: 1. Decizia atacată încalcă prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

întrucât, deși din toate înscrisurile depuse la dosar, din raportul de expertiză topografică efectuat în cauză și chiar din dispozitivul sentinței tribunalului rezultă că cei 100 mp fac parte din drumul de acces la clădirile care au aparținut fostului Cooperativa Agricolă de Producție Miercurea Nirajului, instanța de apel reține că expertiza topografică nu confirmă afectațiunea de drum de acces a acestei suprafețe. Suprafața de 100 mp face parte din drumul de incintă al fostului Cooperativa Agricolă de Producție Miercurea Nirajului, față de următoarele argumente: La data de 10 ianuarie 1992 a avut loc licitația clădirii fostului sediu Cooperativei Agricole de Producție Miercurea Nirajului și a altor clădiri agrozootehnice edificate de fostul Cooperativa Agricolă de Producție, clădiri amplasate pe o suprafață de 6.292 mp.

Pe toată perioada existenței fostului Cooperativa Agricolă de Producție accesul la aceste construcții, precum și la terenul aferent acestora se realiza prin drumul de incintă, în suprafață de 282, 04 mp (în realitate 323 mp) cu intrare dinspre str… Cu ocazia licitației organizată pentru vânzarea tuturor construcțiilor agrozootehnice, unitatea administrativ-teritorială Miercurea Nirajului, prin Primăria Miercurea Nirajului, Comisia de lichidare a fostului Cooperativa Agricolă de Producție, a întocmit o schiță pentru dezmembrarea imobilului intravilan-fostul sediu al Cooperativa Agricolă de Producție, schiță în care se identifică și se păstrează neschimbată suprafața de teren aferentă drumului de incintă pentru a asigura accesul la construcțiile licitate atât de către C., cât și de către SC E. SRL, care a licitat atelierul de tâmplărie, și de către SC H. SRL, care a licitat atelierul de bobinat.

Recurentul a licitat 3 clădiri foarte mari, care au sau pot primi destinații diferite, constând în clădirea fostului Cooperativa Agricolă de Producție Miercurea Nirajului, magazie și grajd, clădiri care în prezent sunt proprietatea recurentului, dar care pot fi vândute unor persoane diferite și cărora trebuie să li se asigure acces nestingherit la proprietățile lor. Atât recurentul, cât și ceilalți doi proprietari care au licitat construcții trebuie să aibă acces liber la construcțiile licitate și această posibilitate se poate realiza doar pe acest drum de acces.

Este adevărat că reprezentantul SC E. SRL s-a înțeles cu intimații-reclamanți să le cumpere construcția și terenul aferent în suprafață de 323 mp și că în acest moment este interesat ca acestora din urmă să li se atribuie o suprafață cât mai mare de teren, însă o asemenea poziție procesuală vine, în principiu, în contra propriilor interese, câtă vreme societatea a licitat atelierul de tâmplărie, construcție la care s-a stabilit de la momentul licitației că noul proprietar trebuie să aibă acces nestingherit, pe drumul de incintă al fostului Cooperativa Agricolă de Producție. Schița întocmită în anul 1992 a fost păstrată cu aceleași coordonate și în anul 2000, când s-au făcut demersurile pentru emiterea titlurilor de proprietate, respectiv drumul de acces apare fără nicio modificare pentru asigurarea accesului tuturor proprietarilor la construcțiile lor.

Aceleași coordonate, cu identificarea ca vecinătate a drumului de incintă, sunt păstrate atât în procesul-verbal de punere în posesie a recurentului, cât și în procesul-verbal de punere în posesie și în titlul de proprietate emise pe seama autorului intimaților, numitul I. Atâta timp cât nu sunt anulate procesele-verbale de punere în posesie și titlurile de proprietate menționate, toate aceste elemente de identificare cu menționarea expresă ca vecinătate a,,drumului de incintă” trebuie păstrate. 2. Decizia atacată încalcă prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Din cuprinsul deciziei atacate rezultă că propunerea de evidențiere a drumului de acces într-o carte funciară nu s-a concretizat, așa cum prevede art. 21 și urm. din Legea nr. 7/1996, deci nu poate fi opusă reclamantelor.

Această susținere este greșită. Nu se contestă că, atât la momentul ținerii licitației pentru vânzarea construcțiilor agrozootehnice ale fostului Cooperativa Agricolă de Producție Miercurea Nirajului, cât și ulterior, în anul 2000, în momentul emiterii titlurilor de proprietate, s-au efectuat schițe ale întregului imobil ce a aparținut fostului Cooperativa Agricolă de Producție, din care rezultă că acel drum de incintă a fost păstrat între aceleași coordinate. Toate aceste schițe au fost efectuate de experți topografi și au fost vizate de Primăria Miercurea Nirajului. Ceea ce nu se reține în hotărârea atacată este faptul că întreaga documentație de intabulare a titlului de proprietate al recurentului, cu schița aferentă acestuia, și în care se menționează ca vecinătate nr. cad 31, în suprafață de 282,04 mp, este vizată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Tg.

