ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.06.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6350/2006

HOTĂRÂRE
28.06.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6350/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin art. 1 al dispoziției nr. 90

din 22 iunie 2001 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de Primarul comunei Miercurea

Nirajului, județul Mureș, s-a restituit în natură numitelor K.I. și H.R. din

imobilul situat în comuna Miercurea Nirajului, județul Mureș, înscris în C.F. Miercurea

Nirajului nr.top. 253/3, 255 și 256/1, compus din casă, ateliere, construcții,

curte drum de acces și grădină, cu suprafața totală de 4853 mp, următoarele:

a) casă de locuit (fostul sediu

C.A.P.) în suprafață de 145 mp compusă din trei camere și antreu și teren

aferent în suprafață de 323 mp;

b) grădină în suprafață totală de

2295 mp, cu acces liber din str. S. dinspre un alt teren (de fotbal).

Prin art. 2 al aceleiași dispoziții,

s-a hotărât că terenul aferent atelierelor, construcțiilor, curților și drumul

de acces (în indiviziune), în suprafață totală de 2235 mp, rămâne în

proprietatea deținătorilor construcțiilor cumpărate prin licitație publică de

la Comisia de lichidare a C.A.P. Miercurea Nirajului în ianuarie 1992.

La data de 22 aprilie 2002, prin

dispoziția nr. 480, Primarul comunei Miercurea Nirajului, județul Mureș, a

modificat art. 1 lit. b) din dispoziția nr. 90 din 22 iunie 2001, după cum

urmează: „grădină în suprafață totală de 2.700 mp, cu acces liber din str. S.,

dinspre terenul de fotbal”.

La 20 iulie 2001 reclamantele K.I. și

H.R. au chemat în judecată pe pârâții Primarul comunei Miercurea Nirajului,

județul Mureș, B.M., K.I. și SC F. SRL Târgu Mureș, pentru ca prin hotărârea ce

se va pronunța:

- să se dispună anularea parțială a

dispoziției nr.c90 din 22 iunie 2001 a Primarului comunei Miercurea Nirajului

pentru ca, în principal, să se dispună restituirea întregii suprafețe de teren

înscrisă în C.F. Miercurea Nirajului nr.top. 252/3, 255 și 256/1, aferentă

construcțiilor situate în str. T., iar în subsidiar, restituirea suprafeței de

teren, ce se va determina printr-o expertiză topografică, diminuată cu

suprafața de teren necesară bunei funcționări a construcțiilor gospodărești

existente pe cei 4853 mp vândute la licitație publică;

- obligarea persoanelor fizice și a

SC F. SRL Târgu Mureș la stabilirea căii de acces la curtea și grădina ce se va

restitui reclamantelor dinspre str.T.

În motivarea acțiunii reclamantele

au arătat că distribuirea terenului în suprafață de 4853 mp și respectiv, căile

de acces stabilite prin dispozițiile primarului nu sunt corecte, întrucât

construcția restituită în natură nu ar mai putea fi folosită normal și ar fi

lipsită de valoare dacă ar avea un teren aferent de numai 323 mp, reclamantele

fiind îndreptățite, practic, la întreaga suprafață de teren. Mai mult, calea de

acces propusă este de neacceptat, reclamantele neputând să ajungă la grădina

proprietatea lor din str. T., fiind nevoite să ocolească foarte mult, din str. S.,

unde trebuie să coboare o pantă, pentru ca apoi, cu recolta obținută din

cultivarea grădinei, să urce pe o cale greu accesibilă.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Mureș, secția civilă, prin sentința nr. 958 din 2 decembrie 2003, a

respins ca nefondată acțiunea reclamantelor.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

motivat că potrivit art. (8) alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu intră sub

incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat de

Legea fondului funciar nr. 18/1991. În speță, terenul în suprafață de 2.700 mp grădină,

care a fost restituit în natură reclamantelor, precum și terenul de 2235 mp

aferent construcțiilor vândute la licitație publică odată cu lichidarea

fostului C.A.P. pârâților persoane fizice, formează obiectul Legii nr. 18/1991,

republicată. La termenul de judecată din 12 octombrie 2001, părțile au

confirmat că grădina de 2.700 mp a fost atribuită reclamantelor în natură în

baza Legii nr. 18/1991, astfel că și terenul în suprafață de 2235 mp, aferent

construcțiilor cumpărate de pârâți, formează obiectul art. 28 alin. (1) din

Legea nr. 18/1991.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

civilă, prin decizia nr. 357/A din 25 mai 2004, a respins ca nefondat apelul

reclamantelor cu motivarea că „fiind vorba de un teren care la data de 1

ianuarie 1999 se afla în proprietatea C.A.P. ului, în baza art. 8 din Legea

10/2001 acesta nu intră sub incidența Legii 10/2001”.

Împotriva deciziei dată în apel,

prin care s-a păstrat sentința tribunalului, în termen legal, au declarat

recurs reclamantele K.I. și H.R. care au invocat următoarele motive de casare:

instanțele au dat o greșită interpretare prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001;

terenul în suprafață de 2235 mp nu este în totalitate aferent construcțiilor

vândute la licitație publică și nici necesar, în totalitate, bunei funcționări

a atelierului deținut de pârâtul B.M., viceprimarul localității Miercurea

Nirajului; suprafața de teren necesară funcționării atelierului a fost corect

determinată prin expertiza topografică efectuată în cauză; din conținutul

expertizei rezultă că terenul restituit recurentelor-reclamante este total

insuficient pentru normala folosință a construcțiilor retrocedate, terenul

recunoscut pârâților fiind „disproporționat de mare”.

Recursul este fondat, în limitele și

pentru considerentele care succed:

Din cercetarea extrasului de C.F. (fila

16 dosar de fond) și a constatărilor expertului topografic E.E. (fila 37

același dosar) rezultă că imobilul (terenul) ce face obiectul prezentului

litigiu este situat în localitatea (în intravilan) Miercurea Nirajului, str. T.,

nr. 20, fiind înscris în C.F. sub nr.top.253/2, 255 și 256/1 și are o suprafață

totală de 4833 mp

Potrivit art. 8.1 din Normele

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobată prin H.G. nr. 498/2003,

restituirea în natură a terenurilor (inclusiv cele arabile) aflate în

intravilanul localităților intră sub incidența procedurilor prevăzute de lege, dacă

terenul este disponibil (deci nu este ocupat de construcții ale terților ori pe

terenul respectiv nu au fost puse în posesie în mod legal, până la apariția

legii, persoane cărora li s-a constituit drept de proprietate în temeiul

legilor anterioare).

Ținând seama că legiuitorul a avut

în vedere și acele imobile care nu au fost restituite, prin formularea „și

nerestituite” cuprinsă în art. 1 din Legea nr. 10/2001, rezultă că domeniul de reglementare

al legii are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu

caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în

sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă și acele terenuri din

intravilanul localităților care, până la intrarea în vigoare a acesteia,

respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor

îndreptățite.

În speță, deși instanțele, aparent,

au respins acțiunea reclamantelor ca nefondată, în realitate, din

considerentele celor două hotărâri rezultă că acțiunea a fost respinsă, greșit,

în temeiul unei excepțiuni de ordin procedural, în sensul că ea nu se

încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001, chestiune ce vizează

inadmisibilitatea demersului judiciar întreprins.

Întrucât terenul revendicat de

reclamante se găsește în intravilanul localității, nefiind restituit integral

acestora conform Legii nr. 18/1991 și având în vedere că dispozițiile Legii nr.

10/2001 au caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu scop

reparatoriu, inclusiv în raport cu Legea nr. 18/1991, se constată că eronat a

fost respinsă acțiunea sub cuvânt că demersul reclamantelor nu ar intra sub

incidența Legii nr. 10/2001.

Față de cele ce preced și cum

instanțele nu au soluționat fondul litigiului, se impune admiterea recursului

declarat de reclamante, casarea hotărârilor date în cauză cu interpretarea

greșită a legii și reluarea judecății la instanța de fond.

Admite recursul declarat de

reclamantele K.I. și H.R. împotriva deciziei nr. 357/A din 25 mai 2004 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția civilă.

Casează decizia și sentința nr. 958

din 2 decembrie 2003 a Tribunalului Mureș, secția civilă, și trimite cauza spre

rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 iunie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-05-12
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1016/2016
iunie 2001 emisă de pârâtul primarul orașului Miercurea Nirajului, în sensul că suprafața de teren aferent restituită în natură reclamantelor este de 423 mp (fiind inclusă și suprafața de 100 mp care în prezent are destinația de drum), așa
ÎCCJ 2010-02-02
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 581/2010
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului civil de față, Prin sentința civilă nr. 1084 din 3 iunie 2008, îndreptată sub aspectul unei erori materiale prin încheierea din 9 septembrie 2008, Tribunalul Mureș a admis
ÎCCJ 2005-04-12
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2915/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 29 mai 2002 pe rolul Tribunalului Mureș, reclamanții K.E., N.R.(născută K.) și K.F., au chemat în judecată pe pârâții Primăr
ÎCCJ 2005-09-16
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6813/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la Judecătoria Târgu-Mureș, K.I. a solicitat desființarea integrală a Dispoziției nr. 859 din 17 decembrie 2001 emisă de Pri
ÎCCJ 2011-05-16
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4095/2011
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: 1. Instanța de fond Reclamanții C.C. și A.E. au chemat în judecată, la 16 octombrie 2001 pe G.D., primarul comunei Rucăr, Județul Argeș pentr
Sursă