Mureș. De asemenea, această schiță este vizată spre neschimbare întrucât, atât procesul-verbal de punere în posesie, cât și titlul de proprietate al recurentului conțin printre vecinii terenului acel,,drum de incintă”. Așadar, se poate vorbi despre înscrieri în cartea funciară care atestă faptul că imobilul cu nr. cad. 31 este un drum de incintă pentru că, atât înscrierea titlului de proprietate al recurentului, cât și înscrierea titlului de proprietate al intimaților s-au făcut cu menționarea expresă, ca vecinătate, a drumului de incintă, a drumului de acces al fostului Cooperativa Agricolă de Producție. Suprafața de teren de 282,04 mp este proprietatea orașului Miercurea Nirajului și a fost recunoscut ca drum de incintă atât de Comisia locală de fond funciar, Comisia de lichidare a fostului Cooperativa Agricolă de Producție, cât și de Comisia Județeană de fond funciar Mureș.

Astfel, membrii comisiei de lichidare a fostului Cooperativa Agricolă de Producție, fostul primar al localității și fostul secretar al comisiei, prin declarații autentificate susțin că, cu ocazia vânzării la licitație a construcțiilor fostului Cooperativa Agricolă de Producție ,,s-a convenit ca parcela de 302 mp, reprezentând drum de acces și identificată conform schiței vizată de Primăria Miercurea Nirajului la data de 12 februarie 1992, fost anterior drum de incintă exact pe același amplasament, să deservească în continuare pe toți titularii dobânditori ai construcțiilor foste proprietatea Cooperativa Agricolă de Producție, aceasta echivalând cu o servitute de trecere continuă și aparentă prin destinația fostului proprietar.” Acest aspect este confirmat de Situația agenților economici ai unor construcții agrozootehnice cumpărate în baza art. 28 din Legea nr. 18/1991, în care, la pct. 5, se menționează,,în indiviziune drum de acces pentru poz.

2, 3, 4”, adică pentru SC H. SRL, SC E. SRL și recurent. De asemenea, în adresa din 28 noiembrie 2000 a Primăriei Miercurea Nirajului către Comisia Județeană Mureș se atestă o dată în plus faptul că ,,suprafața de 302 mp este drum de acces”.

Întrucât atât în prezentul dosar, cât și în Dosarele nr. x/320/2008 și nr. x/320/2010 s-a discutat legalitatea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate ale recurentului, respectiv solicitarea privind reconstituirea dreptului de proprietate a moștenitorilor autorului I., Primăria Miercurea Nirajului nu a avut posibilitatea legală de a face vreun demers în vederea atestării servituții continue și aparente asupra imobilului, însă, așa cum rezultă din toate înscrisurile depuse la dosar, din poziția constantă a Primăriei Miercurea Nirajului, această unitate nu contestă, ci confirmă faptul că pe terenul, ce a constituit și constituie drumul de incintă al fostului Cooperativa Agricolă de Producție, există o servitute continuă și aparentă în favoarea tuturor proprietarilor de construcții licitate de la fostul Cooperativa Agricolă de Producție.

Cumpărătorii construcțiilor au cumpărat acele construcții tocmai în considerarea faptului că, așa cum s-a atestat la momentul respectiv, vor avea acces nestingherit la construcțiile lor, pe drumul de incintă. Atribuirea în favoarea intimaților a suprafeței de 100 mp, care reprezintă o parte din drumul de acces, respectiv exact partea din față, la intrare din strada principală, în condițiile în care partea din spate a drumului de acces, respectiv restul de cca. 232 mp (suprafață reală 323 mp-100=232 mp) rămâne imposibil de folosit conform destinației sale, apare nelegală, realizată doar în scop de șicană a cumpărătorilor construcțiilor. Intimaților-succesori ai fostului proprietar li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren extravilan solicitată, respectiv pentru 9,84 ha teren, în care este cuprinsă și suprafața de 0,30 ha teren intravilan.

Pentru diferența de teren intravilan care nu le poate fi atribuită (pentru că există titluri de proprietate legal emise în favoarea altor persoane, aspect constatat prin hotărâri judecătorești definitive), teren care nici nu a fost solicitat în baza legislației fondului funciar, intimații-reclamanți au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent. În speță, suprafața de 100 mp valorează enorm pentru recurent, fiind vorba despre unul din motivele pentru care a fost de acord să cumpere construcțiile fostului Cooperativa Agricolă de Producție - asigurarea accesului liber la toate construcțiile licitate, iar pentru Unitatea Administrativ Teritorială Miercurea Nirajului reprezintă o încălcare a voinței sale - constituirea unei servituți continue, aparente.

În analiza prezentei cauze trebuie să se aibă în vedere și suferințele, efortul, litigiile ce s-au derulat pe parcursul a peste 20 de ani ale persoanelor care, l-a momentul lichidării fostului Cooperativa Agricolă de Producție, au avut curajul și voința să continue activitatea în domeniu, investind sume importante în acest demers. În cazul recurentului, care a cumpărat în anul 1992 aceste construcții, când era în vârstă de 35 de ani, cu putere de muncă și idealuri mărețe (vezi Certificatul de urbanism din 1998 pentru obținere autorizație pensiune turistică), după 26 de ani de la acest moment, acum în vârstă de 61 de ani, toate visele acestuia s-au năruit, acesta fiind, la rândul său, o victimă a noului sistem legislativ instituit după 1990. Intimata-reclamantă B. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul a solicitat în această fază procesuală proba cu înscrisuri, probă pe care instanța a respins-o în ședința publică din 12 mai 2016, ca neconcludentă și neutilă cauzei, în raportat de criticile formulate în recurs și de actele deja existente în dosar. Examinând decizia atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte reține următoarele: 1. Deși recurentul a încadrat, în drept, primul motiv de recurs în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., din dezvoltarea criticilor formulate nu rezultă niciun element care să se subsumeze ipotezelor reglementate de acestea. Astfel, niciuna dintre critici nu vizează nemotivarea hotărârii atacate, motivarea contradictorie sau străină de natura pricinii, situație față de care motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., care reglementează aceste ipoteze, apare ca fiind invocat numai formal. În cadrul primului motiv de recurs, recurentul susține că, deși din toate înscrisurile depuse la dosar, din raportul de expertiză topografică efectuat în cauză și chiar din dispozitivul sentinței tribunalului rezultă că cei 100 mp restituiți în natură reclamanților, în suplimentarea suprafeței aferente casei de locuit, fac parte din drumul de acces la clădirile care au aparținut fostului Cooperativa Agricolă de Producție Miercurea Nirajului, instanța de apel a reținut că expertiza topografică nu confirmă afectațiunea de drum de acces a respectivei suprafețe. Recurentul face o expunere a situației relative la vânzarea, prin licitație, a construcțiilor fostului Cooperativa Agricolă de Producție, cu evocarea înscrisurilor care, în opinia sa, ar dovedi că cei 100 mp restituiți în natură reclamanților asigură accesul proprietarilor la construcțiile dobândite prin licitație.

Sunt aduse astfel, în discuție, chestiuni de fapt, legate de aprecierea probelor și stabilirea, în raport de acestea, a afectațiunii suprafeței menționate de 100 mp. Or, modul în care instanța de apel interpretează probele administrate și stabilește pe baza acestora o anumită situație de fapt pe un aspect al cauzei nu mai poate face obiect de analiză în recurs după abrogarea, prin O.U.G. nr. 138/2000, a motivului de casare prevăzut de pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt, consecutive aprecierii eronate a probelor. În actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel că instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, așa cum urmărește în realitate recurentul.

Față de considerentele prezentate, criticile din cadrul primului motiv de recurs nu pot fi analizate, deoarece nu se încadrează în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute art. 304 C. proc. civ. pentru exercitarea controlului judiciar în recurs. 2. Ca temei de drept al celui de-al doilea motiv de recurs, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Este de observat că dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. au fost invocate numai formal, nefiind dezvoltată nicio critică de natură a se circumscrie ipotezei pe care acestea o reglementează și care are în vedere interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, înțeles ca operațiune juridică (negotium juris), iar nu a actelor ca înscrisuri probatorii, cum neîntemeiat pretinde recurentul.

Recursul fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac în care pot fi valorificate numai motive de nelegalitate, și anume cele expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., prezenta instanță nu poate analiza criticile referitoare la probele administrate, deoarece acestea exced cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., punând în discuție temeinicia, iar nu legalitatea hotărârii atacate. Nu pot fi analizate nici aserțiunile potrivit cărora în analiza prezentei cauze ar trebui să se aibă în vedere și suferințele, efortul și litigiile persoanelor care, la momentul lichidării fostului Cooperativa Agricolă de Producție, au continuat activitatea în domeniu, investind sume importante în acest demers, așa cum se afirmă că a procedat și recurentul, deoarece nu sunt structurate din punct de vedere juridic pentru a permite încadrarea în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Criticile referitoare la evidențierea în cartea funciară a drumului de acces pun în discuție modul de aplicare la speță a dispozițiilor legale în materia înscrierilor în cartea funciară și, ca atare, se încadrează în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. De asemenea, aceeași încadrare în drept atrag și criticile vizând nelegala restituire în natură, din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 10/2001, a suprafeței de 100 mp, raportat la destinația acesteia. Criticile menționate sunt, însă, neîntemeiate.

Astfel, contrar susținerilor recurentului, faptul că documentația cadastrală aferentă intabulării titlului său de proprietate ar releva, ca vecinătate a proprietății sale, imobilul cu nr. cadastral 31, care ar reprezenta drum de acces, ca și faptul că înscrierea în cartea funciară atât a titlului său de proprietate, cât și a titlului intimaților s-ar fi făcut cu menționarea expresă, ca vecinătate, a drumului de incintă, a drumului de acces al fostului Cooperativa Agricolă de Producție, nu echivalează cu o înscriere în cartea funciară a pretinsului drum de acces, ca servitute de trecere, cum corect a reținut instanța de apel. Aceasta deoarece, înscrierea în cartea funciară a servituților constituite în folosul unui imobil presupune evidențierea, ca atare, a servituții în partea a II-a a cărții funciare, conform dispozițiilor art. 23 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată.

În ce privește susținerile recurentului referitoare la existența, pe terenul ce a constituit drumul de incintă al fostului Cooperativa Agricolă de Producție, a unei servituți de trecere continue și aparente prin destinația fostului proprietar, în favoarea tuturor proprietarilor de construcții licitate de la fostul Cooperativa Agricolă de Producție, față de faptul că s-ar fi convenit, cu ocazia vânzării la licitație a construcțiilor fostului Cooperativa Agricolă de Producție, ca parcela de teren reprezentând drum de acces, fost drum de incintă, să deservească în continuare pe toți titularii dobânditori ai construcțiilor foste proprietatea Cooperativa Agricolă de Producție, acestea aduc în discuție o servitute convențională.

Cum, însă, dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 exceptează de la restituirea în natură numai suprafețele afectate de servituți legale, rezultă că în economia cauzei nu prezintă relevanță existența sau nu a unei servituți convenționale de trecere pe terenul solicitat spre restituire în baza Legii nr. 10/2001, motiv pentru care susținerile din recurs ce pun în discuție o asemenea servitute convențională nu vor fi analizate. Raportat la dispozițiile legale sus-menționate, sub aspectul măsurii de restituire în natură a suprafeței de 100 mp, pe care o contestă recurentul, interesează dacă suprafața în discuție este afectată sau nu de o servitute legală de trecere. Nu se poate, însă, reține o asemenea afectațiune a suprafeței în discuție, care să justifice imposibilitatea restituirii în natură.

Reglementând servitutea legală de trecere, art. 616 C. civ. stabilește că proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului. Conform situației de fapt reținute de prima instanță prin raportare la expertiza topo efectuată în cauză, situație neschimbată în apel, recurentul are posibilitatea de a-și deschide drum de acces spre construcțiile cumpărate la licitație publică pe terenul deținut în proprietate, care are front la str… de 20,35 mp. Or, raportat la această situație de fapt, ce nu poate fi reevaluată în recurs față de actuala structură a art. 304 C. proc. civ., nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 616 C. civ.

pentru reclamarea unei servituți legale de trecere pe fondul învecinat și, implicit, pentru a reține afectarea de o servitute legală de trecere a suprafeței litigioase de 100 mp, învecinată cu terenul proprietatea recurentului, deoarece proprietatea recurentului nu este un loc înfundat, ci are o deschidere la calea publică, existând astfel posibilitatea creării pe această proprietate a unui drum de acces la construcțiile cumpărate la licitație de la fostul Cooperativa Agricolă de Producție. În contextul arătat, în mod corect instanțele anterioare nu au reținut, cu privire la suprafața litigioasă de 100 mp, incidența dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care exceptează de la restituirea în natură suprafețele de teren afectate servituților legale.

Având în vedere considerentele prezentate, recursul exercitat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Față de această soluție, recurentul se află în culpă procesuală, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimatul D., reprezentând onorariu de avocat în sumă de 3.000 lei, dovedit cu chitanța de la fila 81 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul C. împotriva Deciziei nr. 56/A din 02 februarie 2016 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția I civilă. Obligă pe recurentul-pârât C. la plata către intimatul D. a sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2016.